Cum, cand si de ce iti ceri iertare

2 Iunie 2014 la 12:45 pm | Publicat în Personal | 1 comentariu
Etichete: , , , , , , , ,

love me

Când nervii te ajung, când supărarea te orbește, când ești frustrat până dincolo de granițele sufletului, când vezi doar negru în fața ochilor, atunci e cel mai greu să te oprești, să-ți trimiți răutatea în vacanță și să o uiți acolo, pe o insulă pustie, de unde nu poate ajunge la nimeni, dar în special e ținută departe de tine și de sufletul tău fragil, care se macină cu fiecare cuvânt, gând sau acțiune urâtă.

Nu o faci voluntar, nu e nici chiar premeditat, însă alt fel de acționare nu mai cunoști, căci ești adâncit în durerea ta și ți se pare normal să reacționezi așa, chiar dacă, la final, plângi alături de victimele tale, conștient de faptul că, prin ele, te-ai rănit tot pe tine, căci te doare să te vezi în ce hal ai ajuns.

Doborât de neîncrederi, sfâșiat de rugi fierbinți din miez de noapte, crestat de răni ce încă supurează, vei ajunge să nu te mai recunoști, să nu îți placă de tine, dar totuși să fii nevoit să trăiești în continuare cu tine. Altă față nu ai cu care să o schimbi pe cea care acum îți displace. Te vei încărca cu tot felul de măști care, sub greutatea lor apăsătoare, te vor țintui la pământ. De acolo, de jos, nu vei mai îndrăzni să privești spre cer, mințindu-te singur că tu nu ai dreptul să speri, că ți-ai pierdut șansa la fericire, uitând că fiecare zi este o astfel de șansă de mai bine, mai frumos, mai mai . . .

Unii dintre noi, urginați de răutatea lor, acolo unde au ajuns din prea multe suferințe, vor găsi totuși tăria rătăcită din ei, cu care își calcă pe orgoliu, recunosc consecințele faptelor lor și, spre surprinderea noastră, a tuturor, își cer iertare. Când iei parte la așa ceva, rămâi perplex, căci nu doar că nu te așteptai, dar nici măcar nu sperai la o asemenea mișcare onorabilă din partea lor. Ai ajuns să gândești așa despre ei nu pentru că sunt niște monștri, ci pentru că substratul lor uman, bun, a fost acoperit de durere, iar noi știm prea bine ce face durerea din om și în ce hal îl degradează.

Uneori cel mai greu e să zici ”iartă-mă”, dar odată recunoscut un comportament pentru care îți pare rău, totul vine de la sine și nimic nu te oprește din a face ceea ce este cu adevărat corect, nu pentru cei din jur, ci pentru imaginea pe care o ai tu despre sinele tău, acolo unde ești tu cu tine, unde nu poți minți, nici chiar pe tine . . .

Anunțuri

1 comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Uneori, mi-a fost greu sa pronunt acel „iarta-ma” dar intotdeauna l-am spus atunci cand am gresit. Nu e loc de orgolii atunci cand stii ca ai gresit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: