Sfârșeală bolnăvicioasă de noiembrie

30 Noiembrie 2013 la 6:08 pm | Publicat în Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

1234656_626922047379505_1831813647_n

Când ești bolnav/ă, nimic nu-ți convine, nimeni nu-ți intră-n voie. Ești plin/ă de toane și ai grija ca toată lumea să ia la cunoștință asta. Zăcutul în pat te sleiește de puteri. Paradoxal, căci, practic, tu nu trebuie să faci nimic, decât să stai efectiv acolo, lungi/ă, ca o plantă care vegetează-n voie. Din când în când, trebuie să te mai și miști, căci amorțești, însă, pentru tine, asta presupune un efort mult prea mare și solicitant. Ai vrea să vină o macara invizibilă, care să te urnească din loc. Având în vedere că te doare fiecare părticică a corpului tău, urli în tine, ca și cum asta le-ar face pe celule să se regrupeze, să se înmulțească într-un mod halucinant, astfel încât, prin regenerarea lor, să nască noi celule, proaspete și sănătoase, care să te pună la loc, din nou pe picioare.

Medicamentele, deloc plăcute, îți îngreunează starea și-ți agravează și așa proasta dispoziție. Nu-ți convin, au gust ciudat, trebuie să le iei mult prea des, iar asta înseamnă să le înghiți, chestiune care, oricum, în unele cazuri, presupune exact ceea ce tu nu poți face, din cauza faptului că amigdalele nu cooperează cu tine. Dacă se ajunge la injecții, astea pot nu doar să fie dureroase, să degenereze-n fibroame, dar mulți dintre noi, care se tem de ace, vor urla ca din gură de șarpe, sfârșind istoviți și uzi de transpirație și lacrimi.

Care-s mai norocoși dintre noi, vor avea întotdeauna pe cineva, acolo, lângă și pentru ei. Fie că e vorba de o mamă grijulie, un partener de viață afectuos, ori o bunică prea bătrânică pentru a-și vedea pruncul că-l doare, acelea vor fi persoanele pe care se poate conta. Pentru ele nu va avea nicio importanță că ești mai mofturos decât de obicei, că ai pretenții inutile și că faci mai ceva ca toți dracii la un loc. Pentru aceste persoane, ceea ce va fi mai important va fi însănătoșirea ta grabnică, pentru a te ăutea reîntarce la viață, să reîncepi a gusta din ea din plin, așa cum făceai până odinioară.

Alteori, empatia va veni din partea persoanelor de la care nici n-ai fi sperat măcar la vreun gând bun. Atunci vei realiza că, deși le desconsiderai, ele erau cu mintea pe tine, să-ți facă bine, să te susțină, chit că o făceau din umbră. Așa bolnav/ă cum ești, te vei rușina, tu de tine și de modul tău bolnăvicios de a judeca oamenii.

Îți vei reaminti ție că, deși te-ai mințit atâția ani de zile, nu, nu ai un singur medicament pentru sfârșeala ta letargică. Nu doar el îți poate alina suferința, nu doar el te poate face bine, deși, poate, tu l-ai dori doar pe el, să-ți ia fățuca-n palme, să se uite-n ochii tăi mari și plânși și să te asigure că, în curând, foarte curând, mai curând decât poți tu spera, toate durerile vor trece. Acum, că ești fetiță mare, trebuie să-ți regrupezi neuronii, să lași sentimentalismele pentru mai târziu, pentru când vei avea cu cine să le împarți, să te concentrezi pe nevoile tale actuale, să vezi care e sursa bolii și cauza apariției ei și să lucrezi, tu cu și pe tine. Nu ai pe cine conta, nimeni nu-ți va lua boala cu mâna, așa că nu mai mieuna, zbiară la tine, pălmuiește-te, jignește-te, în speranța de a deranja bestia, motorul a tot ceea ce ești și reprezinți tu, răul ăla dâcos, care încă te ține-n viață.

1157725_10151775526002381_1775897150_n

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: