Ce am visat azi noapte

6 Iunie 2014 la 1:09 pm | Publicat în Personal, RECOMANDĂRI | 2 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , ,

dancing with the wolves

În ultima perioadă, visez mult și des. Multe dintre proiecțiile mele notrune nu au nicio legătură între ele, dar cert e că toate scenariile-s posibile până la proba contrarie, așa că nu iau în derâdere nimic și încerc pe cât pot eu să fiu de obiectivă, să nu mă hazardez, dar, din când în când, să mă mai și bucur de lucrurile frumoase, care mi se arată în vis, hrănindu-mi speranța că, oricum, ele apar ca scenarii posibile de transpus și în realitatea de aici și acum.

R. îmi spunea că el nu visează. Nu există așa ceva. La fel i-a zis și O. După o întrevedere în trei, același R. mă sună să-mi spună că a început să viseze. Evident, asta făcea și până acum, doar că el singur își crease un blocaj emoțional, care nu îi permitea să își amintească. O. i-a sugerat să își noteze visele, pentru a le urmări evoluția în timp și pentru ca, mai apoi, să și le interpreteze singur, căci el e singurul care le poate pătrunde cu adevărat sensul. Că a ascultat sfatul sau nu, rămâne în continuare la latitudinea lui. Eu, însă, vreau să notez aici visul de azi dimineață, din jurul orei 6, care m-a dat puțin peste cap din prisma alegerii finale făcute.

Am visat că, din varii circumstanțe, eu am ajuns într-o casă vecină, unde trebuia să grijesc de o  fetiță. Ciudat este faptul ăsta pentru că, de regulă, eu visez băieți, că mie ăia-mi plac și eu musai unu-mi doresc, după care poate veni și o fetiță. În ultima perioadă am mai evolat și am realizat că, dacă a fi, indiferent ce, doar să fie, deci e bine primită și fetița. M-a chiar gândit și la un nume pentru ea 😀 , dovadă că m-am mai  . . . normalizat. sadly, but true.

Oricum, ajunsă în apartamentul respectiv, m-am simțit singură și abandonată cu copila pe cap, cam ca și ce trăiesc în prezent. Am conștientizat totuși că e de datoria mea să mă responsabilizez și să grijesc mogâldeața aia de lângă mine. Împreună, am găsit doi pui de mâț. Ăștia doi au prins viață și mi-au vorbit, indicându-mi sexul fiecăruia. Brusc, îmi apare-n vis mama, care-mi zice că nu e de acord, dar că, totuși, trebuie să aleg unul singur, în condițiile-n  care ea oricum nu-l place și nu-l vrea pe cel în culori (alb, negru, portocaliu), așa că am rămas cu puiul-mâță, un pisic negru, dar alb pe burtică. Din nou, mă trezesc cu o ea, o femelă, când eu clar prefer motanii.

Stau eu așa și mă gândesc și fetița de care vă ziceam mai sus, scoate de sub pat un ghemotoc de blană, una albă complet de data asta. De acolo, iese un cățel adorabil. Din nou, culmea culmilor: să-mi placă mie câinele, cât eu clar sunt o cat person. Iar simt că trebuie să aleg. Mă trezesc că vreau să aleg câinele, căci ăla venea peste tot cu mine, mă asculta și cum îl șuieram, venea într-un suflet. În schimb, mâța era de o putoare surprinzătoare, chiar și pentru mine.

Din senin îmi apare un bărbat. Nu e genul meu, dar mă atrăgea și el, poate pentru că avea influențe hispanice. Brunet, bine făcut, cu barbă aranjată, cârlionțat, numai bun de băgat în viața mea. Ăsta se tot învârte pe lângă mine, îmi zâmbește, îmi vorbește, dar eu nu-l aud. Din spatele lui, apar doi lupi, un lup și o lupoaică. Amândoi vin și mi se supun. Eu am înghețat lângă ei. Mă ling pe mână, pe față, în timp ce eu priveam îngrozită către copilă. Ei observă și se duc spre ea. Mă reped să îi opresc, în vreme ce-mi bag mâna-n gura lupului. Lupoaica, cu instinctul ei matern, a înțeles de ce am reacționat așa, venind să mă lămurească. Cei doi lupi erau, mai nou, tovarășii mei de călătorie. Unde vom merge ? Oriunde voiam eu, căci eu nu mă vor părăsi. Acum e lesne de înțeles de unde am prins eu atâta încredere-n mine, cu asemenea ființe în preajmă.

Fetița continua să se joace. Mă uitm la ea și încercam să găsesc vreo similitudine cu bărbatul cârlionțat. E adevărat, avea și a bucle, dar era ceva mai blonduță, mai ca mine la păr, iar buzele ei . . . buzele ei îmi aminteau de altele de care mie mi-e dor, așa că am știut instant a cui e, de asemenea și ce fac lupii acolo.

Copila iar scormonea pe sub pat. Deja mi-era groază de ce vietăți ar mai putea scoate să pună-n viața mea. Mă simțeam responsabilă nu doar pentru ea, ci și pentru animalele alea care toate mi se supuneau și eu nu înțelegeam de ce, căci nu eram suficient de puternică pentru a conduce o așa mare haită. Brusc, la fel de neașteptat ca până acum, fetița îmi arată mânuțele. Când mă uit mai bine, alte două ghemotoace de blană. Semi-alb, semi-negru. Exac, doi puiuți de panda. i-am mângâiat pe burtică și s-au … pufoșit. Am crezut că le-am făcut ceva rău, că s-au umflat și că acum vor exploda, așa că numai bine mi-ar fi prins ajutorul vreunui medic veterinar suceava, însă nu a fost așa, căci, ca-n basme, ursuleții s-au dat peste cap și au prins contur . . . uman. Asta a fost prea de tot și, în ciuda faptului că mă simțeam chiar foarte ok, ocrortită și importantă, m-am trezit, până nu mai scotea fetița vreun leu sau o panteră de sub pat.

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Uneori, mi-e greu sa imi interpretez visele. Dar imi dau seama ca de fiecare data incearca sa imi transmita ceva.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: