De fapt, CE vrei tu pentru tine ?! ( de data asta chiar pe bune !! )

13 iunie 2012 la 7:45 pm | Publicat în Aberatii Nocturne | 2 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ne dorim atât de multe încât nici măcar nu ştim ce vrem.

Nimic nou sub soare , dar şi de-ar da cometa încărcată cu noroc peste noi . . . nici n-am observa, sau nu am  considera c-ar fi suficient.

Imagine

Uneori chiar luptăm pestru ceea ce vrem să obţinem, dăm din coate, mai călcăm pe câte unul altul şi-n picioare la nevoie, c-aşa suntem noi, oamenii, nişte animale mai animale decât cele ce poartă această denumire . . .  Ideea e că facem pe dracu’n patru pentru visul nostru, dar . . . când e să-l ai, să fie al tău, doar tu să te bucuri pe deplin şi pe drept de el  . . . atunci faci mofturi, strâmbi din nas, zici că mno, e bine ş-aşa rău, dar parcă,parcă meritai să fie mai . . . altfel  . . . deşi nici măcar nu poţi identifica exact ceea ce-ţi displace.

Te uiţi în jur şi-ţi place, sau aşa te convingi tu de unul singur c-ar fi. Vezi la ei şi vrei. Şi tu. Şi pentru tine. Că doar şi tu meriţi,mai ales tu, nu ? Normal că doar . . . parcă,parcă mai-mai-ul ăla de care vorbeam ar sta cel mai bine-n posesia ta. Păcat că deţinerea unui lucru,dar mai ales a unei idei,stări sau a unui sentiment nu te face şi proprietarul ei. Deşi-n drepturile reale această posesie creează măcar aparenţa de proprietare, dragule, acest lucru nu ţi se aplică. 😦 Păcat, că parcă . . .

Mai,mai că te apucă plânsul. Mila de tine. De unul singur. Ai şi, de fapt, nu deţii nimic. Pentru că-i o deziluzie batjocoritoare. Şi te face, mă, blegule. Şi te-ntoarce cum vrea, te joacă mai ceva ca la poker, o cacealma de toată frumuseţea.

Şi tu o serveşti, o iei, o crezi a ta, dar de fapt o serveşti linguriţă cu linguriţă, dulcea-ţi otravă. 🙂

If only . . .

11 ianuarie 2010 la 8:48 pm | Publicat în Leapsa | 9 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , , ,

Daca eram o luna, aș fi fost Iulie și nu numai pentru că atunci m-am născut eu, ci pentru că mie mi se pare cea mai frumoasă luna a anului deoarece atunci ești în vacanță, nu mai ai nicio grijă, dar la fel de bine aș fi ales și August, doar că aceasta nu mai e așa peacefull din cauză că Septembrie bate la ușă, ceea ce înseamnă școală, profi enervanți, aka mult stres inutil.

( mda, sunt o mică ciudățică, eu niciodată nu așteptam să înceapă școala )


Daca eram o zi a saptamanii
, aș fi fost, la fel ca Lotte, cea care mi-a șutat leapșa, Vineri deoarce-i prima zi a desfătării simţurilor, începutul nebuniei şi al relaxării

Daca eram o parte a zilei, aş fi fost noaptea pentru că atunci devin cel mai creativă şi mă simt în elementul meu, căci eu, ca felină, mă adaptez foarte bine-n obscuritate şi-mi pot urmări prada-n tihnă

Daca eram un animal marin, aş fi fost un pinguin deoarece mi se pare o dovadă sublimă de iubire faptul că ei au un singur partener pe durata vieţii

Daca eram o directie, aş fi fost ca în poza asta , urmăriţi unde duce raza de lumină

Daca eram o virtute, as fi fost pasiunea , exact cum spunea şi Lotte (batranul Voltaire a spus “ Pasiunile sunt vanturile care umfla panzele corabiei; uneori o scufundă, dar fara ele corabia n-ar putea merge.” deci sa n-o uitam ) , pentru că eu cred că, fără pasiune adevărată, nu poţi reuşi absolut nimic şi unde mai pui că, pe lângă pasiune, să adaugi câţiva stropi de dragoste şi . . . voilaaa, ce reţetă mmminunată 😀

Daca eram o personalitate istorica, aş fi fost . . .  Alexandra Raţiu, în curând se povesti despre mine-n manualele de istorie, şi ştiţi ce vor spune, asta  bineînţeles dacă vor avea tupeul . .  că eu am fost singura fiinţă de pe planetra asta care a militat impotriva predării disciplinei respective-n şcoli :)))))

Daca eram o planeta, as fi fost planeta Micului Prinţ 😀 . . . by the way , aţi ctiti cartea ?! eu am de gând să o recitesc, chiar dacă au trecut vreo 10 ani de când am citit-o prima dată

Daca eram un lichid, as fi fost otravă , să-mi ştie toţi de frică şi să înţeleagă ce pot face eu cu puterile mele.

Daca eram o piatra , as fi fost una preţioasă, de culoarea valurilor mării, verde-albastru. Aşa aş vrea să fie şi piatra de la colierul pe care-l voi purta atunci când mă voi lăsa pictată nud de către pictorul X

( ăsta e variabil, încă nu m-am hotărât ce tip va fi privilegiat) 8)

Daca eram o pasare, as fi fost o Phoenix deoarece, de-a lungul vieţii, am dovedit de N ori că am puterea acesteia de a renaşte atunci când a fost cazul.

Daca eram o floare, as fi fost o Floare-de-colţ. Am vreo 3 într-un dicţionar ce-a fost al tatălui meu. Cred că cele 3 firicele stau acolo de decenii întregi şi mi-e tare drag când le privesc şi mă gândesc prin ce peripeţii a trecut el pentru a le culege.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost o furtuna de vara (destul de galagioasa si devastoatoare cand ma enervez si trec pe undeva ) . . . se pare că şi aici mă aseamăn cu Lotte

Daca eram un instrument muzical, as fi fost un pian, doar de dragul lui Ciupa ( te rog să preiei leapşa :P) . Iubeşte la nebunie acest instrument şi eu aş fi mai mult decât fericită să mă „cânte” all day long 😀

Daca eram o emotie, as fi fost acei fluturi de la începutul fiecărei relaţii. Sunt de părere că nu este emoţie mai frumoasă şi mai complexă decât aceasta .

Daca eram un sunet, as fi fost glasul iubitei ce-şi cheamă dragostea plecată-n depărtare.

Daca eram un element, as fi fost focul, elementul specific al zodiei în care m-am născut, dar şi cel din ochii mei când lucrurile se abat de la făgaşul lor normal , iar temperatura creşte-n trupurile noastre inseparabile.

Daca eram un cantec, as fi fost . . . ummm, încă n-a apărut acel cântec care să cuprindă toate trăirile plenare ale miracolului vieţii,dar mai am puţintică răbdare şi da,aştept în continuare 🙂

Daca eram un film, as fi ales How High ( comedie with black people) sau Into The Wild

Daca eram o carte, as fi fost . . .  hm, tricky one , nu mă pot decide,dar cu siguranţă una de factură psihologică, cu personaje multiple şi implicare afectiv în cele relatate, precum şi având un volum maaaaaare

( asta aşa, să fiu citită doar de cine ştie aprecia adevărata artă a lecturii, iar ca un triaj al lectorilor aleşi ar fi însuşi numărul gigantic de pagini ).

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Ale, atunci când se preface pentru a-şi atinge scopurile 😳 .

Daca eram un personaj dintr-o  carte, as fi fost A.R din romanul omonim; nu încercaţi s-o căutaţi, n-a apărut încă, momentan tot mă gândesc dacă să mă apuc s-o scriu sau nu 😛

Daca eram un fel de mancare,

as fi fost pizza, niciodată nu aş putea refuza o bucată, iar cea mai bună ever a fost cea făcută de Ciupa mea cu muultă dragoste 😀 aşa-i că-s norocoasă ?! nu ştiu dacă şi el va fi la fel atunci când înăuntrul meu voi avea un bebe şi mă voi trezi în toiul nopţii cu poftă de pizza

( am păţit-o într-o dimineaţă pe la 3 când umblam ca nebuna după caşcaval, deci . . . orice-i posibil când e vorba de mine)

Daca eram un oras, as fi fost Sibiu sau NYC , uhhh, sweet dreams . . . here I come !

Daca eram un gust, eram acru, la fel ca murăturile ce eu le halesc în cantităţi industriale. De ce să fiu dulce şi să daţi toţi în diabet ?! Şi aşa sunt sweet enough in real life, aşa că vă bag pe toţi în boală, noroc că eu nu am conştiinţă, deci . . . I’ll let you die 👿

Daca eram o aroma, as fi fost . . . ciocolatăăăăăăăăăăă, da ! asta e pe placul tuturor şi-i bună-n casă-n orice moment din zi şi din noapte . yumyyy, dau o fugă până la frigider şi revin !

Daca eram o culoare, as fi fost albastru,poate că şi d’aia eu comunic al dracu’ de bine cu orice tip de persoană.

Daca eram un material, as fi fost matase. Mda, îmi vreau cearceafurile de mătase neagră din dormitorul nostru !!!

Daca eram un cuvant, as fi fost ” Vreau! „,ceva tipic leilor, aşa că nu ar mai trebui să vă miraţi,credeam că am reuşit să vă obişnuiesc cât de cât până acum cu mine 😀

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii. Sau buzele, alea delicioase rău . . .

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost o privire gen ->

exact, nici nu trebuie s-o vezi ca să ştii că-i acolo şi că te pătrunde

Daca eram o materie de scoala, as fi fost Lb.Română, evident, doar de ce credeţi că mereu aberez atât în articolele mele ?!

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fostAle din acele desene super moderne în care acest personaj se hârjoneşte cu un anume Ionuţ şi se întrec care mai de care în giumbuşlucuri. Ask Bobo, he’ll tell you ce spectacole bune dăm noi 😀

Daca eram o forma geometrica, as fi fost un cerc (perfecţiune, cunoaştere). Se pare că seamăn mai mult cu Lotte decât m-aş fi aşteptat 😛

Daca eram un numar, as fi fost 2

Daca eram o masina, as fi fost un BMW.

Daca eram o haina, eram pijamăluţă sexy, d-aia minusculă, numai bune pentru o tăvăleală-n mătăsurile negre din dormitor într-o zi toridă de vară , amplasament cu o vedere mmminunată spre ocean

şi gataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !

a, da,

Dacă eram voi , nu aş fi citit tot articolul ăsta kilometric. DA,exact,tocmai d-aia-i apreciez eu sinceritatea lui nebunelu’.

Vă pupă Ale !

Fii frumos pe veci !

23 noiembrie 2009 la 10:00 pm | Publicat în Aberatii Nocturne | 35 comentarii
Etichete: , , , , , ,

Nimeni nu are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru

O. Goga – ” Însemnele unui trecător „

şi pt tine ?

ce reprezintă frumosul ?

cum se concretizează el în cotidian ?!

Vezi-ţi de ciorba ta !

4 august 2009 la 11:30 am | Publicat în Aberatii Nocturne | 8 comentarii
Etichete: , , , , , , , , ,

Deşi e aproape la amiază, pentru mine e preaaa dimineaţă. Încă nici n-am deschis bine ochii, dar mă chinuie o întrebare întrebătoare. Da , da , ştiu, din nou. Ce să-i faci, mintea mea n-are odihnă şi nici milă pentru starea mea de ameţeală euforică . . .

poze-haioase-bebelusi-pisici-negre

Vorbeam azi noapte cu o individă dragă mie despre viaţă. Michiduţă nu ne lăsa în pace să mergem şi noi la culcare ca tot omul normal, mai ales că azi va fi o altă zi plină pentru cerebelul meu, astfel că ne torturam una pe alta cu întrebări existenţiale. Bineînţeles că nu ne-ar ajunge existenţa noastră scurtă ca să epuizăm toate gândurile eigmatice care ne trec prin minte, dar . . . noi profităm din plin ori de câte ori avem ocazia. 8)

Şi uite aşa dezbăteam noi azi noapte de ce lumea asta e curioasă. Mă refer la faptul că cei apropiaţi fac pe interesaţii şi se dau de ceasul morţii numai pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi din viaţa noastră privată, personală.

De ce ni se cer zilnic atâtea explicaţii pe care, în fond şi la urma urmei, nu suntm obligaţi să le dăm nimănui, nici chiar consoartei ?! Partea şi mai hilară e atunci când persoana lângă care trăieşti nu te ia aşa la 11 m şi o fac alţii, nişte factori externi, dar care se vor a fi cu orice preţ interni.

Nu suport să mi se ceară explicaţii, gen : unde, cât, cum, de ce, cu cine , ce şi cum fac. Nu contează cine e persoana interesată, eu nu suport aşa ceva. Din 2 vorbe scurte , la pachet cu una bucată privire drăcească de-a mea, tai elanul oricui şi-n felul ăsta nimeni nu se mai bagă unde nu-i fierbe oala.

Ca de obicei, este şi tabără celor ” suferinzi „. Ăştia-şi creeează o stare de tristeţe închipuită şi încearcă să se victimizeze şi să te facă pe tine să te simţi prost în cazul în care nu eşti dispus să le dai mură-n gură detaliile pe care ei le aşteaptă cu atâta ardoare. Cei mai mulţi prieteni o fac , noroc că celor adevăraţi le trece mai repede şi , într-un final, realizează că nu ei sunt centrul Universului tău şi că, pe lângă persoana lor, tu mai socializezi şi cu alţii.

Mă, sinceră să fiu, chestiile alea gen ” aşaaa, cu el te-ai dus azi, dar cu mine n-ai putut sta ieri ! ” mi se par de 2 bani, prea puerile după a mea părere. Aşa făceam la grdiniţă. X nu stătea cu mine la sărit coarda că alegea să joace şotron , iar eu, copil prost şi încuiat, repede făceam o mecla de supărici şi nu mai vorbeam toată ziua cu X. tâmpenii, nu ?! ( generalizam, eu încă de mică eram un geniu nedescoperit. haha !) 8)

Mă umflă râsu’ când văd chestiile astea la persoane care se consideră a fi . . . adulte. Bine ziceam eu cuiva ” greu cu copiii aştia, dom’le „. Pe auditorii mei îi înfunda râsul, dar eu chiar vorbeam serios.

Partea cea mai interesantă la curiozitatea asta orbească ce-i combinată cu un fel de gelozie ( habar n-am cum se numeşte asta în psihologie, dar cred că poartă şi ea vreo denumire) e în viaţa de … cuplu. Tam Tam. Exact, omule. Să vezi acolo artificii şi crize pe bandă rulantă. Aaaa, să nu uităm telefoanele de verificare. Şi uite-n felul ăsta tipul ( că , de obicei, gâştele astea de fete fac pe CURioasele ” iubyyyyy, unde eşti ? mai stai mult ?! aaa, la bere cu băieţii … mda, şi cred, lasă că vii tu acasă ! da’ hai odată, măăăă ! „) de oameni care ţin prea mult la cel de lângă ei ajung să mintă în ultimul hal. De ce ?! Pentru a putea avea şi ei un moment de relaxare al lor, în compania prietenilor ( înţeleg că ai prieten, dar tot în sufletu’ lui să stai ?!) , mint de îngheaţă apele şi folosesc drept scuze locul de muncă.

La o scenă d-asta am asistat ieri, la o pizzerie. A venit un tânăr cuplu – cred că se vor căsători în viitorul apropiat – şi ba plângeau, ba se certau, ba tăceau ca peştii. Cum să duci o astfel de viaţă ?! Cum poţi să-ţi faci planuri de nuntă dacă tipa te stoarce de întrebări deşi ea încă nu are mult râvnitul inel pe deget ?!

Am obosit şi vreau un cappuccino. Cine mi-l oferă, să se grăbeascăăă !

Mă duc şi eu s-o iau la întrebări pe individă. Unde dracu’ şi-a permis să umble azi noapte , că pe la mine n-a ajuns. Ufff, câtă obrăznicie pe ea ! Şi după aia mă duc şi intru-n inima ” interesaţilor „ăstora de 2 bani şi le halesc sufletul ( micul vampir. muhaha! de-aţi ştii voi ce urme las … hmm ), să nu mai aibă loc de arâtea intrigi răutăcioase.

***

sursă foto : animalici.ro

Mama (mă) întreabă . . .

18 iunie 2009 la 9:28 am | Publicat în Uncategorized | 27 comentarii
Etichete: , , , , , , ,

The_Question_by_dan_sch

. . . cum e posibil să primească ea mesaj pe telefonul ei mobil cu cartela ( asta înseamnă că numele ei nu-i înregistrat nicăieri. dacă mama se satură de el, îmi da cartela mie, eu ţi-o dau ţie şi tu, lui moşu’ Ilie) de la firma de cablu Astral cum că trebuie plătită factura până în 30 iunie ?!

plus că acolo scrie şi număr de client corect şi toate ?! iniţial eu am crezut că au trimis un mass la toţi abonaţii, dar nu, mama şi-a verificat seria şi corescunde cu cea de pe factura emisă. ( numărul ăla e unul singur. tu nu-l poţi avea pe al meu, aşa cum nici eu pe al LUI )

încă o chestie, noi avem ceva reducere din cauză că tata-i decedat. până şi aia e specificat acolo. ne cere să plătim nu suma întreagă a unui abonament obişnuit ( aşa cum ar face-o majoritatea abonaţilor), ci exact cât avem noi de plată lunar în mod normal.

mno 😐

cum vine una ca asta ?! de unde au numărul lui Carmelita mea ❓

abia aştept să mă duc acolo la sediu ( azi nu, că-i soare şi sper să ajung şi eu odadăăăăă la plajă, numai să vină prinţu’ ăsta. uff, ce m-am săturat ) şi să-i întreb, că-s tare curioasă.

aaa, da , până nu zbor de aici, mai am una tare pentru voi.

uite ce se caută pe nea’ Gogu :

oameni tampiti

mă şi duc înapoi în pat. măcar acolo am o protecţie de la perne şi nu se ia prostia unora pe mine :))

o zi faină s-aveţi 😀 !

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.