Naturaletea – o trasatura care se pierde

23 Ianuarie 2014 la 12:03 pm | Publicat în Copilul din mine | 4 comentarii
Etichete: , , , , ,

419946_611040778922734_1787631079_n

Am învățat că, indiferent cât de taciturn e mediul în care te desfășori, atunci când simți că tensiunea e mai mult decât apăsătoare, trebuie să scoți și să joci cartea cu naturalețea. Nu știu cum e a voastră, însă la mine dă rezultate de fiecare dată, căci detensionează nu doar situația, ci și relația dintre mine și cei din juri. De ce ? Pentru că elementul surpriză funcționează și o face cam de fiecare dată în care e nevoie.

Oamenii au ajuns să-și programeze într-atât de detaliat viața, încât sunt previzibili, mereu preocupați de a se încadra în limitele așa-zisei normalități. Astfel, dacă vrei să-i scoți din zona lor de confort, trebuie doar să le strici planul prconceput, iar ei nu vor mai avea nimic. Odată aduși aici, vei putea începe să construiești ceva frumos cu ei, ceva inedit, la care, evident, nu s-ar fi așteptat. Abia din acest punct, ei se vor reinventa, urmând ghidajul tău. Dacă vrei să cunoști un om, ia-l și pune-l într-un context în care nu s-a mai aflat până atunci. Nu-i lăsa la îndemână decât propria imaginație, căci, oricum, instinctele îi vor fi amorțite, ruginite, deci nu va mai avea pe ce altceva miza și va trebui să fie el însuși.

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. cel mai trist e când reuşeşti să schimbi omul ăla (în bine, din punctul meu de vedere), îi arăţi că sunt o grămadă de părţi frumoase în viaţă, îl înveţi să fie spontan, să accepte, să înţeleagă, să viseze, îl înveţi şi aia, şi cealaltă, îţi e recunoscător pentru toate cele, şi apoi se comportă cu tine de parcă ai fi ultimul jeg.

    • Cunosc și sentimentul ăla. Oricum, indiferent de comportamentul pe care-l manifestă față de tine, trebuie să înțelegi că e doar al lui, deci el e răspunzător pentru următoarele eventuale pierderi ce le va suferi . . . if you know what I mean. 😉

  2. Oamenii nu si-au programat vietile in cel mai mic detaliu, nimeni nu are timp pentru asa ceva, nici tu nu ai :)), necesita un timp in care te analizezi tu pe tine si apoi te descoperi, cunosti cine esti si unde doresti sa ajungi, abia apoi iti creezi un plan si abia apoi iti stabilesti prioritatile si modalitatile prin care vei ajunge acolo.

    Oamnii sunt programati social sa fie asa cum sunt, pentru ca se nasc intr-o lume deja organizata, in care regulile si cutumele sunt deja stabilite.

    Sigurul lucru caruia ii ramane individului, este sa se adapteze.
    Iar in ceea ce priveste confortul, aici lucrurile stau putin altfel, pentru ca acest confort reprezinta totalitatea conditiilor materiale care asigura o existenta placuta, comoda si igienica.
    Daca-i scoti de acolo vor cauta surogate, pentru a exista in continuare aceleasi conditii.
    Le vor reinventa, astfel incat, aceste conditii sa -si gaseasca o continuitate, probabil, nu sub aceiasi forma, insa similar.

    Si de ce ai dorii sa faci una ca asta, de ce sa-i scoti din zona lor de confort, pentru ca in aceste conditii ar devenii preocupati de ceea ce au pierdut si cu siguranta nu vor fi pe placul tau.
    Acest mesaj al tau incurajeaza un comportament periculos, sa-i schimbi pe oameni dupa bunul tau plac e ca si cum ai dorii sa-ti creezi un confort personal pe spatele altora.
    Nu e tocmai indicat sa faci asta, avand in vedere ca exista riscul sa te pierzi pe tine si sa nu te mai identifici cu nimic din ceea ce reprezentai tu, la momentul deciziei de a face o astfel de nebunie.

    Cu drag !

    • Cu riscul de a mă pierde eu pe mine (de parcă n-aș fi făcut-o-n repetate rânduri), voi încerca să cunosc cât mai multe fețe ale unui singur om, căci sunt sigură că fiecare dintre noi are cel puțin două.
      Oricum, ceea ce ai spus vis-a-vis de socialism, rămâne valabil, nu neg asta, însă nu mă refeream neapărat că oamenii își calcuelază fiecare mișcare, căci unele preocupări ale lor nu-s gândite, ci apar în realitatea cotidiană din pur instinct.
      Nu vreau să deranjez oamenii, nu vreau să creez panici, frici care, mai apoi, să-i macine, ci mi-aș dori să văd secunda aia de naturalețe, de spontaneitate, care ar putea fi revelatoare pentru cunoașterea unui individ.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: