Ia-ma, straine, ia-ma cu tine, du-ma departe de mine !

26 Mai 2014 la 9:37 pm | Publicat în Poveste | 1 comentariu
Etichete: , , , ,

sarut de noapte buna

Era în luna lui mai și ploua infernal. Zăboveam pe străzi, neavând la ce mă întoarce acasă. Nu știu ce ți-a atras atenția, dar te-ai oprit. Nici măcar nu mă studiai, așa cum o fac ei. Nu eram atunci o femeie frumoase, căci starea aia mă urâțise. Eram conștientă de ce am ajuns, dar nu mai conta, nu mai puneam preț pe mine și-mi târâiam oasele din inerția unei stări de a fi pe care n-o mai resimțeam de ceva vreme. Totuși, tu ai văzut ceva, trebuie să fi fost un ceva pe care, recunosc, încă nu l-am deslușit, un ceva la mine care te-a făcut să vrei să cunoști mai mult.

Nu erai pentru mine, așa cum nici eu pentru tine, iar asta am avut grijă să te asigur cu privirea mea tăioasă, însă nu te-a îndepărtat, din contră. Până atunci îmi era suficientă o singură ocheadă ca oamenii să înțeleagă când și cât trebuie să păstreze distanța. Nici măcar nu era nevoie să-mi deschid gura, căci mă trădau ochii și fața mea expresivă . . . zic ei, iar eu, cuminte, îi cred. Tu, în schimb, erai imun. Parcă tu mă ignorai pe mine și nu invers. Aveai tupeu, însă nu m-ai stârnit suficient, așa că mi-am continuat drumul, cu tine pe urmele mele. Țineai aproape și îmi lăsai suficient spațiu încât să nu trezești bestia urlătoare. Ți-ai aprins o țigară. Mi-ai oferit și mie una. Inițial m-am uitat scârbită. Să mă cumperi pe mine cu o țigară, cu un cui în plus în plămânul meu. După aceea, ai scos o brichetă care m-a fermechat ea în locul tău. Ai văzut sclipirea din ochii mei și mi-ai întins-o. Ca un copil mic, repede am înhățat-o din mâna ta, căci nu aveam de gând să-ți las suficient răgaz cât să dai înapoi. Eu nu aveam ce face cu ea, însă era un cadou neașteptat, deși de la tine. Era ceva mai mult decât nimicul pe care mi-l tot împărțeam zilnic și tot nu-mi ajungea(m).

Cred că-ți amorțise glezna de la ambreaj, dar nu mă interesa soarta ta, eram prea preocupată cu a mea. Ajunsesem selectivă, nu mai ajutam oamenii, nu-mi mai păsa de ei, așa că nu m-am gândit la durerea ta. Tu, în schimb, ai observat-o primul pe a mea, ca și când ți-ar fi urlat ea să te oprești. Din mers, mi-ai deschis portiera. M-am oprit. Mă uitam la tine și nu aveam nicio reacție. Nu erai un obsedat, însă nici pe mine nu mă obseda gândul să mă complic cu tine. Ceva din ochii tăi căprui îmi spunea că nici nu era ăsta jocul tău. Eram sătulă de joculețe, căci mă săturasem să pierd. Nu știam mutările și mă bosumflam la final, când mereau sfârșeam singură. În mașină era cald și bine. Oasele mele, trupul ăsta de om, aveau nevoie de căldură, chiar dacă nu de cea din radiatorul mașinii tale. Am intrat, iar tu te-ai aplecat peste mine să închizi ușa. Am vrut să-ți trag una cu genunchele-n gură, să pricepi că eu nu mă urc la oameni în mașină, ci le las mașina să mă țină în brațe. Atenție, mașina, nu șoferul ! M-am răzgândit. Am realizat că reacțiile mele aveau o singură sursă: propria-mi paranoia.

Ne-am plimbat prin oraș. Ne-am învârtit în cerc ore în șir. N-ai scos o vorbă. Pentru mine era convenabil, căci nu aveam chef să fac pe inteligentă, nu cu un străin pe care nu mai aveam să-l văd după ce mă lăsa în fața blocului. Erai o cursă gratuită și atât. O haltă până acasă. Fumai țigară după țigară. Nu m-ai mai îmbiat cu ele, deși am remarcat că-ți alegi viciile cu grijă, căci erau scumpe. Când ai observat că e prea mult fum, politicos, te-ai oprit. Credeai că-mi faci rău, mai mult decât îmi era deja.

Eram udă toată, până la piele. Până să apari tu, nu știu cât am rătăcit pierdută pe străzile orașului. Era o vreme de pomină, numai bună să-ți plângi durerea, printre șiroaiele de stropi de ploaie, lacrimile nici nu se mai deslușeau – camuflajul perfect. Mă înmuiam, simțeam că foarte curând aveam să devin foarte maleabilă, să ajung bună prietenă cu scaunul din dreapta șoferului. Așa-i cu pisicile astea când dau de căldură. Erai un străin, însă-mi anticipai atât de bine reacțiile… M-ai dus deasupra orașului. Nici nu știi tu de câte ori nu mai fusesem acolo, înaintea ta, dar am tăcut în continuare. Mi-ai dat ciocolată. Cu mentă, de parcă nu eram eu suficient de…dementă. Mai lipseau bomboanele, altfel te comportai tot ca și cu un copil. Trecuse ceva vreme de când nu am mai fost răsfățată, dar știam că e periculos să te bucuri de asemenea tratament, căci, la final, toți ne plătim datoriile. Aveam să primesc tot ce-mi ofereai în seara aia, căci mi-era dor de atenție, de răsfăț și de dojana aia grijulie pe care doar un bărbat care vibrează alături de tine ți-o poate oferi.

Nici nu m-ai întrebat când m-ai luat pe sus din mașină. Ai oprit în fața unei case simple, modeste. În ea, o curte, în curte, o tufă cu trandafiri roșii. Păreau îngrijiți, deci probabil grădinăreai, tu sau altcineva cu care-ți împărțeai casa și/sau viața. Nu doream să-mi oferi mie trandafiri, nu-i meritam, nu însemnam nimic. M-am bucurat că nu te-ai străduit să fii drăgăstuos, căci erai deja suficient de romantic în tot misterul ce făceai să ne învăluie pe amândoi. Ai deschis ușa cu piciorul și ai intrat cu mine în brațe. Nu mă mai stresam că poate-ți sunt grea. Tu m-ai vrut, tu ai ales să mă cari, așa că trăiește cu alegerile tale, adică . . .cu mine. Cară-mă, dragule, cară-mă, căci eu am obosit să mă tot car.

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost biblioteca ta. Erai un om citit, iar cărțile tale mi-au confirmat purtarea-ți bărbătoasă, dar sensibilă. Eram curioasă ce citești, însă nu puteam să dau semne că și eu aș citi, căci aia ar fi însemnat să mă angrenez într-o discuție cu tine depsre romane de care eu nu eram dispusă să vorbesc. De fapt, eu nu eram dispusă să fac nimic, eventual să mă joc de-a moarta, căci la aia mă pricepeam, însă tu nu-mi erai atât de familiar și nici măcar vreun pic special, încât să te învăț jocul ”am muit”.

Printre cărți, ți-am observat jurnalele. Aparent, erai un tip simplu, care nu invsetea în imaginea lui, însă jurnalele-ți erau costisitoare, semn că investeai și tu în ceva. Mi-au plăcut copertelor. Mi-am permis să le mângâi cât tu m-ai lăsat singură-n dormitorul tău și te-ai dus numai tu știi unde. Mă furnicau degetele să le deschid, să le parcurg, măcar pe sărite, însă fix atunci și-a găsit pudoarea să lovească în mine. M-am trezit din tot crâmpeiul de vis pe care tu mi l-ai montat: practic, eu eram musafira ta, așa că nu puteam să mă obrăznicesc și să mă comport ca și cum mi s-ar fi cuvenit atenția ta. Drept urmare, mi-am înfrânat pornirile. Tu mi-ai adus ceai de fructe de pădure. Ți-ai aprins pipa vanilată și ai luat o carte din bibliotecă. Știam că-mi vei citi și-mi doream să o faci. Nu mi-a mai citit nimeni de foarte mult timp, iar vocea mea și-a pierdut melodicitatea, așa că tânjeam și-mi era dor. Ca o pisică, m-am cuibărit între pernele tale, așa încât tu ai rămas pe jos. Nu te-ai invitat în propriul pat, însă nici eu nu voiam să plec de acolo, mi-era cald și bine. Nu m-ai deranajt, m-ai lăsat să mă bucur de tine, deși eu nu aveam ce să-ți dau la schimb, căci, atunci,  nici măcar compania mea nu putea să conteze.

Te-am ținut treaz toată noaptea și am adormit cu glasul tău la ureche. Am simțit că mă iei în brațe, însă nu era nimic erotic în asta, așa că te-am lăsat. Te-ai lipit de mine și-ai oftat prelung. M-am întors cu fața la tine, te-am privit în ochi și mi-a scăpat o lacrimă. Știam că ce aveam acolo, cu tine, voi avea doar în noaptea aia, căci a doua zi, când urma să se facă dimineață, eu voi fi plecat fără să-ți dau măcar de veste, fără să-mi cunoști glasul, fără să-ți mulțumesc pentru seara mea, a noastră . . . așa sunt eu . . . o nesimțită care se scurge din pat, de lângă tine, așa încât să nu trebuiască să-și ia la revedere, căci o doare, deși speră la o altă seară, în care tu, sau poate alt străin, o va invita în brațele sale, fără să-i ceară nimic . . .

Anunțuri

1 comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. foarte frumos 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: