Inspira, expira si ia-o de la capat !

15 Noiembrie 2013 la 9:52 pm | Publicat în Aberatii Nocturne, Personal | Lasă un comentariu
Etichete: , , ,

971143_548280838540542_698337735_n

Constat că este din ce în ce mai greu să găsești oameni cu care să rezonezi, cu care nu doar să te potrivești, dar alături de care, împreună, ca ființe asociate, să dăm bine în context, să nu părem dizgrațioși. Pentru asta, într-o anumită măsură, ochiul critic al celor din jur, în cele din urmă, se dovedește totuși de folos, chiar dacă pare greu de crezut.

Îmi pierd repede răbdarea dacă nu avem subiecte comune de discuție și asta nu pentru c-aș pretinde eu c-aș fi o mare cunoscătoare-n cele ‘enșpe domenii vaste și variate. Vreau o poveste bună, alături de oameni faini, care nu-i musai să mă pasioneze din prima clipă, dar care, pe parcurs, să mă intrige cu poveștile pe care le fac ei să pară captivante. În fond, nici măcar nu trebuie să fie reale, sau să aibă vreo concretizare-n realitatea din contextul dat. Pentru mine, în special seara, când e cel mai greu și mai apăsător, mă mulțumesc și cu un pahar de vin și o poveste pe bancă, dârdâind în frig.

Când accept diverse invitații, mă lovesc de întrebarea ” Unde?! ”. Le explic că, pentru mine, contează prea puțin localul, locația lui, atât timp cât, în linii mari, compania e ok și avem ce și despre ce povesti. Lor nu le vine să creadă. Ei stau să se pregătească vreo 2 ore înainte să ieșim în oraș. Ei fac planuri, calcule, încearcă să anticipeze toate variantele pentru cazul în care socoteala de acasă nu le iasă pe teren. Eu nu am timp de asemenea gânduri. Eu nu-mi permit să mă pierd pe mine în asemenea intrigi. Eu, în schimb, trag rapid hainele pe mine, căci gândesc ținuta chiar în timp ce o îmbrac. Cât voi stați și spoiți cu tot felul de vopsele, fardul de ochi la mine se așează natural, de unul singur. Rujul, își știe și el locul. Parfumul, se prinde el de mine, în zbor, pe când să decolez pe ușă și să-mi desprind aripile. Uneori, totul pare atât de ușor, deși greutățile apasă. Uneori, când vrei, uiți de sincronizare și, în același timp, ajungi să rezonezi cu oamenii de lângă tine, fără chiar prea multe cuvinte. Uneori . . .

Cu toate că, din rândurile de mai sus, ar rezulta exact contrariul . . . Aș minți să afirm că-s adepta spontaneității. Mintea mea calculată nu prea mă lasă. Se încăpățânează și mereu mă determină să raționez, chiar și atunci când acesta ar fi ultimul lucru pe care mi l-aș dori să se materializeze-n viața mea. Totuși, din când în când, sub un impuls puternic, de moment, o iau razna și atunci mă dezlănțui și fac lucruri necugetate, dar neregretate. Pentru ele, pentru acele momente picante, mai târziu, când le rememorez, le retrăiesc cu fiecare gând și simțire care-mi invadează mintea și  trupul, ajung să mă fericesc, eu pe mine, și să-mi mulțumesc pentru c-am crezut, pentru că mi-am permis să trăiesc, într-un mod chiar și de mine nebănuit.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: