Alex`andra se joacă de`a viaţa

Oamenii vin şi . . .

În goana mea nebună după nişte leocoplast de pus la picior ( uneori mă jenează bareta din spate, plus că eu nu suport decât un anumit tip de bandaje pe care nu-l găsesc decât la 2 magazine din Turda), în zig-zag printre oamenii încărcaţi cu sacoşele pline, prin piaţa de ” de toate” ( sper că acceptaţi umila-mi cacofonie 😳 ), am dat nas în nas cu al meu iubit fost coleg, Feri.

Am fost azi în April , un magazin de fiţi-piţi şi m-au dat gata cu parfumul lor înecăcios de acolo. În mai puţin de 2 minute am ieşit, că nu mai puteam, mă luaseră ameţelile. Poate şi din această cauză nu l-am zărit mai repede pe Feri. El, nici aşa, oricum e mai tot timpul aerian. ( nu,nu-i genul de om care să facă pe nesimţitu’ şi să treacă pe lângă tine ca Vodă prin Lovodă. oricine, dar nu şi Feri)

Între mine şi el staţionau vreo 2 babe. Încercând să mă ridic peste ele să-i fac şi lui semn, m-a cuprins frustrarea că n-am cu 5 cm mai mult, aşa că am făcut ce ştiu eu cel mai bine : am urlat 😀

Atâta m-am simţit de bine când, bezmetic, l-am văzut că se întoarce către mine şi-mi trânteşte un zâmbet d-ăla laaaarg şi sincer , ştrengăreşte, cum numai Feri ştie .

Am fost colegi în clasele 1-8. Dintre băieţi ( eu eram prietena tuturor, mai ales a băieţilor, ei îmi erau cei mai dragi), cu el mă înţelegeam cel mai bine. Bineînţeles că el era ” bad boy „-ul clasei ( să fie oare o coincidenţă această prietenie dintre noi ?! ), dar era şi cel mai simpatic. Avea acel as în mânecă cu care, chiar dacă erai supărat pe el, te făcea instantaneu să uiţi de toate.

Era al dracu’ de fain să-l ai pe Feri în banca din faţa ta. Ce presupunea asta ? Râs una-una, fără oprire. Ce dacă erau ore, ce dacă nouă capacitatea ne trăgea cu ochiu’ ? noi eram acolo, în bănci, Feri şi el, iar asta era tot ceea ce conta, trebuia să profităm de puţinul timp rămas împreună . . . admiterea la liceul îşi făcea simţită prezenţa.

Batjocoritor ? Da, ca mine. Amuzant ? cel mai. Altruist ? well, să zicem că mi-a picat tare bine când mi-a zis acum câteva luni că, orice problemă aş avea, pot apela la el ( n-am eu nevoie de intervenţii de genu’, da’ au fost foarte faine vorbele alea spuse de el) De încredere ?! Vrei să te sfătuiască cineva şi să nu sifoneze mai apoi ? Du-te la Feri. Mincinos ( nu-n sensul rău, doar că-i plăcea să înflorească tare mult, mai ales că vedea că prostuţii de la noi din clasă credeau pe atunci că tot ce zboară se mănâncă. haha, blegilor !) ?? Hell, yeah, that’s my bro 8)

aseară mi-am amintit o fază tare. eram în clasa a 5 a ( ce miculuţi) şi, în ora de istorie, Feri s-a ascuns într-un dulap. a făcut profu’ prezenţa, Feri nimic. unde-i Feri, că doar lui îi place istoria ( doar aici ştia şi el cât de cât . reţinea ” din zbor” , că-n rest…) bolundu’ ăsta nici pâst nu scotea. la final, când domnea o linişte deplină, iese el într-un stil exploziv, făcând o larmă de nedescris. toţi au muţit pe moment ( mulţi dintre colegi credea că Feri e pe afară, să împartă pumni la careva..da, făcea într-o vreme şi box) , doar când profu’ a început să râdă taaare , s-au dezgheţat şi confraţii mei .

hahaha, vai ce râd numai când rememorez. aşa, dacă vă povestesc eu, nu e nu ştiu ce, mai tare era dacă-l filmam. aşa să vi-l imaginaţi ca pe o gorilă ieşind din dulapul ăla, gata,gata să devasteze tot.

ce admiram eu cel mai mult la el ?! felul în care el reaţiona la „corecţiile” lui dirigu’ ( Doamne, ce-l iubesc pe omu’ ăsta.)

Avea dirigu’ un mod destul de barbar de a-i pedepsi pe băieţi ( ai noştri erau cei mai răi din şcoală, veşnic se plângeau profii de ” 8B a lu’ Stoca „) şi îi prindea ca un cleşte de pielea aia fragilă de sub bărbie. Mă, aşa îi zgâlţâia, de pe mine mă durea sufletu’ cum vedeam că le zburau fălcile. De pălmoacele care le făceau dinţii-n gură să clănţăne mai are rost să zic, sau de perciunii smulşi ai lui Luci ?! neeeh, nu cred, sunt doar mici amănunte pe care le-am trecut cu toţii cu vederea şi mereu, în sufletele noastre, d-ul Stoca va fi ca un tată.

ei bine, Feri nu era ca toţi ceilalţi, el statea drept, cu privirea în pământ de ruşine, dar îndura bătaia cu multă demnitate, chit că-i zbura capu’ când în stânga,cât în dreapta ( pe Sima, de exemplu, şi acum mi-l amintesc cum se ghemuia-n colţ de frică. el chiar credea că dacă se piteşte acolo, mâna puternică a lui dirigu’ nu-l va ajunge. haha!)

În clasa 1 a , în prima zi de şcoală, Feri era în faţa mea, în bancă cu Andreea Vovea ( cea mai bună prietenă a mea de atunci ) iar,la finele lui a 8 a, tot în faţa mea era . . .

Mă, ce dor mi-e de generală. Toţi zic că anii de liceu sunt cei mai frumoşi,da’ mie tot 1-8 mi-s mai dragi.

Te salut, Tiristu’ meu drag, griji de tine, te pupă Ale. 😀

( am simţit un gust amar azi când, după foarte puţinele vorbe schimbate cu Feri, am înţeles că drumurile nu ni se vor mai intersecta, că fiecare o va apuca într-o cu totul altă direcţie 😦 ce contează ? nu toţi sunteţi aşa norocoşi ca mine, nu oricine are un Feri ca al meu . . .)

azi am văzut un bărbat, dar eu mereu îmi voi aminti de copilul din el 😀