Mai am nevoie de tine, nu te distruge !

29 Mai 2014 la 10:44 am | Publicat în Copilul din mine | Lasă un comentariu
Etichete: , , ,

femeie beata

Tu bei, eu beau, noi bem. Toți bem, însă unii mai mult ca alții.

Bem atât de mult încât cei din jurul nostru au ajuns să se rușineze ei că ne văd astfel. În schimb, noi nu ne mai vedem, pe ei nu îi vedem și uite așa am ajuns să ne complacem cu sticla în mână, cu alcoolul în vene. Pentru că nu avem iubire care să suplinească gradele, alegem să bem poșirca aia care ne umflă de o aparentă stare de bine, ca mai apoi să ne determine să ne golim de minciuni și să realizăm că, în fapt, nu suntem cu nimic mai buni decât am fost înainte de a începe degustarea. Ajungem așadar la fel de goi ca la început, poate mai grav fiind faptul că, acum, ne-am pricopsit și cu o mahmureală care ne țintuiește la pat, din care nu reușim să ne trezim, timp în care am fi putut face lucruri mult mai productive, să nu zic mai urgente și mai necesare realității în care trăim.

Nu, nu e o rușine că bem, căci o facem pe banii și pe sănătatea noastră, însă atât timp cât folosim băutura drept o șansă de evadare, atunci nu mai este ok, nu pentru că riscăm să devenim alcoolici, ci pentru că ne mințim singuri cu amăgirea autoindusă, din lipsă de altceva pe care să ne putem baza în viața noastră mult prea instabilă.

kiss and drink quote

Evident, lângă alcool, nu poate să lipsească țigara. Mă rog, pachetele cărora le-am pierdut șirul și care acum zac undeva pe pardoseala camerei, plină și aia de scrum și chiștocuri, căci așa cum sufletul ne e îmbâcsit, la fel și încăperea în care nu trăim, ci doar supraviețuim, căci asta am ajuns doar să mai facem, să trăim de pe o zi pe alta, cu gândul la băutura încă neîncepută ce ne așteaptă de îndată ce pășim spre casă.

Fiecare cu drogul lui, fiecare cu viciul din care se înfruptă zilnic, însă câte o pauză se impune, în special atunci când uiți numărul sticlelor, când simți că se învârte camera cu tine și când toată lumea te trage de mânecă și-ți spune că nu ai să ajungi bine. Da, poate că nu te interesează viitorul, poae că nici nu ajungi să zărești până la ziua de mâine, dar nu uita că, indiferent cine ai fi, în viața ta sunt oameni care nu musai depind de tine, dar care mai au nevoie de tine, de prezența ta, le e dor de tine treaz, doresc să nu te prăpădești, să nu te distrugi singur. Dacă nu pentru tine, atunci măcar pentru ei ar trebui să te oprești din marea porcărie pe care-ți clădești dezamăgirile și să arunci acum la chiuvetă otrava aia care-ți ustură gâtul. știi că tu nu ești așa, știi că nu-ți place, știi că nu mai e o artă a vinului, ci un simplu dat peste cap, pe gâtlej, în speranța că apa aia împuțită îți va spăla conștiința și gândurile. Crede-mă, n-o va face, așa că încetează, nu mai continua, te minți singur, iar ce te doare cel mai tare e că tu deja știi tot ce ți-am spus eu până acum.

Te rog, pentru mine, revino-ți și amintește-ți gustul înțelepciunii care te caracterizează !

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: