Tu, tu nici măcar nu exiști, să știi !

7 Octombrie 2014 la 11:40 pm | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

yourself

M-ai luat de mână și m-ai dus pe aceeași bancă de pe ponton pe care obișnuiam noi să stăm până târziu în noapte. Te-ai uitat adânc în ochii mei și n-ai văzut nimic. Te-ai mai uitat o dată în speranța că poate vei recunoaște ceea ce cândva știai atât de bine. Nu aveai ce vedea la mine, nu era nimic în sufletul meu, dar gândurile-mi vuiau și-mi făceau tâmplele să pulseze în neștire. Ai încercat să mă neliniștești, să mă asiguri că o să treacă, dar poți tu oare opri un vulcan, poți tu să-i reprimi erupția naturală ?! Cum ai avut și doar impresia că vei veni iar și cu o simplă mână pe tâmplă, îmi vei aduce liniștea ? De ce m-ai lăsat să ajung să cred asta despre tine, de ce mereu alerg la tine ? Știi, într-o vreme erai prietena mea cea mai bună, dar acum, acum sunt doar eu, am crescut și am înțeles că, de fapt, tu nici măcar nu exiști și că doar eu, din direre și din amintiri, mai reușesc să te materializez pe bancă, lângă mine. Nu-mi ești de niciun folos, nici tu, la fel ca ei. Ce să fac ? Hai, spune-mi, fă-mă, desfă-mă, rezolvă !!

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: