Bolnavi de prea mult bine

2 Aprilie 2014 la 12:14 pm | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , , ,

make it right

Nu suntem obișnuiți cu binele. Aceasta este concluzia la care, inevitabil, în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, am ajuns cu toții. Asta, evident, în urma unei lungi perioade în care tânjeam după ”bine”-le ăsta, pe care ni l-am fi dorit cu orice preț în viața noastră. Mai apoi, odată integrat în rutina noastră zilnică, după ce, asemeni unei jucării noi, l-am întors pe toate părțile, i-am descoperit toate ascunzișurile, am ajuns să-l tratam cu obișnuita indiferență, pe acest ”bine” pentru care, anterior, am fi fost dispuși să dăm tot ce am fi avut noi mai de preț.

Sunt perioade în viețile noaste de oameni muritori, aici și acum, pe acest pământ, în care avem impresia că nimic nu merge, că toate relele ni se întâmplă numai și numai nouă, că toți ceilalți sunt mai fericiți și mai prosperi și că, din păcate, doar noi suntem singurii și cei din urmă care nu reușesc nici în ruptul capului să se redreseze, să o apuce pe o cale mai bună, care să îi motiveze și să le mențină speranța vie că încă se poate, că e loc de mai bine, că nu e totul pierdut.

Apoi, pe parcurs, de regulă atunci când ne așteptăm mai puțin, ne trezim cu binele, care ne bate la ușă și, neașteptând un răspuns din partea noastră, intră chiar nechemat și se așterne în casa și-n sufletul nostru, pe care ni-l invadează și ni-l cotropește cu o stare de bine, inexplicabil de bine, pentru noi, cei care, până atunci, datorită greutășilor prin care am trecut, am uitat care e gustul fericirii, care e mirosul bucuriei.

Foarte rapid, ne învățăm cu el, cu binele. În scurt timp, ajungem să-l cunoaștem pe de rost, ca și cum ar fi făcut parte din noi dintotdeauna. Nu e necesar un efort în acest sens din partea nostră, ba din contră, noi nu trebuie să facem nimic, ci doar să stăm la primine, așa că ne complacem în starea asta de beatitudine totală  de a trăi doar. Nu ne batem capul că binele e efemer, că, așa cum a apărut, la el, poate să și dispară. Uităm că strările și emoțiile-s trecătoare, că ele oscilează ca intensitate. Așa cum deja am amintit, curând, foarte curând, avem impresia că, pentru că trăim, toate ni se cuvin nouă și numai nouă, motiv pentru care devenim egoiști și uităm să mai lucrăm puțin, să multiplicăm binele nostru, pentru a-l face un bine comun. Scurt de puteri, binele are nevoie să se reenergizeze, iar asta cu siguranță nu o va putea face la noi, care suntem niște profitori ordinari, care doar luăm și uităm să mai dăm înapoi.

Încrezători în aparentele noastre superputeri, ne avântăm cu inconștiența noastră caracteristică în tot felul de scenarii care nu ne au pe noi ca regizori. Nici chiar niște actori prost plătiți nu ar fi dispuși să le joace, știm la ce riscuri se expun. Dar noi, mândrii de noi și de ceea ce, aparent, e binele nostru, care ni se datorează doar nouă, din plictis, din prea mult confort, ieșim la joacă pe un teren minat, de la care nu prea știm la ce să ne așteptăm. Odată ajunși aici, binele nostru e asaltat din plin, se trage în el cu gloanțe oarme, cu lovituri venite din exteriorul necruțător, căruia nu-i pasă deloc de sacrificiile binelui, pe care el le-a făcut pentru noi. La fel, nici nouă nu ne pasă, de aia îl și neglijăm. Ne considerăm proprietare cu drepturi depline, pste ceea ce, de fapt, nu am posedat niciodată. Și, uite așa, ne alunecă dintre degete, nu ne lasă nici măcar vreun bilet de adio, își ia ultimele forțe și decide să facă ce e mai bine pentru el: binele nostru pleacă de la noi. Noi, rămași goi, din nou singuri, abia atunci ajungem să apreciem ceea ce, cânvda, am avut. Acum . . .

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: