Surpriza dupa o zi lunga si obositoare

2 martie 2015 la 1:43 am | Postat in RECOMANDĂRI | Un comentariu
Etichete: , , , , ,

dans latino

Obosită, după o zi lungă, am ajuns cu chiu cu vai acasă. Speram să fie plecați copiii și să mă pot trânti liniștită în pat. Azi îi mulțumeam bonei mai mult decât de obicei. Era ziua în care el m-a anunțat că întârzie din delegație, iar eu nici nu mă sinchisisem să mă isterizez. Eram letargică și îmi convenea. De mult timp îmi doream timp doar pentru mine. Poate aș fi citit o carte dacă nu eram atât de stoarsă de vlagă. M-aș fi cufundat în perne și aș fi plonjat printre rânduri, dar versurile căminului meu mă atrăgeau magnetic spre el, acolo unde toată casa urma să fie a mea și a ei, Tina Felina. Doar noi două, felinele familiei, alintându-ne una pe alta. Sinceră să fiu, nici de ea nu prea aveam chef, căci știam că avea nevoie de atenție, însă în seara asta eu doream să fiu amăgită cu alinturi false, felinești, însă ea, draga de ea, nu mă putea ajuta, așa că mă consolam singură în singurătatea mea împăciuitoare.

Visătoare, nu mi-a reușit Continue Reading Surpriza dupa o zi lunga si obositoare…

Ce miroase in Turda ?

1 martie 2015 la 11:30 pm | Postat in RECOMANDĂRI | Lăsați un comentariu
Etichete: , , , , , ,

mirosuri urate

Weekend-ul ce tocmai a trecut a lăsat în urma lui amintiri frumoase, de care îmi voi aminti cu drag în principal pentru că încă nu știu când voi avea viitoarea ocazie de a repeta experiența clipelor plăcute alături de oameni dragi mie, printre care și doi omuleți ȘI mai scumpi decât sunt eu când sunt simpatică. (yea’, just imagine that being possible)

Orarul foarte încărcat mă face să mă resimt, iar acum, cu gândul la ziua de mâine, când știu Continue Reading Ce miroase in Turda ?…

Ce sa nu faci in timpul examenului

27 februarie 2015 la 5:42 pm | Postat in RECOMANDĂRI | Lăsați un comentariu
Etichete: , , , ,

Când eram mică, îmi doream foarte mult ceva animăluț numai al meu și de care să am eu grijă să ajungă să mă venereze. Răutate (de) mică, zic ! Cultul personalității urma să îi implementez pentru ca mai apoi să-l etalez în fața vecinilor, mulți dintre ei având frățiori, deci companioni la joacă. Pentru că eu mereu am fost ”aia mică” și pentu că uneori cei mari nu voiam să se joace exact cum voiam eu, am visat la un animăluț de companie.

Îmi doream ceva micuț și drăguț numai al meu, pe care eu să îl comand și să-l fac să-mi joace după bunul plac. Intervenind mama categoric în momentul meu de visare, m-am trezit la realitate și am conștientizat forțat că atât timp cât voi sta cu ea în casă, mâțucul meu drag și scump nu va intra prea curând în viața mea.

Drept urmare, trecând zilnic prin Iulius Park Cluj-Napoca, am identificat rapid noi prieteni: rățuștele de pe lac, pe care le-am autointitulat ”cățelușii mei” pentru că mereu îmi răspund la comenzi și se bat între ele care să-mi ”fure” bucățica de pâine pe care le-o arunc pe lac.

(bine, că eu de regulă mă duc cu câte jumătate de franzelă la mine, aia e altă poveste, dar important e că, după o zi de muncă, să vezi un cârd întreg de rațe care fug la tine de la mijlocul lacului, aia chiar e o împlinire și o stare de bine plenară)

În plimbarea mea până acasă, fericită că Continue Reading Ce sa nu faci in timpul examenului…

Farewell, dear friend !

26 februarie 2015 la 6:34 pm | Postat in Personal | Lăsați un comentariu
Etichete: ,

fuck you lip gloss

Stai în fața mea și mă privești în ochi. Ai impresia că mă cunoști, că sunt citibilă și tu încerci să exersezi pe mine. Ești încă tânăr, nu ai suficientă experiență în a desluși misterele unui suflet, doar vezi bine că nu înțelegi nici neliniștile dintr-al tău. Totuși, nu te gândești că încercările astea ale tale sunt nechibzuite și că pot să doară, nu pe tine, căci tu nu ești conștient de ele, ci pe cei pe care le operezi. Așadar, tu continui fără a ști măcar ce ai început. Faci analize laborioase, te încumeți în presupuneri și concluzionezi după cum consideri tu că ar fi de cuvință.

Ce te face pe tine să crezi că mă cunoști cu adevărat? Abia dacă ne-am cunoscut, așa protocolar, și nici nu avem prea multe experiențe comune, plus că suntem, practic, niște străini, alăturați printr-o conjunctură exterioară, la fel de străină și aia, precum noi doi. Faptul că îl avem pe el în comun, nu te face pe tine dator a-mi explica mie viața mea, viața noastră. Doar pentru că vrei să fii un prieten bun, nu înseamnă că și reușești, chiar dacă ai intenții relativ bune la bază.

Știu că, din exterior, ai vaga impresie că vezi lucrurile mult mai bine și mai clar, dar stai liniștit, doar ți se pare ! Nu poți generaliza, doar pentru că ”așa sunteți voi, femeile”, la fel cum nici eu nu pot să te contrazic prea tare, căci ar însemna să câștig necinstit, din caza inegalității de șanse pe care tu singur ți-o creezi, consumând lichide cu grade atunci când te lansezi în discuții ce se vor a fi intelectuale cu mine.

Sunt cuvinte pe care nu pot să ți le impun, sunt situații pe care nu pot să le controlez, dar mai sunt și stări pe care mi le provoci tu mie, nouă, care vor avea, inevitabil, repercursiuni asupra ta, așa că, atunci când va veni vremea, să nu te miri, doar te-am prevenit că ”pentru asta, ai să ți-o iei!”

Nu mă aștept să mă înțelegi, nu ai cum, nu pentru că nu aș fi eu citibilă, ci pentru că nu avem nimic care să ne apropie, să putem deveni măcar prieteni. Ne tolerăm unul pe celălalt de dragul lui, pentru că, fiecare dintre noi, în felul său, veghează la binele lui. Atât. Nu vom avea niciodată nimic mai mult de atăt !

Nu sunt răzbunătoare, deși mi-ai lăsat atâtea oportunități să scot la iveală tot ce am mai rău din mine. Știu că ai făcut-o și aia, tot pentru a-mi evidenția defectele, așa că nu, dragule, aici nu vei mai câștiga tu, așa cum, după asta, nici eu nu mă voi mai consuma cu mediocritatea ta. Nu îți port ranchiună, chiar ți-aș mulțumi că mi-ai dat șansa de a-mi demonstra eu mie că, prin tine, pot să mă impulsionez și să fiu mai bună, mai calmă și mai temperată. M-ai învățat să tac, să nu te distrug și să nu atentez la liniștea ta, exact atunci când tot tu mi-ai oferit toate motivele pentru care aș fi fost îndreptățită să o fac. Nu neg, m-ai ajutat atunci când ți-am cerut, dar ai stricat tot când ai acționat mânat de impuls, fără să gândești, fără să vezi imaginea completă. Suntem chit, așa neterminată cum îmi las eu treaba. Nu vreau să mă simt victorioasă, căci aia ar însemna să-ți fac rău și ție și ei, ori voi, pentru mine, nu însemnați nimic. Data viitoare, când ne vom revedea, sper să vii la fel de deschis la mine ca până acum și să mă inviți la un ” hi, five!”.

Ai avut și tu rolul tău, în absolut toate situațiile. Ți-am spus într-o seară că te înțeleg, dar nu te pot înțelege mai mult decât mă înțeleg eu pe mine. Ți s-a părut corect atunci, probabil consideri asta în continuare. Vis-a-vis de tine, nu mi-am schimbat părerea, deși tu sigur ai făcut alte judecăți la adresa mea. Rămâi cu ele, eu și cel care contează, știm ce sunt, ce reprezint și de ce mă comport așa cum o fac. Ceea ce nu știi tu, este că sunt mai puțin sarcastică decât ți-ai făcut tu impresia, căci habar nu ai toate modurile prin care te-am torturat în gând. Am fost suficient de proastă (vorba ta ”nu-ți trebuie o femeie inteligentă, ci una proastă”), încât să las de la mine, să-ți dau impresia că mă tem de ce ai putea spune tu, care să ajungă la urechile lui. Tu, în schimb, ai fost și mai prost când m-ai văzut înfrântă, căci ai uitat de fiecare dată când m-am ridicat și a revenit în forță, exact ca-n clipa de față !

 LATER EDIT: am scris textul in 26 iunie 2014, iar tu, azi, 26 februarie 2015 .. ai ajuns o epava… pacat, nu as fi vrut sa cunosti Karma chiar asa …

Ce ii intereseaza pe elevii de liceu

24 februarie 2015 la 10:11 am | Postat in RECOMANDĂRI | Lăsați un comentariu
Etichete: , , , ,

dezbateri crestine

Poate vă vine greu să credeți, dar când eram eu în liceu, colegii mei nu doar că citeau, cum deja i-am lăudat în repetate rânduri, dar se iscau adevărate controverse pe baza celor parcurse de ei în cărți, adesea creștine. Se adunau mai mulți din diverse ”tabere” și înflăcărați își expuneau argumentele pe care, sinceră să fiu, nici nu le prea băgam eu în seamă, căci nu mă fascinau deloc, însă mă atrăgea verva cu care fiecare își apăra idea și mai ales stilul în care o expunea.

De departe un astfel de tablou era ademenitor pentru un visător, care se imagina într-o sală de judecată, în care Continue Reading Ce ii intereseaza pe elevii de liceu…

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com. | The Pool Theme.
Entries şi comentarii feeds.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 773 other followers