Ochii din umbra

2 Decembrie 2013 la 1:32 pm | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , ,

954710_197305083753271_1132126330_n

De la masa vecină, nu pot să mă abțin și să nu te observ. Stau și te privesc, iar tu știu că asta urmărești, să-mi atragi atenția, să mă faci să te studiez. Încă n-am înțeles care e rostul șaradei ăsteia, dar, pentru moment, nu doar ție-ți face plăcere. Într-un fel ciudat, mă atrage și mă determină să îmi ascut simuțurile, cu și pe tine, iar pentru mine e convenabil. Așadar, hai să profităm în continuare unul de altul, oricum nu avem ce altceva mai interesant să facem, cel puțin nu în seara asta, nu în compania ăstora.

De la distanță, nu reușesc să-ți citesc pe buze, însă mișcările tale voluptuoase te trădează. Te demască în ochii mei și te fac să pari un circar ieftin. Ea, evident, nu știe, nici nu are cum, pentru că ea, spre deosebire de mine, nu te cunoaște, nu a avut privilegiul ăsta. Astfel, pentru ea, toată reprezentația asta e o reală plăcere, o încântare și o desfătare fără de asemănare. Se simte măgulită, flatată și importantă. Doar din cuvinte, pe care le ai mereu la tine, ai reușit să o aduci pe culmile extazului. Ajunși aici, poți să faci tot ce vrei cu ea. Deși face pe spirituala, pe pudica, ar da orice să o lipești de perete și să o săruți așa cum numai cu mine o făceai. Știm amândoi că n-o vei face, nu-i vei acorda această plăcere, e suficient pentru noaptea asta că o vei conduce, ca un gentleman, ce întotdeauna ai fost, cu un mic pupic pe obraz și o promisiune de revedere, reîntâlnire care, cel mai probabil, nici ea nu se va materializa.

Mă uit la tine și te citesc mai ceva ca pe-o carte pe care eu însămi aș fi scris-o. Sau, poate, ceva din tine e adăugat de mine. Recunosc că-mi gâdilă orgoliul gândul ăsta, însă prefer să nu, căci conștientizez c-am făcut mai mai mult rău decât bine. Totuși, modul ăsta grosolan în care te afișezi, mă cam dezgustă. Nu pentru că, în continuare, nu m-ar încânta felul tău de a fi, dar nu așa, nu ca și cu ea. Eu te știu altfel, deși conștientizez că, cel mai adesea, din păcate, oamenii se schimbă, însă, de-a lungul timpului, mi-ai demonstrat-o că nu, nu și tu. Atunci, pentru ce toată prefăcătoria asta, pentru ce epatarea asta grosolană ?! Ce speri să(-ți) demonstrezi cu  ea ?! Că încă poți ? Nu ar fi asta o noutate suficient de provocatoare încât să te degradezi în halul ăsta. Și atunci ? Speri să mă reaprinzi, să mă faci să mă răzgândesc ? Cu siguranță nu se va întâmpla asta, nu așa, nu acum, nu în contextul dat.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: