Povești cu pești

6 Decembrie 2013 la 9:06 pm | Publicat în Personal, RECOMANDĂRI | 2 comentarii
Etichete: , , , , , , , ,

fish_riding_by_qinni-d4zrnk5

De câte ori mă gândesc la pește, instant mirosul de mujdei de usturoi îmi invadează nările și mă face să mă ling pofticios pe buze. De când mă știu, îmi place acest soi de carne la nebunie și l-aș mânca în toate felurile posibile, mai puțin ciorba de pește, care, din păcate, contrar multiplelor recomandări favorabile, nu e deloc pe placul meu și mă face să mă strâmb de fiecare dată când mă gândesc la capul ăla de pește ce plutește în oala. Ueac. Câh, câh, nem, nem, merci.

Când eram eu mică, acasă, la bunica, mâncam des pește. Bunicul, venind de pe diverse rute, se îngrijea de acest aspect, având în vedere că tuturor ne plăcea, iar, pe lângă asta, se lăsa și cu niște chefuri de zile mari, la care se adunau colegii bunicului, la pachet cu tot cu familiile lor.

La bloc, la ei, la bunici, în baia aia mare, mare, evident, nu putea lipsi o cadă la fel de mare. Cred că avea pe puțin vreo 2 m. Oricum, pentru mine, ca și copil, era un tobogan perfect improvizat, numai bun de bălăcit și de ”stropălit” de jos până-n tavan, spre disperarea celor ce trebuiau să strângă după mine. (cred că de atunci m-am deprins cu meteahna asta, din cauza căreia fug ca dracul de tămâie când vine vorba de făcut curat în baie. i know, i know, shame on me . . . not ! ) Și, cum nu aveam un acvariu pentru peștii ce-i aducea bunicu’ suficient de încăpător, îi băgam în, exact, vană. Pam pam !

Da, peștii erau vii, iar eu mă delectam cu ei. Nu mă săturam privindu-i și mă jucam cu mânuțele prin apă, cică dirijându-le traficul. Săracii, cred că erau de-a dreptul zăpăciți după ce scăpau de circul improvizat de mine, fără a mai conștientiza măcar că nu-s în habitatul lor natural. Oricum, timpul trecea, bunica era ocupată cu pregătirile pentru cină, așa că peștii rămâneau pe seama mea, știind că n-am ce să pățesc, din moment ce, din baie, se auzeau chiotele mele de veselie. După o perioadă, când mi se încrețeau degetele de atât stat în apă, mă plictiseam, interesul meu pentru pești scădea, căci nu făceau mai nimic interesant, nici chiar pentru un copil de vârsta mea de atunci, așa că mă apucam de cu alte jocuri, uitînd complet de pești.

Seara, în jurul mesei, cu peștele în farfurie, niciodată nu aveam timp să mă gândesc că bunăciunea ce-mi servea mie drept ”mâncărică bunuță”, până nu demult, era jucăria mea din cadă. Niciodată nu cred c-am stat să mă gândesc măcar de unde și până unde mi se serveau mie peștii ăia. Pentru mine era mult mai important atunci să colectez cozile de pește de la rudele mele, care, la văzul fețișoarei mele adorabile, nu puteau decât să cedeze instant, căci îmi plăcea tare cum cum cronțăneam în dinți aripioara-coadă.

Constat cu stupoare că nu m-am gândit vreodată că există o meserie, un sport practicat de persoane pentru ca eu, la masă, să am pește în farfurie. Pe atunci nici nu auzisem de vreun magazin de pescuit. Poate și pentru că la noi în familie nimeni nu avea procuparea asta, toți adulții limitându-se doar la a consuma preparatele de bază de pește. Nici în ziua de azi nu am fost niciodată la pescuit, însă, nu vreau să fiu cârcotașă, ori negativistă, însă nu cred că e de mine, căci eu nu pot sta cuminte. E o adevărată enigmă pentru mine să văd pescarii împătimiți care, indiferent de vreme, de anotimp, stau acolo, ca Iona, în mijlocul lacului, cu capul în mâini și . . . așteaptă și . . . iar așteaptă. Ba mai mult, pupilele mi se dilată și mai tare de mirare când, după ce, totuși, prind ceva, ceva, dau drumul înapoi, în apă, lăsând peștele liber.

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Eu nu am mai fost de mult la pescuit. Îmi plăcea să merg când eram mic. Dar acum nu mai am timp 😛

    • Dacă vrei cu adevărat, vei reuși să-ți ”procuri” timp și pentru această plăcere 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: