Moara cu noroc
26 februarie 2009 la 10:08 pm | Publicat în Carte | 30 comentariiEtichete: Bani, bou, Moarte, peste, prieteni, Sex, tema, viata
Ieri am citit două ore încontinuu. Da` ştiţi cum ? Una, una. Citeam, scriam, citeam,… şi tot aşa.
Probabil că vă gândiţi deja că te miri pe ce carte fenomenală am pus mâna. Daaaaaaaaaa de unde.
Faza a fost că azi ne`a dat test de lectură (17 întrebări) la română din Moara cu noroc. Ooooo, da! Ce fericire pe capu` meu că a trebuit să citesc de 2 ori cartea, iniţial citind`o anu` trecut pentru olimpiadă. ( Ueaccc)
Pentru cei care încă nu ştiu, cartea e opera lui nenea I. Slavici şi`n ea e vorba despre o familie care doreşte să se îmbogăţească , să părăsească mediul rural şi să se lanseze pe piaţa încălţămintei la oraş.
Ghiţă , capul familiei, se sfătuieşte împreună cu şoţia lui, Ana, şi cu soacră`sa, „bătrâna„, discuţie în urma căreia hotărăsc să se mute de Sf. Gheorghe ( ce întrebare de`am plua la test ..ce pixu` meu mă interesează pe mine în ce zi s`a dus ăla învârindu`se ?!) la Moara cu noroc.
Moara asta , de fapt, nu prea era ea o moară, mai degrabă o cârciumă la intersecţie de drumuri, undeva departe de lume şi de civilizaţie. Ca să poată sta aici, Ghiţă a trebuit să se pună bine cu Lică Sămădaul ( aka şeful porcarilor. nah, că pe`asta am nimerit`o la test).
Orbit de bani, Ghiţă intră în afaceri necurate cu Lică, acesta fiind un mare hoţ al acelor timpuri. Astfel, fără să aibe vreo vină, Ghiţă merge la judecată, proces în urma căruia sunt condamnaţi pe viaţă 2 oameni nevinovaţi.
Între timp, familia lui Ghiţă suferă mari transformări. Bineînţeles că nu`n bine. Bătrâna tace şi vede. Nu se bagă în căsnicia lui fiică`sa. În schimb, aceasta, e tot timpul supărată deoarece simte că, pe zi ce trece, soţul ei se înstrăinează tot mai mult faţă de ea. Pentru a o proteja, Ghiţă nu`i zice în ce bucluc intră, lăsând loc de diferite interpretări ce`i macină creierul femeii noaptea.
Desfăşurarea acţiunii (mi`e lene să tot stau să poveste în amănunt, mai ales că lucrul ăsta trebuie să`l fac ca şi temă, pe cel putin 2 coli A4. mama mă`sii de literatură obligatorie 😡 ) :
– o vaduvă de 48 ani moare asfixiată cu o cârpă ce i`a fost băgată în gură
– copilul de 5 ani e lovit în cap cu padul pustii. evident că moare şi ăsta
– Hanţl, un jandarm, moare împuşcat în umăr şi înjunghiat în gât ( interesant mod de „a`i face felul” cuiva. cuţitul i`a intrat prin gat şi i`a străpuns inima. măă, iar mă acuzaţi că`s sadică din moment ce m`am oprit niţel asupra detaliului ăstuia) ?
– Ana se fut întreţine relaţii sexuale cu Lică
– Ghiţă , soţul Anei, ştie de treaba asta ^ ( suge-o, prostuleeee! )
– tot Ghiţă e bou` care se transformă`n peştele muiere`sii doar de dragul de a găsi el o portiţă de scăpare pentru a`şi muşamaliza fuga până la Ineu, acolo unde avea să`l pârasca pe Lică la Pintea căprarul
aaa, am uitat să precizez că, în tinereţe, Lică şi Pintea au fost tovarăşi. furau cai împreună, numai că au trebuit să se predea atunci când Lică a fost împuşcat în picior. Vedeţi? ăştia da pretenari! pe bune de nu. adică, na, Pintea putea să scape , s`o ia la sănătoasa şi să`l lase dracului pe ăstalalt jos, să moară ca un caine dar, nuuuuu, el a fost om până la capat 😀 foarta faină faza asta. ştiu şi eu câteva persoane care ar face asta pentru mine. voi ? ar fi bine să aveţi şi voi cel puţin un „frate” d`ăsta 😉
iar aberez şi nimeni nu dă 2 bani pe tentativa asta de prezentare de carte. oricum, dacă aţi ajuns cu lectura până aici, vă rog să`mi scuzaţi stilul „cu liniuţă”. aşa`mi e mie mai uşor să vă prezint o carte, mai ales că e vorba de un volum care nu mi-a făcut plăcere să`l citesc. e un fel de „musai ca de voie bună” yeah, right. lasă că apuc eu să citesc doar ce`mi trăzneşte mie prin cap. Ce Rebreanu , ce Slavici..fuck them all. opinia şi gusturile mele contează, nu aberaţiile unor moşnegi flămânzi de faimă 🙂 (sper să nu citească ceva prof de la Litere 😀 oricum, eu neg totul)
Ce`am învăţat eu din cartea asta ?
Dacă te întovărăşeşti cu dracu`, fă bine şi dă mâna şi cu mă`sa că dacă nu, e jaleee. mergi cu el până la capăt şi nu te gândi la pocăinţă atunci când vezi că dracu`i mai viclean decât te`ai fi gândit tu iniţial.
Fii mulţumit cu puţinul pe care`l ai. Nu râvni niciodată la mai mult decât poţi duce. Exact aşa a păţit şi Ghiţă, îi mergea destul de bine cu cârpitul păpucilor dar ,nuuu, lui nu i`a fost de ajuns, astfel că s`a băgat într`o afacere ce a dus atât la moatea lui, cât şi a soţiei sale.
Din când în când, e mai bine să ascultam şi vorbele bătrânilor. Nu degeaba au ei paru` alb. Până au ajuns în stadiul ăla , cu siguranţă au avut mai multe experienţe de viaţă decâ noi.
” Omul să fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”
pentru ăştia care nu citesc cartea : Ana, după ce se … aşa cu Lică, e omorâtă de Ghiţă. acesta, la rândul său, are parte de o mare umilinţă drept moarte, el fiind împuşcat pe la spate de Răuţ, omul lui Lică. la nebunie, Lică se dă cu capul de un stejar şi moare şi el. ce fain, nu ? toate personajele principale mor, mai puşin Pintea. uraaaa!
30 comentarii »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Lasă un comentariu
Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.
Mi-a placut cartea, am citit’o cu placere spre deosebire de altele. Imi aduc aminte ca am luat si o nota mare cand m-a ascultat, deci chiar a fost cu noroc 😀 .
Sper sa umpli pagina cea noua :>. Literatura franceza te atrage?
Comment by deea28— 26 februarie 2009 #
Interesant punctul tau de vedere .De ce nu scrii si tu carti ?
Comment by hime— 26 februarie 2009 #
Dedeea – am deja cateva citite, tre` doar puse pe hartie [ma rog, blog]. n`am un scriitor preferat, nici macar o carte. citesc ce`mi pica`n mana si ce aud la altii (logic ca nu la oricine) ca ar fi interesnt. imi plac foarte mult cartile psihologice cu o intriga riguros construita, cu o actiune ce te tine cu sufletu` la gura pe parcursul desfasurarii ei , iar finalul..oioio..aici e baiu`…tre` sa fie deschis, ca sa am eu ce scenarii`mi face cateva nopti la rand 😀 asa ca n`am mari pretentii =)) ?
hime – pentru ca n`am rabdarea necesara 😀 serios.
Comment by Alex`andra— 26 februarie 2009 #
Ghita era loozer , Ana tarfa , Lica pute , Buza-Rupta , Raut si restu erau sclavi….si Marti nu e o zi…defapt e un ungur….strange 😀
Comment by Ionut— 26 februarie 2009 #
” Omul să fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”
Imi place cum suna. Daaaa sa te faci poetaaa! 😀
Comment by alexxutzu— 26 februarie 2009 #
:))ai citit cartea?…nu ea a zis replica asta….ci la inc cartii o zice batrana:P:P:P
Comment by Crs— 3 noiembrie 2010 #
Ce bine că mi-ai adus aminte de această carte, mie mi-a plăcut în mod deosebit. Acum câţiva ani chiar am rectit-o…
Comment by Lisandru Cristian— 27 februarie 2009 #
o da… si eu am lucrare din asta:))
nush dak ai obs dar in toate romanele si-n toate nuvelele (Aproape) e vorba de oameni insetati de bani… si de varsare de sange(cazul Alexandru Lapusneanul)
is nebuni aia care fac materia pt bac k eu dak deja-s plictisita de povestile astea la ce sa le mai citesc? :))
Comment by Roxyka— 27 februarie 2009 #
Ciupa – zise criticu` …
alexxutzu – poeta ?! da` de unde :-j
Chris – si eu am recitit`o, din pacate
Roxy – foamea`n glanda lor =)) aia se regaseste`n toate 😀
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
Eu am citit Moara cu noroc prin clasa a…6a parca. Evident ca nu am inteles nimic din ea, dar nimic, adica infara ca la final toti mor nimic nu mi s-a parut interesant.
Cand am facut-o la clasa, intr-a 9a, mi-am dat seama ca e o adevarata opera de arta. Slavici e mare prin felul in care se joaca cu simbolurile, implicit si cu cuvintele [scz cacaofonia :))].
Sunt sigura ca asta ti-a placut la el si mai ales, daca zici ca iti plac cartile psihologice, asta e o nuvela psihologica, deci na 😀
Si da, cred ca unul dintre putinele lucruri pe care le apreciez si eu din lit traditionala e tocmai ideea asta, ca nu banii aduc fericirea [desi culmea, omul e influentat de social in tipu` asta de litereatura].
Mama, cat am scris :))
Comment by Sunshine— 27 februarie 2009 #
stiu, stiu de anu` trecut ca`i nuvela psihologica, da` asta`i prea simpluta, dupa mintea mea 😀 mie`mi tre` ceva complicat , ceva`n genu` lui Camus, Balzac sau Dostoievski
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
daaaa, poetaaaa ce e asa rau? 😀
Comment by alexxutzu— 27 februarie 2009 #
nu`mi pot alege cuvintele ca acestea sa se metamorfozeze`n versuri. habar n`am de ce. poate si pentru faptul ca nu dau eu prea multi banuti pe poezie ,in general 😀
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
lasa mai…povestesti orice nu conteaza doar sa fii si tu poeta 😀
Comment by alexxutzu— 27 februarie 2009 #
buuuuuuuuuun! gata , azi ma simt poeta 😀
versurile, la alexxutzu va rog =)))
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
vezi ca ai castigat un concurs… 😀
Comment by alexxutzu— 27 februarie 2009 #
din cate stiu eu, sper sa nu fiu beata si inconstienta =)) , n`am participat la niciunul 😀 da`, ia sa vada ochiu` meu despre ce`i vorba 😀
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
🙂 Uite ca ti-a dat de scris Alexxutzu ! Asta ca sa-ti puna la proba talentul de poeta .
Comment by hime— 27 februarie 2009 #
ma gandesc sa scriu ceva poveste ( vezi categorie blog) 😀 inca nu stiu.
Comment by Alex`andra— 27 februarie 2009 #
[…] Moara cu noroc Ieri am citit două ore încontinuu. Da` ştiţi cum ? Una, una. Citeam, scriam, citeam,… şi tot aşa. Probabil […] […]
Pingback by The traffic magnet :-) « Manelist— 28 februarie 2009 #
si eu am citit cartea de doua ori, initial in clasa a 9-a, din curiozitate, apoi in a 12-a, inainte de Bac. Mie chiar mi-a placut povestea. Stii ce carte am citit eu pe nerasuflate? „cel mai iubit dintre pamanteni”, mi-a placut la nebunie…si inca o nuvele de Caragiale, imi scapa titlul acum, cand imi amintesc ti-o recomand. am citit nuvela aia de 3 ori 🙂
Comment by grapefruits— 28 februarie 2009 #
Si mie imi place Caragiale ! Si il citesc cu placere !
Comment by hime— 1 martie 2009 #
eu nu ma prea omor dupa clasicii nostri 😀
Comment by Alex`andra— 1 martie 2009 #
Si mie mi-a placut Moara cu Noroc. 😀 Am vazut si filmul. :-„
Comment by rosablu— 2 martie 2009 #
Prima data cand am citit Moara cu noroc a fost prin clasa a 10-a. Mi-a placut foarte tare mai ales ca eu obisnuiesc sa fac analogii mitologice cu simboluri sau expresii sau sa gasesc un profil psihanalitic pentru personajele antrenate in conflict ( interior sau exterior ). Mi-a placut foarte mult literatura in liceu, am mers pe la olimpiade mai mereu si am citit foarte mult. Din pacate nu prea mai am timp acum sa citesc…decat rar si numai chestii militare sau securistice legate de master 🙂
Comment by Vallecano— 5 martie 2009 #
si eu am citit-o dar nu prea mai tin minte prea multe din ea
Comment by tudor— 21 mai 2009 #
Am citit-o şi eu acum mult timp, nu prea îmi mai amintesc toate detalii, dar mi-a plăcut mult de tot.
Comment by yuri— 6 iunie 2009 #
Interesant mod de a povesti…original chiar…mi-a placut, doar ca nu sunt de acord cu tine intr-o privinta. Spuneai tu ca fi multumuit cu putinul pe care il ai. Ceea ce mi se pare gresit,pt ca scopul fiecaruia dintre noi este sa ne facem un rost…si sa aevm o situatie financiara cat mai buna, deci nu e gresit sa vrei sa ai mai multi bani atata timp cat ei sunt facuti din munca ta si nu ilegal. Asadar daca Ghita din poveste facea bani legal nu se intampla nimic din toate acestea….cel putin aceasta este viziunea mea..si cred eu ca acelasi lucru vrea sa il transmita si autorul:P.
Comment by Ioana— 25 octombrie 2009 #
first of all, welcome dear stranger 😀 , iar acum, acestea fiind spuse, hai să vă lămuresc niţel ce-i cu ” puţinu’ ” ăla din viaţa fiecăruia. în articol mă refeream că setea nebună după bani a dus la destrămarea familiei şi la moartea protagoniştilor ,daaaaaaaaar mă refeream strict în cazul bolnăviciosului de G. ( după avere,bani, măăă , că el nu avea gripă porcină ca noi, românaşii :)) haha!) , în niciun caz nu am vrut cumva să se înţeleagă cum că noi, oamenii, ar trebui să ne impunem propriile limite, sau să ne ghidăm după alea impuse de societatea asta tembeloidă. ba din contră, eu strig sus şi tare ori de câte ori am ocazia că individu’ tre’ să fie optimist, încrezător în propriile forţe şi să aibă curajul să-şi exprime ca, mai apoi, să-şi şi pună ideile-n practică.
mai pe scurt, stabileşte-ţi obiectivele cât mai sus posibil şi luptă-te şi cu morile de vânt pt a le atinge, dar fă asta cu cap, nu condus de vanitate 😀 !
( a, da, plus că am ales special acest citat şi l-am boldat cu roşu pt ai mei scumpi colegi – trântorii nu citesc, aşa că le mai fac eu câte un bine din când în când şi le rezum una alta pe aici, pe blog – deoarece profa ţinea morţiş să reţinem exact acel citat, so . . . pe mine nu mă durea capu’ de el, da’ l-am reţinut, musai ca de voie bună 😀 )
Comment by Alex`andra— 25 octombrie 2009 #
klumea prezentarea :)) pe mn ma dispera cartea asta k si io dau test de lectura in curand si mi se pare o nuvela de toto k ktu
Comment by Gelu— 19 octombrie 2012 #