Punem de-o cafea ?!
27 iulie 2009 la 3:14 pm | Publicat în Poveste | 11 comentariiEtichete: cafea, dimineata, doctor, iubire, Ochelari, pat, relatie, straini
Se anunţa o zi mohotâră, chiar dacă soarele era sus pe cer, la locul lui şi parcă rânjea mai puternic decât în orice altă zi din acea vară.
Ca de obicei, cei doi erau în bucătărie , servindu-şi cafeaua de dimineaţă la o oră nu tocmai matinală, dar acest amănunt conta prea puţin pentru ei, ambii fiind mahmuri de la atâtea gânduri amare.
Ştiau prea bine că aseară fusese ceva serios, o chestiune ce-i privea pe fiecare-n parte şi peste care nu vor putea uşor până ce nu vor discuta deschis despre ce-i frământa. Cu toate astea, au abordat cele mai penale banalităţi, până ce au secat orice alt subiect de discuţie, astfel că au ajuns şi ei la tăcerea aia apăsătoare . . .
Nu puteau nici să se privească în ochi. Ea era mai laşă ca de obicei ( ciudat lucru pentru un caracter ca al ei ), iar el făcea pe durul, intrând astfel în jocul ei.
Doi străini într-o gară părăsită ce-şi beau cafeaua, asta au ajuns ei . . . ciudat, până mai ieri ciripeau ca doi porumbei îndrăgostiţi. ce s-a putut întâmpla între timp ?! zaţul lor cu miere să se fi amărât atât încât să fi ajuns insuportabil, dar niciunul să nu aibă curajul să se debaraseze de el ?!
Hmm, foarte ciudat !
Enigmatică-i cafeaua lor . . .
Mai misterioasă a fost trecerea bruscă din bucătărie în dormitor, sanctuarul unde toate barierile minţii au fost spulberate şi fiecare a dat frâu liber imaginaţiei şi scria cu ajutorul propriului corp mesaje indescifrabile pe pielea catifelată a partenerului . . .
ce dulce-i războiul când dragostea clocoteşte-n ostaşi !
Armistiţiu ?! În niciun caz, cafeaua-i mai dulce ca oricând atunci când îţi dă emoţii că ar putea să dea în foc dintr-o clipă-n alta . . .
Nici în pat nu şi-au spus nici măcar o singură şoaptă, dar au fost suficiente acele clipe de tandreţe desprinse parcă din basme pentru ca fiecare să înţeleagă că noaptea trecută nici nu a existat, la fel cum depărtarea de azi dimineaţă a reuşit doar să-i apropie din nou, o încătuşare a simţurilor ce i-a lăsat fără respiraţie, văzându-se astfel nevoiţi să se refugieze unu-n braţele celuilalt şi să-şi găsească acolo împlinirea . . .
***
îmi era tare dor de o povestioară, vouă nu ?!
*****
e trecut de 4 şi la 5:30 trebuie să fiu la oftalmolog. mă duc singură şi . . . mi-e frică nu-ştiu-cum .
`Morning, sunshine ! *
28 martie 2009 la 1:12 pm | Publicat în Personal | 17 comentariiEtichete: Amintiri, dimineata, ganduri, melodie, minte, muzica, pat, suflet, Vescan, viata
Avea o stare strange…din nou…without a reason, ofc 😛 pierdută printre pernele pufoase, se juca`n aşternut; era micul ei deliciu early in the morning.
trezită din reveria ei, morocănoasă ca de obicei în acest moment al zilei, se 
uită`n oglindă. se uită la telefon.. se uită pe geam…şi`aminteşte the last night. uuu,ce mult părea că trecuse de atunci. ce mai filozofii de viaţă. cum s`a putut ea gândi la toate alea? de ce şi`a frământat neuronii ? de ce ? de ce ? ce retorică, frateeee.
dansez cu pozele vechi să`mi amintesc de mine… fix aia făcea. îi plăcea de ea şi era de`a dreptul fascinată ( d3v înţelege ) de psihicul ei. fără să vrea, ea se juca cu mintea ei. ce copilă, ce minte infantilă. era în propriul carusel al morţii şi ea continua să zică ” plsss, another round. this will be the last one.. I promise „ mereu se ţinea de promisiuni, dar nu şi de cele pe care şi le făcea sie însăşi.
ipocrita dracului, pe cine credea ea că minte? îţi bătea joc de ea în ultimul hal îmbătându-se cu idei iluzorii şi, după expresia feţei sale , a râsului draconic ce`i valsa pe făţucă, nu părea că va înceta prea curând.
scotocind prin cufărul ăla prăfuit, de prea multe gânduri torturat, şi`a amintit unele chestii care au determinat`o să`şi râdă ironic. ştii tu, buzele alea dezvelind dinţii strălucitori încă de dimineaţă, toate astea fiind mai apoi urmate de`un sec ” eşti bună şi tu o ştii prea bine”. 8)
îşi trase plapuma peste cap în speranţa de a se debarasa de toate, de a alunga acel gust amar de tutun din gură, de a scăpa de mirosul amintirilor ce i s`au impregnat în suflet.
nu`i conveneau pernele, nu`i convenea melodia vioaie de pe fundal, nu`i convenea nici starea ei din dimineaţa aia. nu`i plăcea nici chiar de Vescan . . . prea le zicea tipu`, aşa, pe faţă, poate prea pe şleau pentru indispoziţia ei. nimic nu`i putea intra`n graţii şi ceea ce ar fi putut fi pe placul ei, era soooooo fuckin` far away 😀 but it didn`t matter anyway 😛
doborâtă de căldură şi de stările oscilatorii, şi`a scos , oarecum cu teamă, capul de sub „scut”, s`a uitat la soare, el i`a zâmbit, ea i`a răspuns şi… A ştiut ce avea să urmeze 😀 smth good în orice caz 😛
.
.
.
* ador să mi se zică aşa dar, dacă n`are cine, măcar eu să mi`o spun în fiecare dimineaţă , nu ? 😀 mă, să ştii că singurul lucru ce mi`a plăcut la tine era felul cum o ziceai, mă făcea să mă simt bine, victorioasă, asemeni unui răsărit de soare. Atât, nimic mai mult !! n`am văzut nimic altceva`n tine so buh`bay
Dragostea la distanţă nu rezistă
13 martie 2009 la 3:39 pm | Publicat în Uncategorized | 27 comentariiEtichete: adolescenti, corp, cuplu, iubire, minciuna, pat, relatie, sarcina, secret, viata sexuala, virgina
După cum bine ştiţi majoritatea dintre voi, de câţiva ani, în şcolile şi liceele române s-a introdus un nou curs, numit ” Educaţie pentru sănătate”. Bună mişcare, nu ? Exact aia ziceam şi eu. E educativă o astfel de oră pentru că te ajută să trăieşti mai sănătos şi să apofundezi unele lucruri legate de corpul tău care, la prima vedere, ar părea nişte banalităţi copilăreşti.
De vreo două săptămâni , la această oră, clasa mea face Educaţie Sexuală. Kinda interesting, yeah, I know 😛
Astăzi ne-a împărţit profa un text xeroxat pe care vreau să vi-l prezint şi vouă. Din păcate, nu mai am copia după original, aşa că voi încerca să vă reproduc cu simplele mele cuvinte ceea ce am citit în urmă cu doar câteva ore.
Ioana, o fată de 15 ani, este iubita lui Radu, băiat în vârstă de 17 ani. Se 
iubesc, bla bla-uri adolescentine ( ştiţi voi siropeli d-astea aşa că n-are niciun rost să tot lungesc aici), stau împreună vreo câteva luni , moment în care Radu e nevoit să se mute cu părinţii în alt oraş.
Aşa cum era de aşteptat, iubirea lor ( cică ) avea să dureze, pe ei nu-i va deranja distanţa şi , din nou, alte bla bla-uti infantile, însă toate iluziile astea se destramă în momentul când Tudor , un coleg de-al Ioanei, intră-n scenă şi o consolează pe tipă, cei doi sfârşind îmbrăţişaţi în pat. Astfel a descurs primul contact sexual al Ioanei . . . cu Tudor.
Pe Ioana o cuprind remuşcările şi se desparte de Tudor, însă nu înainte să mai tragă câteva tăvăleli.
Apele se liniştesc. Toată lumea-i bine, fără futaiuri, fără vreun menage a trois cum v-aţi fi aşteptat , daaaaaaaaaaaar, Ioana află că Tudor va face împreună cu părinţii lui o excursie exact în oraşul unde se mutase Radu. Nu poate rezista tentaţiei şi-l roagă pe Tudor s-o ia cu ei. El acceptă, dar cu condiţia ca, înainte de plecare, fata să facă dragoste cu el.
Ioana e indecisă. Nu ştie ce să facă. Îi spune Alinei, prietena ei cea mai bună, ce are de gând să facă, însă aceasta nu-i e de prea mare ajutor, spunând că, oricum, ea nu prea are cum să o ajute şi că decizia îi aparţine în toatalitate Ioanei.
Fata acceptă, ajunge să se întâlnească cu Radu, îi spune acestuia ce-a făcut cu Tudor, el se supără şi-i spune că între ei totul s-a terminat, însă Radu nu-i zice Ioanei că, de când s-a mutat în noul lui oraş, şi el s-a încurcat cu o altă fată.
Ajunsă din nou acasă, Ioana îi povesteşte lui Vlad ( nu ni se precizează cine e acest nou personaj şi care-i sunt intenţiile) care-i zice „ Nu-i nimic. O să am eu grijă de tine”.
Sarcina noastră de lucru a fost să formăm un clasament al personajelor în care să precizăm ce loc ocupă fiacare şi ce vină a avut el/ea la situaţia de-am pulea prin care a trecut Ioana.
Acum vă însărcinez eu pe voi. Hai, ziceţi şi voi ce şi de ce credeţi.
Chiar sunt curioasă de răspunsurile voastre. 😀
eu am zis că principala vinovată ar fi Ioana din cauza naivităţii ei şi a modului copilăresc de a vedea relaţiile sexuale cu diverşi parteneri şi, viaţa în general. după aia vinovat ar fi Tudor că profită de prostia bietei fete, Alina pentru că nu a făcut absolut nimic pentrua preveni prostiile Ioanei ( dacă chiar vedea că nu are cu cine discuta şi că Ioana nu o bagă în seamă, ar fi putut vorbi cu părinţii Ioanei despre asta), Radu pentru că , deşi s-a ofticat foarte tare atunci când a auzit că Ioana a fost şi cu un alt băiat, el nu a fost sincer cu ea şi nu i-a spus că şi el şi-a pus-o cu o altă „ea” şi, la final, îl avem pe Vlad, personajul despre care habar n-avem ce dracu’ va face cu sau pentru Ioana 😀
Viaţă Iluzorie 2
7 martie 2009 la 3:21 pm | Publicat în Poveste | 18 comentariiEtichete: casatorie, iluzie, iubire, liceu, masina, medicament, Nunta, pat, Pizza, Politisti, san, sarut, Sex, Telefon
Ce pastile ? Pentru ce-i trebuiau ei ? Era ceva în neregulă cu ea ? Şi cu cine 
vorbise ? Cum îndrăznea să-i spună ” Iubito ” ? Întrebările astea iar se jucau cu mintea ei înceţoşată . . .
Pe de o parte, poliţiştii care tot insistau cu actele alea de care nu avea nici cel mai mic habar iar, pe de cealală, vocea care o bântuia. Nu apucase să-i spună nimic. S-a speriat când a auzit acel cuvânt magic, moment în care ecranul telefonului s-a înnegrit şi bateria a cedat.
Sătulă de explicaţii, pe care oricum nu le avea nici pentru ea, a dat înapoi, după care a accelerat ca o nebună, lăsându-i pe poliţişti cu gura căscată.
Şi acum ? Încotro ? Se simţea ultima fiinţă de pe pământ: fără identitate, fără prieteni, fără un EL care să aibă grijă de ea. Fără . . . NIMIC!
Ultimul dram de optimism a ieşit la iveală. Luptându-se cu viaţa ei, despre care nu ştia absolut nimic, se hotărî să facă ceva ; problema era în ce consta acel „ceva”. Încă nu era sigură unde sau la cine să meargă dar, între timp ce se tot învârtea aiurea prin oraş, papilele ei gustative au tras-o pe dreapta, direct într-o pizzerie.
Vrând să treacă neobservată, intră timidă-n restaurant şi se opri la primul separeu liber pe care-l găsi. Chelneriţa vine, o întreabă ce doreşte, dar nu reuşeşte să scoată niciun cuvânt de la ea, astfel că, în cele din urmă, printr-o încuviinţare hotărâtă din cap, o „pizza zilei” se pregăteşte pentru „clienta ciudată”.
Priveşte pierdută pe geam. În ciuda oboselii ce o avea acumulate-n ea , îi plăcea ceea ce vedea reflectându-se-n geam. Ca o revelaţie divină, în minte-i apăru un nume de fată , ” Ştefana” . Oare ăsta era numele ei? Tot ce se poate…
Observă că cineva, afară, în faţa restaurantului, îi inspecta maşina. Aşa, şi ? Ce dacă ? N-avea decât ; ea cu siguranţă nu va putea face nimic. În secunda următoare, tipul de la maşină intră şi el în pizzerie, îndreptându-se fix spre masa ei.
Ăsta cine mai e? Ce- i trebuie ? De ce se poartă aşa intim cu mine? Mă ia în braţe, mă sărută pe buze . . . ce dracu’ ?
Băiatul îi zise Ştefana. Aham, deci ăsta e numele ei. E bine de ştiut şi de memorat. El susţine că e Adi, fostul ei iubit. Okkk , nene, dacă tu eşti fostul, atunci actualul cine-i ? Întrebările plutesc în aer căci, da, exact aia e şi-n capul ei.
Neavând cui să i se confeseze sau să-i ceară un sfat, Ştefana îi zice lui Adi tot ce-şi amintea din acea zi agitată. Spre marea ei surprindere, tipul nu era deloc mirat. El îi explică mai apoi că aşa ceva e frecvent la ea, dar că nu trebuie să se sperie atâta timp cât are pastilele la ea. Tot Adi îi povesteşte şi de Răzvan, actualul, ce ce o iubeşte nespus de mult şi cu care urmează să se căsătorească în Iulie, el fiindu-le unul dintre cavalerii de onoare.
Nuntă ? Adi ? Răzvan ? Ceeeeeeee ???
Îşi pierde cunoştiinţa şi, după câteva ore, Adi dispare din peisaj, iar ea se trezeşte tot în patul ăla necunoscut, goală, duhnind a sex, cu motanul la picioare însă, de această dată, era şi un ” EL ” cu mâna pe sânul ei drept. Imediat îl recunoaşte. Era iubitul ei, Răzvan , dar el , în 2 ani de când erau împreună, nu pomenise niciodată nimic de căsătorie. De Adi nu mai ştia nimic încă din liceu ; asta a fost el, o primă iubire trecătoare din viaţa ei de liceean.
Aşadar, ce-au fost toate prostiile alea ? Un vis urât şi ciudat . . .?
– Neaţa, iubito! Ţi-ai luat pastilele ?
Înainte să apuce să spună ceva, un sărut îi opri respiraţia. Se anunţa o altă partidă de sex ; pastilele… mai puteau aştepta mult şi bine.
v-am promis o continuare a poveştii ăsteia, apărută iniţial aici, aşa că m-am ţinut de cuvânt 8)
Cine/ce aş vrea să fiu
25 februarie 2009 la 10:23 pm | Publicat în Leapsa | 15 comentariiEtichete: Ale, chitara, drog, film, fulger, limba, Mama, masina, mata, melodie, pat, pix, Sex, tata, YouTube
ce întrebare . . . 
banală la prima citire , dar …
aş vrea să fiu … eu. da, asta vrea alter ego-ul meu. e şi el narcisist, n-am ce-i face.
Curioşii se îngrijesc de soarta mea. Le pasă de existenţa mea virtuală ( nici eu nu ştiu de unde-am scos-o p-asta 😛 ). Cine sunt ei ? Well, nenea Watzap care, aseară, mă făcea să mă gândesc la vise umede şi adultu’ Alex care mai, mai că ar atenta la viaţa mea.
Acum că i-am pârât pe infractori, ia să vedem ce doleanţe au ei.
Ce aş vrea să fiu . . .
O floare: la întrebarea asta majoritatea au spus trandafir. nu-mi place spiritul de turmă, aşa că trebuie să mă gândesc la altceva. aş fi zis cactus, dar l-a ales Watzap ( hate you for that) . . . n-am ce alege pentru că ar apărea numeroase contradicţii în legătură cu mentalitatea mea ( nu mă aştept ca voi să pricepeţi ce debitez eu aici), astfel că rămân la clasicii crini regali. încă din numele lor reiese postura ce-o ocupă-n rândul florilor. sunt nişte flori pretenţioase care te murdăresc şi-ţi provoacă alergii dacă nu le eşti pe plac. tot ei îţi dau mari dureri de cap dacă încerci cumva să le ocupi teritoriul şi să le încalci intimitatea.
Un anotimp: vara. ce-ţi poţi dori mai mult decât o vacanţă prelungită vara ? soare, caniculă, plajă, bronz…that’s my life 😀 să fie oare o coincidenţă sau un complot al astrelor faptul că eu m-am născut în iulie ?!
O culoare: albastru deschis. mă duce cu gândul la cer şi asta spune multe despre mine, precum şi despre obsesia mea de a mă uita pierdută-n zare la nori. ( până şi tema de pe blog e albastră )
Un animal: o mâţă. d-aia neagra şi cu ochii verzi ( la naştere i-am avut şi eu aşa. acum oscilează în funcţie de anotimp şi de lumină) şi cu gheareeeeeeeeee. miaaaaaaaaaau ce zgârieturi îi mai aplicam lui Ionuţ. toţi mă vor în preajma lor; cu toţi mă joc atâta timp cât ei sunt jucăria mea şi nu invers. îmi place să fiu alintată. aşa m-am obişnuit şi-mi place tare mult atunci când Ciupa mă face să mă întind că o mâţucă satisfăcută. ( pariu că , iar, gândurile voastre au tente sexuale ). Mama zice că-mi ştiu juca rolul. atâta-s de mieroasa, până-mi ating obiectivul şi după aia, eu sunt cea care zice cheţţţţţţţţ, mulţumesc de participare. e fain aşa, să joace lumea după cum cânţi tu.
Un obiect vestimentar: o pijama d-aia sumară, de vară. 😀 ( a mea constă într-o pereche de boxeri şi-un tricou)
O piese de mobilier: un pat gigantiiiiiiiic de dormitor cu multe pernoace ( Noxy, nu citi iar ” pornoace”) şi pernuţe d-alea mici ( eu dorm ca o împărăteasă, cum îmi zice bunicu’..pe câte 3 perne) în care să mă trântesc şi să alunec ca pe un topogan de mătase neagrăăăăă. mă fac eu mare. veţi vedea voi! 😉
O piesa muzicala: Grasu XXL – Să fim copii … dap, de la ea vine şi link-ul blogului. ar mai fi şi ” La adăpost” pentru că îmi place să am impresia că undeva, acolo, va fi mereu cineva gata oricând să-mi fie alături. da, mi-e frică de singurătate 😦
Un vers: Şi spune-mi ce vezi,
De fapt ce poţi să vezi prin nişte ochi verzi
Mă vezi pe mine păşind spre altă lume
Vezi un copil … Vezi copilul din mine . . .
Un peisaj: apus de soare
Un obiect: pix. am o grămadă. cauţi un pix ? înseamnă că o cauţi pe Ale 😀 prietenii ştiu de ce , sau colegii, ei sunt , de cele mai multe ori, victimele mele
Un instrument muzical: chitară. şi acum îmi amintesc cu ce nebunie o zdrăngăneam prin Septembrie, la ziua lui L. tare mi-ar plăcea să ştiu s-o manevrez după bunul meu plac.
Un copac: palmier, să mă ţină lumea-n casă şi să am o tentă exotică totodată ( deja visez la Miami . . .)
Un oras: îmi place mult Sibiul şi misticul ce e în jurul său. m-am simţit bine anu’ ăsta acolo. sper să ajung din nou cât mai curând.
O persoana publica: Alexandra Raţiu. nu aţi auzi de ea ?înseamnă că aţi trăit degeaba până în prezent 😛
O alta persoana apropiata: Tata. poate de aia-i seamăn aşa mult.
O carte: una fără început şi fără final, la fel ca viaţa mea
Un fel de mancare: pizza. m-aş numi ” Pizza Internaţională”, pe placul tuturor, oamenii de pe întreg Mapamondul. cui îi place acru, ar simţi acru, cui dulce, aş fi ca o bomboană de ciocolată cu muuult ketchup ( ştiu, ştiu, ciudată combinaţie). nu v-aţi mai sătura de mine, vă asigur eu. 😉
Un super erou: Mama
Un fenomen al naturii: fulgerul din toiul unei nopţi toride de vară. să vezi cum brăzdează întunericul, cum vine el falnic şi năvăleşte peste noi , nişte gângănii umane . . . uhhh. fulgerul îşi revendică poziţia. nimeni nu poate sta în calea lui. vine când te aştepţi mai puţin ; pleacă la fel de repede, doar că fracţiunea aia de secundă ţi se întipăreşte pe veci în memorie.
O masina: nu mă atrage subiectu’ ăsta. la noi în familie până şi bunica rupea la vremea ei acceleraţia-n două. nu că îmi e mie frică, neeeh, n-am nicio treabă cu viteză. încerc să mă ţin pentru o vreme departe de acest drog. ştiu că odată ce-l gust, nu mai am scăpare. aşa a fost şi cu tata 😉
Un fruct: piersică. o ador şi-mi place să mă joc cu ea. cândva, cineva mi-a zis că făţuca mea e la fel de fină ca o piersică. probabil că mult timp de acum încolo voi ţine minte vorba asta
O parte a corpului: gura, kinda kinky , huh ?! cu ea poţi face multe. depinde la ce vă gândiţi fiecare. spre exemplu, cu ea poţi spune ” Da!” în faţa preotului dar, tot cu ea poţi să calci în picioare sufletul omului. nu-i aşa că-i frumos ?! aaa, fără să mai punem la socoteală că are şi limbuţa şi buzele, cu care mie-mi face o aşa mare plăcere să mă joc ( dacă Ionuţ vi se plânge cumva că i-am lăsat urme, nu cumva să-l credeţi. Minteeeeee! )
Un film: How High. poate v-am mai zis că am văzut filmul ăsta de cel puţin 4 ori. l-aş mai revedea oricând şi pun pariu că aş râde la fel de mult. comedie cu negri, ce altceva poate fi mai bun 8) ?!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De curând am vorbit cu Radu , sau Tony Ray cum i se zice prin industria muzicala ( staţi liniştiţi, nici eu n-am ştiu că e producător, cu toate că se laudă că a colaborat cu lavinia, andra , laguna, anda adam, k1, romania, double d, costi ionita) şi-mi cerea părerea referitor la melodia asta .
Voi ce ziceţi ?
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.
Alex`andra se joacă de`a viaţa 