Farewell, dear friend !

26 Februarie 2015 la 6:34 pm | Postat in Personal | Lasă un comentariu
Etichete: ,

fuck you lip gloss

Stai în fața mea și mă privești în ochi. Ai impresia că mă cunoști, că sunt citibilă și tu încerci să exersezi pe mine. Ești încă tânăr, nu ai suficientă experiență în a desluși misterele unui suflet, doar vezi bine că nu înțelegi nici neliniștile dintr-al tău. Totuși, nu te gândești că încercările astea ale tale sunt nechibzuite și că pot să doară, nu pe tine, căci tu nu ești conștient de ele, ci pe cei pe care le operezi. Așadar, tu continui fără a ști măcar ce ai început. Faci analize laborioase, te încumeți în presupuneri și concluzionezi după cum consideri tu că ar fi de cuvință.

Ce te face pe tine să crezi că mă cunoști cu adevărat? Abia dacă ne-am cunoscut, așa protocolar, și nici nu avem prea multe experiențe comune, plus că suntem, practic, niște străini, alăturați printr-o conjunctură exterioară, la fel de străină și aia, precum noi doi. Faptul că îl avem pe el în comun, nu te face pe tine dator a-mi explica mie viața mea, viața noastră. Doar pentru că vrei să fii un prieten bun, nu înseamnă că și reușești, chiar dacă ai intenții relativ bune la bază.

Știu că, din exterior, ai vaga impresie că vezi lucrurile mult mai bine și mai clar, dar stai liniștit, doar ți se pare ! Nu poți generaliza, doar pentru că ”așa sunteți voi, femeile”, la fel cum nici eu nu pot să te contrazic prea tare, căci ar însemna să câștig necinstit, din caza inegalității de șanse pe care tu singur ți-o creezi, consumând lichide cu grade atunci când te lansezi în discuții ce se vor a fi intelectuale cu mine.

Sunt cuvinte pe care nu pot să ți le impun, sunt situații pe care nu pot să le controlez, dar mai sunt și stări pe care mi le provoci tu mie, nouă, care vor avea, inevitabil, repercursiuni asupra ta, așa că, atunci când va veni vremea, să nu te miri, doar te-am prevenit că ”pentru asta, ai să ți-o iei!”

Nu mă aștept să mă înțelegi, nu ai cum, nu pentru că nu aș fi eu citibilă, ci pentru că nu avem nimic care să ne apropie, să putem deveni măcar prieteni. Ne tolerăm unul pe celălalt de dragul lui, pentru că, fiecare dintre noi, în felul său, veghează la binele lui. Atât. Nu vom avea niciodată nimic mai mult de atăt !

Nu sunt răzbunătoare, deși mi-ai lăsat atâtea oportunități să scot la iveală tot ce am mai rău din mine. Știu că ai făcut-o și aia, tot pentru a-mi evidenția defectele, așa că nu, dragule, aici nu vei mai câștiga tu, așa cum, după asta, nici eu nu mă voi mai consuma cu mediocritatea ta. Nu îți port ranchiună, chiar ți-aș mulțumi că mi-ai dat șansa de a-mi demonstra eu mie că, prin tine, pot să mă impulsionez și să fiu mai bună, mai calmă și mai temperată. M-ai învățat să tac, să nu te distrug și să nu atentez la liniștea ta, exact atunci când tot tu mi-ai oferit toate motivele pentru care aș fi fost îndreptățită să o fac. Nu neg, m-ai ajutat atunci când ți-am cerut, dar ai stricat tot când ai acționat mânat de impuls, fără să gândești, fără să vezi imaginea completă. Suntem chit, așa neterminată cum îmi las eu treaba. Nu vreau să mă simt victorioasă, căci aia ar însemna să-ți fac rău și ție și ei, ori voi, pentru mine, nu însemnați nimic. Data viitoare, când ne vom revedea, sper să vii la fel de deschis la mine ca până acum și să mă inviți la un ” hi, five!”.

Ai avut și tu rolul tău, în absolut toate situațiile. Ți-am spus într-o seară că te înțeleg, dar nu te pot înțelege mai mult decât mă înțeleg eu pe mine. Ți s-a părut corect atunci, probabil consideri asta în continuare. Vis-a-vis de tine, nu mi-am schimbat părerea, deși tu sigur ai făcut alte judecăți la adresa mea. Rămâi cu ele, eu și cel care contează, știm ce sunt, ce reprezint și de ce mă comport așa cum o fac. Ceea ce nu știi tu, este că sunt mai puțin sarcastică decât ți-ai făcut tu impresia, căci habar nu ai toate modurile prin care te-am torturat în gând. Am fost suficient de proastă (vorba ta ”nu-ți trebuie o femeie inteligentă, ci una proastă”), încât să las de la mine, să-ți dau impresia că mă tem de ce ai putea spune tu, care să ajungă la urechile lui. Tu, în schimb, ai fost și mai prost când m-ai văzut înfrântă, căci ai uitat de fiecare dată când m-am ridicat și a revenit în forță, exact ca-n clipa de față !

 LATER EDIT: am scris textul in 26 iunie 2014, iar tu, azi, 26 februarie 2015 .. ai ajuns o epava… pacat, nu as fi vrut sa cunosti Karma chiar asa …

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: