Același tu în alt el

24 decembrie 2013 la 2:10 am | Publicat în Personal | 3 comentarii
Etichete: Amintiri, ce inseamna tiz, joc de lumini, joc de umbre, un alt el, un tu mai tanar

Când eram de vârsta lui, ne uitam la el și-l studiam. Făceam asta împreună, ori de câte ori aveam ocazia; era deliciul nostru secret. Ne frapa asemănarea voastră, iar asta ne atrăgea la el. În fond, nu era cine știe ce de capul lui, însă doar posibilitatea că, printre atâtea chipuri comune, ți-am fi putut găsi o parte din tine în el, ne întărâta și ne făcea să-i căutăm mai multe atuuri decât, probabil, va avea el vreodată.

Azi, de fapt, în noaptea asta, după atâția ani în care nu am mai știut nimic de el, l-am regăsit. I-am surprins privirea, ochii ăia ce seamănă izbitor cu ai tăi. Pe voi doi, dintr-o mulțime de oameni, v-aș repera instantaneu. Bine, pe tine primul, recunosc. Dar el, dragul de el, din băiatul ce a fost atunci, a devenit ditamai bărbatul, deloc care să-ți mai semene, ceea ce, dacă stau bine să mă gândesc, analizând sentimentele mele contradictorii pentru tine, nu face decât să-i profite lui.

Ar fi interesantă o revedere, una în trei. Să vă pun unul lângă altul și să te văd pe tine rânjind. Tu, care știi de el, n-ai fi, de data asta, atât de interesant precum el, care habar n-are de gândurile ce mă încearcă. Aș sta minute în șir să mă uit la voi, cum v-ați distanțat unul de altul, cum acum pot vedea în el un tu pe care l-am iubit nebunește, în vreme ce tu, tu ai ajuns un simplu străin, față de care aș vrea să-mi ofer luxul de a nu mai simți nimic.

Temătoare, nu îndrăznesc să mă uit mai de aproape la el. Mi-e groază la gândul că te-aș putea găsi pe tine, c-aș risca să reîncep nebunia, atât de dulce pe alocuri. În schimb, mă potolesc singură, în timp ce-l sorb pe el din priviri. Mă feresc de el și nu vreau să mă observe, nu vreau să mă invite la el, așa cum nu vreau să-mi las mintea să se invite la tine, deși invitațiile tale-s din ce în ce mai tentante, dar mai ales surprinzătoare, imprevizibile. Prefer să mă mulțumesc de astă dată cu doar privitul, cu jocul de umbre și cu gustul a ceva ce nu va fi niciodată, căci atunci când fructul e oprit, interzis chiar, pare mai apetisant, mai intrigant, deși uniforma aia a lui, care se mulează așa de bine pe formele lui bine definite, nu mă ajută chiar deloc în așa-zisa mea maturitate și statornicie.