Cum ne dezvolta jocurile pe calculator copiii

13 August 2015 la 11:12 am | Postat in RECOMANDĂRI | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , ,

fetita pe internet

Cu toții avem unele zile la birou în care ne uităm din 30 în 30 de secunde cât mai avem până bate gongul și putem rupe ușa de la ieșire în fuga noastră spre libertate. Până și superiorii au astfel de zile, sau măcar îndrăznesc să își imagineze scenarii în care își aruncă dosarele în aer și pleacă legănat, în timp ce-și rotesc pe deget cheile de la noul Ferrari. Cu toate că, spre fericirea noastră, nu toate zilele săptămânii de la job sunt la fel de ”bine” tratate ca ziua de luni, mai sunt și ocazii plăcute, în care se întâmplă ceva total neașteptat, dar care te bucură pe tine, ca angajat, și te face să zâmbești tâmp toată ziua, aparent fără vreun motiv solid.

Zilele trecute am primit la muncă o vizită surpriză, care mi-a uminat ziua și m-a făcut să nu mă mai uit așa des la ceas. Un mogâldeață de om a intrat pe ușă, s-a uitat prelung în ochii mei, după care mi s-a trântit pe scaunul de la calculator și mi-a poruncit, sfios, drăgăstuos, dar totuși o tentă autoritate:

” – cauta jocuri cu ponei pe xjocuri.com ! Te … rog frumoooos ! ”

Nu îmi plac copii obraznici și nici cei care consideră că, dacă mami și tati îi ridică-n slăvi și le fac întru totul pe plac, la fel trebuie să facem și noi, ceilalți muritori, care ar trebui să fim de-a dreptul mulțumiți că pricolicii ne onorează cu prezența în viața noastră nepopulată de variante minione ale noastre. Totuși, de data asta fetița care mi-a invadat spațiul personal era de o drăgălășenie ieșită din comun, căci voia să lase impresia de om mare, dar firea-i copilăroasă-i ieșea prin toți porii.

În primă fază am ignorat-o voit, să văd cum reacționează, după care i-am oferit un fruct, dar nu mi-a acordat atenție, prea absorbită de calculator. Nu reușea să intre pe google, așa că se panicase, instant transformându-se într-o felină mieroasă, căci în doi timpi și trei mișcări m-am trezit cu ea lângă mine, se tot gudura și m-a rugat încă o dată, de această dată mult mai frumos și pe un ton mai adecvat să o ajut să caute jocul dorit.

Nu pot să rezist prea mult pe baricade atunci când vine vorba de copii, ceea ce mă face să mă panichez, căci nu știu cum voi reacționa când îi voi avea pe ai mei. Cert e că de data asta fetița mi s-a vârât pe sub piele, dar nu i-am arătat-o, căci cu cei mici întotdeauna duci un joc psihologic și nu trebuie să lași garda jos în fața mofturilor puerile. Am întrebat-o pe joc vrea, de ce îi place așa mult și cum se joacă. Mi-a explicat că e un joc din categoria jocuri cu elsa și m-a privit cu toată naturalețea de care poate fi capabilă o fetiță e 6 ani. Eu nu m-am lăsat mai prejos și nici nu am dat de înțeles că habar n-aveam de ce îmi povestea ea, așa că am lăsat-o să-mi arate și am privit-o fascinată cum mânuia ea cursorul, de parcă era o extensie a mânuțelor ei mici și delicate.

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: