Shut down, A.S.A.P !

21 Mai 2014 la 8:51 pm | Publicat în Personal | 2 comentarii
Etichete: , ,

singuratate

Mintea asta trebuie făcută să tacă. Încă nu am găsit nici măcar o rezolvare la acestă problemă, chit că m-am străduit, serios! Încă sper că, totuși, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să reușesc cât de cât să o păcălesc, să mă pot odihni și eu, căci sunt într-un stress continuu. Dacă asta se va întâmpla, evident, voi împărtăși cu voi cheia succesului. Până atunci . . .

am încercat cu muzică. nu merge. din cauza gândurilor ce mă frământă, fiecare vers e desprins parcă din propria-mi poveste, astfel că el capătă cu totul alt sens, unul care momentan (mă) doare. zici că artiștii ăia mari și talentați au  scris fix despre mine, de parcă ei ar fi văzut din trecutul lor în viitorul meu și au surprins atunci exact ce trăiesc acum. nu sunt melodii noi, din contră, sunt unele melodii relativ banale, care cândva nu mă făceau să mă tresar, însă, între timp, e drept, m-am schimbat eu, iar odată cu mine întreaga mea existență și tot ceea ce mă înconjoară. odată cu mine, am luat tot calmul din muzici și l-am trântit de pereții minții mele, care au generat un ecou prelung, care acum mă urmărește peste tot unde mă duc, mai ales noaptea, în pat, acolo unde toți monștrii se adună și mă ”veghează”.

am încercat cu carți, de diferite feluri, căci de cele juridice mi s-a acrit, sincer! evident, nici asta nu a funcționat, căci nu am stabilitatea emoțională necesară pentru a parcurge câteva pagini fără a mă implica emotv. nu ar fi atât de rău să intru în piele personajelor, însă sunt prea prinsă de al meu și tot el mi se pare cel mai tragic și mai romantic în același timp din toate timpurile, motiv pentru care nu reușesc să mă identific cu nimeni și nimic. știți voi povestea că, pe lumea asta, toate mi se întâmplă mie și numai mie, nu ?!

nu știu la alții cum e, dar eu când sunt luată prin învăluire de astfel de stări, scriu. scriu mult, incoerent și des. scriu orice, numai să fie scrie. e ca și cum, cu fiecare literă pe care o scriu de mână, creierul meu se golește și îmi lasă mai mult spațiu pentru a mă liniști. e, ce bine ar fi să fie într-adevăr așa. din păcate însă, cu fiecare refulare, sinapsele se refac, legăturile neuronale se intensifică, așa că mintea din nou îmi dă șah-mat și dansează în batjocură în fața sufletului meu, care nu mai are nicio putere, care nu mai poate lupta, care trebuie doar să se supună, să tacă și să suporte tot ce-i face mintea asta…”puternică”. 😦

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. .. welcome home! ;-P


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: