Provocare: cel mai mare snob evăr evăr

6 Septembrie 2014 la 12:17 pm | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , ,

The-snob-62588

 

via antwuanmalone.com

Am prieteni aroganți. Da, am și d-ăștia. De ce ? Pentru că-s ai mei și pentru că uneori am și eu astfel de momente. Cu toate astea, îi numesc ”prieteni”, deși eu știu clar că nu se încadrează aici. În continuare, stau și îi observ și mă fascinează cât de snobi pot fi unii dintre ei. Nu cu mine, ci așa, în general, cu cine le permite, că ei oricum încearcă tot timpul, doar că nu le prea reușește. Oricum, ei sunt încântați nevoie mare de modul în care pun problema și au o erecție mentală cât Statuia Libertății atunci când se gândesc că ei au dat gaura la macaroană și că ne-au servit-o pe tavă nouă, ”habarniștilor”. (evident, nu știu ei cum, cu ce și în ce se halește preparatul ăsta, că ei mănâncă doar La Piazzetta pe Eroilor și cu lingura aruncă după chelner, nemulțumiți și de ăla, amărâtu’)

Când vine vorba de școli înalte, în special frienzii din Turda (insert here orașul vostru natal, din ”provincie”), toți au făcut minim doo. După absolvire (și aia doar teoretică, deci cu șapca-n cap, că de terminat doar în prelungire de studii), nu se mai pot obișnui înapoi, acasa, în orașul cu multe magazine și un singur mall (falimentar). Lumea se plânge că n-are locuri de distracție, că n-are suficiente pub-uri de bifat în check-in-uri. Nu e ca pe Piezișă, nu ai un kebab ca lumea de mâncat, nu poți da o tură pe Eroilor, nu ai nimic, nimic. Dar până să ajungeți la județ, pe unde o ardeați, dragilor ?! Întreb și eu retoric, așa, cum ar cujeta și Moromete…

Până la urmă, cu toții ajungem să ne angajăm, în funcție de știți și voi: P.C.R (nu are sens să mai traduc acronimul, cunoașteți toți sistemul de pile, cun… și rel..). Ne scoatem pe masă … fluturașele și numărăm zerourile. Până acum, cel mai slab pregătit, are cel mai mare salar. Cum, necum, uite că-l are. Prea puțini profesează în domeniu, însă învârt sume modice, cu care trăiesc pe de o lună pe alta la județ, în vreme ce săraca mamă stă și se trage pe coate și-n genunchi prin vreun magazin din Turda, să aibă a pompa bani pe cardul puiuțului de la Cluj. Mai este poate fi vreo bunică bolnavă, dar care refuză medicamentația pe motiv că pensia nu-i ajunge, dar tot o lungește pentru a i-o trimitei nepoatei la județ, care e tare studioasă, citește toate etichetele de pe sticle înainte de a le consuma și a le urca cu ea pe masă în cluburi.

Deja articolul ăsta sună arogant. Mă opresc, se pare că e molipsitor … Încerc să mă vindec, chiar mă străduiesc, serios !

 

 

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: