MiMu

11 Ianuarie 2014 la 11:53 am | Publicat în Personal, Sasha | 2 comentarii
Etichete: , , , ,

1240630_444443625672227_1069884815_n

Nu mai știu cum, dar am ajuns acolo, amândoi, deodată. Ne priveam și, sincer, nu cred că (ne) înțelegeam. Totuși, conjunctura a fost de asemenea manieră, încât eu să nu mai pot fugi, iar tu să vrei, mai mult și mai tare decât de obicei. Din acel punct, nu a mai ținut de mine deloc, iar asta, pentru că eram cu tine, nu mă neliniștea, ba din contră. Mi-ai indus starea aia, în care puteai face orice cu mine, căci eu eram de acord, încă dinainte să mi-o ceri.

Surâsul tău cuminte, mă îndemna, la fel, să fiu și eu calmă, să mă sincronizez cu tine, să te urmez, știind că, ceea ce urmează, avea să fie de bine, pentru mine, pentru tine, pentru noi. Așa a și fost, până în punctul în care, zăpăcit, probabil din cauza mea și a amintirilor cu mine, ai uitat de pactul nostru și ai început să-mi vorbești. Ți-ai amintit brusc ce, cum și de ce îmi place, dar,  mai ales, ce nu îmi place, așa că, deși nu te-ai putut abține, nu ai lăsat să-ți scape prea multe, căci deja te supuneam la tăcere, așa cum mi-ai zis că știu eu s-o fac cel mai bine.

Mi-ai spus că sunt frumoasă, dar n-ai făcut-o doar prin cuvinte. Ei toți îmi spun asta, dar, pentru mine, nu contează. Tu însă, mi-ai mai spus-o-n repetate rânduri, dar, de data asta, a fost altfel. Nu că nu mă așteptam, căci aș minți, iar pe tine, darling, știi bine, nu te-am mințit și nici nu voi începe s-o fac. Doar că, atunci și acolo, parcă nu erai tu, sau, poate, nu eram eu. Cert e că, într-un mod ciudat, de sus, acolo unde erai, te uitai la mine și, parcă, cred eu, priveai prin mine. Ideea e că, deși eram acolo, cu tine, mai pătrunzător ca niciodată, totuși, eram atât de departe. Am văzut-o și am văzut-o-n ochii tăi, doar că ai ales să taci, tocmai atunci, tocmai de aia, să se consume ce era de memorat, să trăim și astă ultima amintire, înainte să ne îmbrăcăm emoțiile, să strângem bucăți din suflet și să pășim mai departe, ieșind amândoi pe aceeași ușă, din aceeași încăpere, mirosind a noi, a amândoi, deși asta, știam bine, nu avea să mai fie vreo coincidență prea curând. Uneori, chiar mă întreb dacă, în alte circumstanțe, noi am mai fi . . .

sasha signature

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. De ce trebuie să fie să fie final trist?

    • Nu trebuie, nimic nu trebuie, dar, de data asta, așa a fost să fie 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: