Strigat mut

13 Mai 2014 la 7:03 pm | Publicat în Personal | 4 comentarii
Etichete: , , , , , ,

strigat mut

La un moment dat, de la  prea mult ”- Ce-i cu tine?!”, asemănător cu ”- Ce-ai pățit?!”, te saturi și nu te mai obosești să răspunzi. Se ajunge în stadiul ăsta pentru că, cu regret în suflet, constați că, în spatele politeței excesive, nimeni nu are cum îți înțelege durerea. Niciunul dintre ei nu va trăi asta în locul tău, chit că, poate, cândva, la rândul lor, au experimentat ceva asemănător.

Oboseala psihică își spune cuvântul, iar tu te dai bătut/ă, învins/ă încă dinainte de a intra în ring. Contra cui ?! A ta, numai a ta, căci doar tu ești adversarul imaginar cu care te lupți și pe care, oricât te-ai antrena, nu reușești să îl dobori și sfârșești de fiecare dată să fii tu cel/cea pentru care se aruncă prosopul alb.

Vei spune că, totuși, se pare că, în cele din urmă, e și cineva de partea ta, având în vedere că altcineva, în numele tău, doar pentru tine, cere o finalizare prematură, căci realizează că așa, tu nu vei mai putea continua. Chiar ești convins/ă de asta ?! Să nu fie oare viața, care, înduioșată de degradarea ta mentală, ia act de suferința ce te încearcă și, brusc, se decide să-ți dea o pauză, să te reculegi puțin înainte de a te izbi de iar de … acelați tu din fiecare el/ea ?!

Bineînțeles, oricât de mizerabili am fi, pe lângă părinții noștri, care ne vor susține indiferent de catastrofele pe care noi singuri ni le vom programa în viața noastră, se va găsi câte un prieten rătăcit, care va fi acolo, care va încerca să ne mute mintea de la monștrii din noi, de la comedia divină cu sfârșit tragic. Amărâtul ăla va încerca și va încerca, până când chiar și el va constata că suntem o cauză pierdută. Ba chiar va pune la îndoială sinceritatea trăirilor noastre. I se va părea că exagerăm, nu pentru că nu ține cu noi, nu pentru că nu ne este alături, ci pentru că, pentru el, suferința noastră nu are subtitrare, nu poate fi tradusă, căci limba sufletului nostru e într-atât de încifrată încât, uneori, nici chiar noi nu reușim să o deslușim.

Și atunci ce faci, unde te duci, cine să te mai înțeleagă și pe tine, bătrâne suflet ?! cine te vindecă, cine te ia de mână, te pupă pe frunte, te îmbrățișează, îți șterge lacrimile și te va asigura că, atât timp cât vei fi cuminte, cât vei fi bunuț/ă, toate se rezolvă și pacea, liniștea și iubirea se vor reinstaura în viața ta, acolo unde le e locul ?! Cine ?! Cineeeee ?! spune-mi tu mie CINE ?!

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Bine zis! De fiecare data cand zic cuiva ca nu are cum sa ma inteleaga mi se serveste replica: „am trecut si eu prin asta, stiu cum e” sau „te inteleg”… dar nimeni nu are cum sa ma inteleaga si nu are cum sa fi trecut fix prin ce am trecut eu si sa fi simtit fix ce am simtit eu. Fiecare suntem diferiti si ne traim viata diferit, si chiar daca unele lucrui seamana intre ele, totusi sunt diferite. 🙂

    • Unitatea în diversitate nu se aplică deloc aici 🙂

  2. pana la urma mi se pare foarte reala sintagma ‘ne nastem singuri si murim singuri”
    In ziua de azi nu numai ca s-a schimbat notiunea de prieten ci ajungem sa nu mai avem prieteni si ce sa mai zicem, in cazul in care da si boala peste noi.
    doar un ajutor divin iti poate schimba perspectiva, starea si poti ajunge chiar sa iubesti singuratea si sa vezi spectacolul vietii din alte puncte de vedere

    • Ajutorul pe care tu, dragă Helga, îl numești ”divin”, se află în fiecare dintre noi și mult mai curând îl putem găsi în mâna întinsă a prietenului, decât a celui nevăzut…
      …să nu uităm că, atunci când ne îmbolnăvim, prima dată dăm iama pe ușile spitalului, nu către altarul din biserică.
      Prietenii există, au existat și vor continua să existe atât timp cât noi îi acceptăm și le permitem să facă parte din viața noastră.
      Rămâne așadar doar la latitudinea noastră, de a decide dacă preferăm să facem pe martirii, pe pustnicii, ori recunoaștem că avem probleme, că ele ne depășesc și, drept urmare, e de datoria noastră să lăsăm mândria și ogoliul la o parte și să primim un ajutor care ne e oferit de către oamenii cărora chiar le pasă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: