Mai sunt si oameni printre noi

23 Ianuarie 2014 la 12:35 pm | Publicat în Viaţa de student | 3 comentarii
Etichete: ,

 998954_508503405899153_300439498_n

În pofida faptului că, în urmă cu ceva vreme, vă spuneam, cu părere de rău, că am uitat să fim (și) oameni, într-un timp relativ scurt, lucrurile s-au cam schimbat. Eu, pentru liniștea mea, chiar aveam nevoie de asta, căci eram prea scârbită de cei pe care i-am crezut oameni, dar au ales să-mi demonstreze contrariul. Astfel, Universul se încăpățânează să-mi demonstreze că, din când în când, chiar și eu mă mai înșel. Îmi place, vreau să continue, îl motivez chiar, căci știu că, spre deosebire de anumite aspecte mai puțin plăcute, care țin de Karma, de astă dată, cu siguranță va fi doar în beneficiul meu.

Ieri, mi s-a arătat că, indiferent cine ești și ce rol ai ocupa în societate, cea mai de vază calitate, rămâne tot umanitatea. Deși într-o continuă degradare, spiritul de compasiune față de nevoile celorlați, niciodată nu va păli, căci mereu se vor găsi anumiți indivizi, care să știe cum să-l conserve. Multă vreme am crezut că trăiesc printre oameni care știu doar să muncească, să-și hrănească orgoliul cu realizările lor și să uite să mai coboare de pe piedestalul pe care, de altfel, au tot meritul să stea, având în vedere sacrificiile pe care le-au făcut pentru a ajunge acolo. Totuși, ieri, am văzut un om. De fapt, o femeie, care, în pofida regulilor imperative, de la care nimeni altcineva nu s-ar fi abătut în condițiile date, ea a ales să o facă, în încercarea de a ajuta o altă persoană care, spre deosebire de prima, nu a putut fi la fel de puternică, așa că nu s-ar fi descurcat de una singură. Ba mai mult, prin fapta sa, a reușit să ajute nu una, ci două suflete, care cu siguranță-i vor aprecia gestul. Dacă nu, oricum, eu nu voi uita niciodată scena de ieri, cu toate că încă mă simt rușinată. De ce ?! Simplu: pentru faptul că m-am surprins a fi uimită de bunătatea umanității, nemaifiind la fel de familiarizată cu ea, precum, poate, ar fi trebuit, deși conștientizez că, de fapt, nu e în totalitate doar vina mea.

Anunțuri

3 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Uite cum am ajuns, să privim ca pe o minune un gest care ar trebui să fie firesc şi comun…

  2. Eu sunt un om simplu si modest.
    M-a impresionat mult ceea ce ai scris.
    In ziua de azi sunt din ce in ce mai Putin oameni buni, care fac un test frumos, sa te incurajeze atunci cand esti distrus. Putini sunt cei care iti intind o farfurie de mancare cand tu nu ai de nici unele.
    Dar in viata mea am intalnit bune si relè. Cred cu tarie ca noi oamenii, daca am fi uniti am putea schimba lumea, am putea face minuni atata timp cat avem speranta si credinta. Inca cred in minuni. Foarte frumos felicitari


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: