Pitici de gradina

21 Septembrie 2014 la 7:12 pm | Publicat în RECOMANDĂRI | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , ,

lume de poveste

La început de an școlar, de regulă se începea cu o primă temă pentru acasă: ”Cum mi-am petrecut vacanța de vară”. Bineînțeles, într-o primă fază, se povestea asta în fața clasei, după care, acasă, se trecea la scris. Noi, cei care nu aveam bunici la țară, descriam betoanele din fața blocului. Din nou, tot noi, ăia care nu întorceam banii cu lopata, povesteam cum ne-am dus la bunici, care, ca noi, stau și ei la bloc, doar că la vreo două cartiere distanță. Aceiași noi, cei dinainte, nu povesteam despre excursii sau tabere la mare, căci nu eram genul ăla de familii înstârite. Din toată clasa, nu cred că erau mai mult de vreo doi norocoși, dar nici ăia nu era mai cu moț, căci, odată întorși din vacanță, tot lângă noi, ăia de vă povesteam la început, venea, cot la cot în colbul din fața blocului.

Sătulă de aceeași bandă ce se repeta an de an, m-am bucurat când am început să avem ca teme pentru acasă compuneri mult mai bine gândite, deci mai captivante, deci uneori mai extenuante, căci trebuia să-ți imaginezi, să creeze tu singur, plod centrat pe problemele tipice perioadei acneice. Astfel, în clasa a 5-a, țin minte că dl. Gruian ne-a dat ca primă temă să ne imaginăm o lume unde totul este posibil, un fel de univers paralel, pe care puteam să-l populăm cu absolut tot ce ne trecea nouă prin minte, fiind încurajați să nu ne sfiim de la invenții care mai de care mai îndrăznețe.

M-am dus acasă și am tot amânat să scriu compunerea, lucru care nu-mi stătea mie deloc în caracter, căci obișnuiam să sar peste prânz și să scriu direct temele, pentru a avea o seară liniștită, fără panică. Mă tot gândeam ce aș putea să inventez, sau, mai bine zis, cum aș fi reușit eu într-un final să-l iau pe profu’ și să-l bag în mintea mea, să vadă și el ce am creat eu, acolo, în mintea mea de copil care nu se prea descurca la descrieri. În creierul meu se învârteau tot felul de căsuțe de pitici, roz, pufoase, parfumate și apetisante, fiind influențată de ”Hansel și Gretel”. Tot acolo am mai ”plasat” copaci sub formă de acadele, râuri-râuri de Pepsi și, evident, nelipsitele bastonașe alb-roșii în dungi, ca cele pe care ni le-arată filmele americane că le primesc copiii ca cei din ”Home alone” de la Moș Crăciun.

Din lumea mea sărăcăcios creionată în cuvinte, dar bogată în detalii colorate, nimic nu lipsea, iar un omuleț, de statura unui pitic de gradina, era personalul principal. Am început să caut imagini pe Google, să văd dacă am fost chiar într-atât de originală precum mă credeam eu pe atunci, să caut dacă nu cumva altcineva înaintea mea s-a gândit la piticul pe care eu îl consideram al meu și numai al meu. Am găsit următoarele imagini, care au avantajul că nu-s colorate (încă), așa că avem din nou dat frâu liber imaginației, să ne imaginăm personalul exact așa cum vrem. Așadar, la iamginat cu noi !! 1,2,3 start !!!

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: