Alex`andra se joacă de`a viaţa

Let me buy you a drink ( and then take you back to my place) . . .

Clasic , chiar previzibil :

era o seara de joi , se găsea în acelaşi bar pe care-l frecventa atunci când nu avea chef de rutină, de aceeaşi oameni banali ce umplu cafenelele , ci doar să se simtă bine , all by herself ( but not in that kinky way ) , în lumina acelor ochi sfidători pe care-i întâlnea la tot pasul, mereu to(n)ţi aţintiţi asupra ei. Era obişnuită, făcuse asta înainte de câteva ori şi se distrase pe minune. A avut multe finaluri fericite-n felul ăsta. Simplist, fără complicaţii, fără ataşamente, un festin special pregătit pentru ea. De fapt, era răsfăţul ei, cadoul ei pentru sine. ceilalţi ? care ceilalţi ? nu contau, nimic nu ( mai ) conta !

Prietenul ei ,B , barmanul, o întâmpină cu un surâs prietenesc. Se cunoşteau. Se cunoşteau bine. There was something going on between them in the past , but . . . ambii au realizat că e mai bine să păstreze o relaţie profesională în care el o acompania făcând scamatorii cu băuturile pe care ea i le cerea şi , la final, îi chema un taxi pentru a o duce acasă. Îi dorea binele, motiv pentru care vroia s-o ştie-n siguranţă. Era un armistiţiu tacit între ei ce se derula de ceva timp. Şi le plăcea aşa. Amândurora. Ea îi surâdea înapoi în semn de „Mulţumesc, scumpule!” în timp ce se mişca lasciv în încercarea ei de a se încorona regină pentru seara aceea pe scaunul înalt de la bar.

Nu-şi tortura mintea  cu niciun gând. Reuşise performanţa asta, spre invidia multora.Se lăsa purtată-n derivă,dornică să accepte orice i-ar fi pregătit acea seară. De regulă găsea provocări la tot pasul. Întotdeauna îşi găsea câte un păpuşel pe care-n studia tacticos din toate punctele de vedre.era felul ei de a-şi pune-n aplicare visul de a se juca de-a psihologia , cu regert că n-a urmat acea facultate. Evident, unii se credeau studiaţi din cine ştie ce motiv animalic şi se împăunau (singuri) drept masculi feroci din care redundanta sexualitate ţâşnea la tot pasul, ca un far pe care-l vezi de la km distanţă, care ştii că e acolo, că abia aşteaptă să-ţi arate măreţia lui. Uneori erau şi de aceea timizi, de regulă studenţi în primii ani de facultate. Rareori câte un tip matur se găsea prin zonă. Ajunsese la concluzia că cei (mai) buni sunt luaţi, ori că soarta nu-i dă voie niciodată să se sincronizeze cu ei şi că aceştia mereu ajungeau acasă la ei cu o alta chiar înainte ca Ea să intre-n bar.

În noaptea asta avea să fie diferit. Va surveni o schimbare, o sclipire ca never before. Ştia asta. Simţea. Aşadar . . . aştepta. Dar nu ştia ce anume mai exact şi asta o măcina la culme. Până şi B. a observat-o mai agitată ca de obicei , dar fiecare a interpretat în felul său.

Scruta cu privirea barul. Nimic nou, aceleaşi feţe cunoscute, aceleaşi rânjete perfide ce-ţi sugerează o invitaţie spre un apartament întunecat, plictisitor la fel ca proprietarul. La stânga, se aflau damele. Aşteptau şi ele, dar niciuna ca ea. Ele doreau altceva. Ea . . .nu neapărat. Se plictisea. Ţigara se stingea de una singură-n scrumieră. Pachetul era pe terminate. Paharul la fel. Oare unde se tot fâţâia B. ? De ce nu venea pentru un refill ?! Of. . .

thx

Gândurile-i sunt tulburate de un glas puternic, hotărât. Tresare şi se uită prelung în direcţia sunetelor. Îl vede dar, cel mai important, îl remarcă. Poate e (chiar) el, poate . . . Bărbatul se comportă ca la el acasă. Pentru el (re)vine chiar şi B. Până să se instaleze, tipul o vede şi el. O salută respectuos, dar scurt, cu o înclinaţie de cap. Cam ca atunci când intri într-un compartiment de tren şi-ţi saluţi vecinii pentru următoarele câteva ore, mai mult din complezenţă, ştiind că veţi fi să convieţuiţi pentru o perioadă (pre)determinată de timp.

La un scaun distanţă, ambii îşi savurează băuturile, la fel de neliniştiţi, aşteptând fiecare câte ceva , dar oare amândoi acel ceva ? Pentru ea , seara nu părea promiţătoare,deşi ea-şi făcuse speranţe. El se tot uita către uşă. Probabil aştepta pe cineva. Arăta bine, părea inteligent, cu aerul ăla misterios de Don Juan, aşa că era puţin probabil ca vreuna să-i fi tras clapa, dar…cine ştie? Mai sunt şi femei nebune pe lumea asta care nu ştiu să-i facă faţă fericirii atunci când o au în mâna lor.

Ea era obosită. Şi dezamăgită. Brusc şi-a amintit că peste 2 ore trebuia să intre într-o conferinţă directă cu NY-ul. Trebuia să se pregătească, aşa că a decis să-şi scurteze ieşirea şi să încerce într.-o altă seara, acum totul părea compromis. Îi făcu semn lui B. să vină pentru a plăti , dar gentlemanul : „ B. , trece consumaţia doamnei în contul meu.”

Surprinsă, dar şi stârnită, a refuzat cum numai o lady ştie s-o facă. O lady cu orgoiu şi cu un alter ego mai mare decât şi-ar fi putut el imagina. Evident , prostuţa, nu realizase că asta era doar o altă tehnică de o atrage-n mrejele lui, sfârşind amândoi prin a se muta într-un separeu unde şi-au continuat discuţiile-n contradictoriu, asta după multele lui insistenţe care , după cum se vede, s-au adeverit a fi tare convingătoare.

Acolo, ea află că şi el, la fel ca ea, nu avea nicio întâlnire,nu aştepta pe cineva anume, iar dacă într-adevăr îl zărise tot uitându-se către uşă a fost din simplul fapt că vroia să o contrarieze pe ea, el observându-se studiat de către ea. Ruşinată că a fost demascată , a negat totul cu vehemenţă. Era mult porea simplu să predea armele încă de pe acum. El vorbea întruna, o vrăjea cu glasul lui, cu ideile şi cu gesturile acompaniate de mimica feţei. Ar fi vrut să-l catalogheze drept dandy, dar nu putea. Nu cu  el. Era altfel. Tipic, aşa cum am zis şi la început. Bine proporţionat, atent îngrijit, cu un parfum acrişor ce-i gâdilau plăcut nările, observându-i costumul şi cravata bine asortate, reuşise să-i facă o bună primă impresie. Aflând cu ce se ocupă, ce pregătire are , ea surâse tăcut. Îl lăsa să se prezinte, să-i arate cine este el şi spera ca ea să nu trebuiască să o facă la rândul ei.

Brusc, a realizat că se purta ca o puştoaică. S-a dezgustat pe loc de sine însăşi. Treuia să înceteze, probabil că şi el se amuza lăuntric tare copios pe seama ei. Gazela , simţindu-se încolţită, a bătut în retragere. B. tocmai trecea pe lângă el. Era modul lui de a se asigura că ea nu a dat peste vreunul care să-i facă probleme. Ca pe nevăzute, ea i-a strecurat hârtiile mototolite-n buzunarul de la piept, i-a dat un sărut prietenesc pe obraz şi…s-a ridicat şi a plecat.

Don Juan era contrariat ,vizibil enervat. Frustrarea urma să-i fie companion pentru următoarele momente, crezând că şi-a pierdut timpul degeaba  cu o altă femeie aiurită care nu ştia ce-şi dorea de la viaţa asta pe care mai bine o petreci în doi decât să te oboseşti cu jocuri d-astea copilăreşti. Privind-o cum se îndepărtează , a tresărit atunci când, ea aflându-se pe punctul de a ieşi, i-a făcut un gest cu mâna. Însemna „ Sună-mă! ”

Şi-a plecat !