Rechizite scolare – un drog candva puternic

13 August 2014 la 11:26 pm | Publicat în RECOMANDĂRI | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , , , ,

rechizite_aglomeratie_f11501

sursa: calificativ.ro

Dând zilnic ture prin supermarket-ul Auchan din incinta Iulius Mall Cluj-Napoca, inevitabil am luat și eu la cunoștință faptul că în fiecare zi mai trece câte o zi până la începerea noului an școlar, fapt subliniat de retaileri prin amenajarea unor standuri special dedicate rechizitelor, companionii elevilor de pretutindeni, care sunt mai mult sau mai puțin dornici să treacă pragul școlii, deci să înceapă un alt an școlar din lunga lor viață de învățăcei.

În fiecare an îmi face nespusă plăcere să mă plimb printre rafturi și să inhalez voit mirosul acela ademenitor de caiete albe, nescrise și neliniate. Trag cu nesaț aer în piept și parcă mă droghez, sau cel puțin acesta e drogul meu preferat: mirosul de cărți și derivatele sale.

Aveam perioade în ”tinerețea” mea în care eram înnebunită după instumentele de scris. Deviația mea a început prin achiziționarea prea multor creioane cu mină. Avem nu doar pe categorii, dar și pe culori. Cu timpul, am ajuns să înțeleg că fidelitatea mea se merită acordată unei singure firme: Rotring. Mai apoi, vânam (la propriu) pixuri, în special pe cele metalice. Am ajuns chiar și să le fur, după ce, deși ceream frumos și respectuos, eram refuzată. Unii își dădeam seama, alții nu, cel mai mulți nu. și iubitul meu a avut de suferit din cauza apucăturilor mele, însă s-a obișnuit, în sensul că a ajuns să mi le ofere singur, de binevoie, deci nu mai eram nevoită să-i zic ” Îl vezi ? Nu-l mai vezi ! Așa-i că mi-l dai mie?!”.

În mod cât se poate de evident, toate minunățiile astea meritau și un cufâr pe măsură pentru păstrare, nu ? Așa-i că vi se pare și vouă logic ? Mie la vremea aia categoric da. Din aceste considerente, urmăream oferte la penare, cât mai spațioase, cu cât mai multe compartimente, echipate fulloption. Atunci când am avut șansă de a primi orice-mi doream dintr-o țară străină, am cerut un penar, așa ce fraieră eram. Uite de asta, azi, trecând prin Auchan-ul deja amintit pe lângă penare, mi-am amintit de anii școlii gimnaziale în care aveam asemenea pasiuni ca cele descrise în rândurile de mai sus.

și azi, azi oare cum sunt copiii asemeni eu-lui meu de atunci ?! oare se bucură la fel de mult când deschid caietul alb și-i trag linie ? oare mai cumpără coperte pe care să lipească etichete, oare au emoții atunci când își scriu numele pe copertă ? oare … oare ? nu vreau să-mi răspund la toate întrebările astea, că și așa am ajuns ca o babă melancolică și nu mă asortez cu . . mine, eu de acum 😀

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: