Stop cadru !

5 Decembrie 2013 la 8:57 am | Publicat în Aberatii Nocturne, Poveste | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

1229836_386142391512302_1868109862_n

Ne uităm unul la altul și realizăm că amândoi suntem prea mari pentru a mai juca șarada asta. Cu fața trasă, mă privești agale, iar eu mă întreb ce tot pui la cale. Cu ochii strânși, mici și verzi, eu îți spun ceva ce deja nu mai crezi. Așa, în ritmul ăsta, unde să ajungem, când noi înșine nu ne mai ajungem unul altuia ?!

Am obosit, ai obosit și tu, am obosit și împreună și separat, dar, la ce folos, când totul e colorat așa frumos ? Am avut grijă să înveșmântăm, că creăm, să pastelăm, înainte să clacăm. Asta e onoarea noastră, transformată în oroare, de care noi nici nu ne îngrozim, căci refuzăm să mai privim. În mine, în tine în noi, totul un doi, un clasic război. Gloanțe oarbe, surde și mărunte, străbat două minți cărunte. Acum, din nou, mult prea mult scrum și niciun alt drum . . .

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: