Cum te intaresc propriile temeri

4 decembrie 2014 la 1:14 am | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: automotivare, cum sa am incredere, increderea in sine, nu am incredere, pandutzu, stima de sine

M-ai întrebat azi dacă am încredere în mine. Zilnic mă întreb eu pe mine ”Dacă nu eu, atunci cine ?!”. Mai întâi de toate, trebuie să mă autoconving, pentru ca mai apoi să pot să-i fac pe ceilalți să creadă în mine, dar mai ales în deciziile pe care le iau, în special când suntem într-un context cu diferențe de opinii. Adesea mi se cere părerea, în cazul în care nu mi-am enunțat-o încă dinainte de solicitare. Și mai dese sunt cazurile în care mimica feței mele exprimă tot ceea ce nu mai e nevoie a se transmite verbal. Tu nu te mai miri de asta; de fapt, m-ai întrebat retoric, dar tu trebuie să înțelegi despre mine că așa m-am școlit să par cu atât mai sigură pe mine, cu cât în interiorul meu sunt praf și tremur ca varga (da, chiar și eu am astfel de pase, deși tot sunt cea care motivează oamenii până în pânzele albe și dincolo de abis). Cum zice EL, această slăbiciune nu trebuie să se vadă, întrucât lupii ce stau mereu la până te vor sfâșia și te vor aduce până în punctul în care îți vei fi dorit să te fi adunat atunci când te simțeai a nimănui și ne nicăieri.

Nu, nu sunt ipocrită, tu-mi cunoști în parte și unele vulnerabilități, însă ți s-a permis să te apropii atât cât mi-a fost mie suficient pentru a-mi pregăti o eventuală apărare. EL știe tot, el citește tot în mine, chiar de nu vreau să-l las, dar deja e prea târziu, așa că mă predau, oricum n-am altă opțiune, însă avantajul meu este faptul că am încredere, că m-a adus el la stadiul ăsta, încât nu-mi mai e rușine și nici frică să mă arăt goala în fața lui, dezbrăcată de bravură, de rânjetul ironic și de privirea-mi sfidătoare. În schimb, tu trebuie să mai citești niște manuale de utilizare, să mă mai prinzi în toane bune și să te invit la câte o porție de prietenie alături de mine, la cafeneaua de peste drum de locul tău de muncă.