Psihologie ” rurală „

6 mai 2011 la 10:44 pm | Publicat în Copilul din mine | 6 comentarii
Etichete: copil obraznic, crize de copil, cum era odata, cum sa-ti cresti copilul, povesti de demult, psihologie, viata la tara

În seara asta am fost la bunica mea în vizită. Am recuperat ziua ei , noi fiind în Cluj, aşa că am serbat-o de 2 ori, că merită !

Şi din vorbă în vorbă , după o masă copioasă şi un Pepsi Twsit pe măsură , a apucat-o dorul de pământurile pe care a copilărit ea.

Îi sclipeau ochii cum ne povestea despre tatăl ei. Se vede că are o stimă deosebită pentru dânsul. Eu nu mă pot pronunţa pentru că eram în scutece când m-a cunoscut şi . . . cam atât.

Am stat gură cască şi am ascultat cu multă luare aminte modul în care el şi-a crescut toţi cei 3 copii. Cu cât calm, câtă răbdare şi pricepere se ocupa de fiecare în parte. Îi ştia mai bine decât pe propriul buzunar, pe tustrei şi ştia cum să-i ia, să-i facă să se dea pe brazdă. Uneori le aplica şi corecţii , dar aşa ni le-a descris bunica de mai, mai c-aş fi întins şi eu palma să-mi dea una cu nuieluţa.

– no, hai, draga tatii , una pentru mine , una pentru tine. aşa, nici prea tare, nici prea incet, să ne placă la amândoi.

Mulţumesc !

De exemplu , când mergeau la cules, aşa i-a învăţat pe toţi să muncească organizat şi în armonie , astfel că de fiecare dată când cineva lăsa un cucuruz în urma sa , cel ce observa avea dreptul să-l ia de ureche şi să-i arate locul cu pricina pentru a-şi putea îndrepta greşeala. Bineînţeles că el se făcea că scapă câte unu-doi doar pentru a le da o lecţie copiilor :

– No , aşa, dacă am grelit… am greşit . . . acuma şi pe mine mă luaţi de ureche , ca să lucru cum trebe , nu să fuşerim şi să ne batem joc de bucate !

Şi multe, multe alte exemple de genul . . .

Mă miră inteligenţa oamenilor ăstora ce pare a izvorî din chiar simplitatea lor. Cu siguranţă că ei nu au participat la niciun trainning psihologic de educare a copiilor , aşa că fiecare s-a descurcat aşa cum s-a priceput el mai bine şi nici nu am citit idioţenii de genul ” Cum să-ţi educi copilul . . .” sau ” copilul tău nu te mai ascultă – tehnici de educare”. Unii s-au impus prin forţă, alţii prin duioşie şi corectitudine deopotrivă.

Niciun copil nu vine pe această lume la pachet cu  un manual de utilizare, căci de-ar fi aşa, deja toţi ne-am fi comandat de pe net vreo 2-3 roboţei şi i-am teleghida după bunul plac, după care, la finele zilei, le-am scoate bateriile, le-am pune acumulatorul în priză şi-am aţipi liniştiţi pentru încă o zi , una care din nou ne scuteşte de urlete în miez de noapte , de colici şi de scutece murdare

Azi toţi părinţii se plâng de neobrăzarea odraslelor , de cât sunt de emancipate, de cum le-au scăpat din mână , dar oare cum de toate astea nu s-au întâmplat în vremurile de atunci ?!

Psihologie din viaţa de zi cu zi , taică 😉