Ochii din noapte

5 Noiembrie 2013 la 1:31 am | Publicat în Aberatii Nocturne | 4 comentarii
Etichete: , ,

1381686_548593321897951_1595076950_n

Temători, ne privim de departe. Preferăm să păstrăm distanța. La ce ne folosește ea, nici măcar noi nu știm, însă conștientizăm că nu ne mai putem amăgi în halul ăsta. Nu acum, nu noi, nu aici. Ne privim și nu ne putem sătura unul de celălalt. Probabil sentimentul ăsta plenar ne intrigă într-atât, încât fiecare așteapta mișcarea celuilalt. Și, uite așa, ne așteptăm așteptând, noi pe noi.

Dimineața, mult prea somnoroși, cu căștile în urechi, nu ne mai recunoaștem. Seara, de fapt, noaptea, parcă suntem făcuți unul pentru altul. Ne-am distinge dintr-un milion de alți ochi. O privire, un gest, un zâmbet schițat, chiar și în întuneric, și ne-am trezi unul în brațele celuilalt.

Dar, după ce ne sună alarma, separat, ne ridicăm din pat și pornim greoi spre oglindă. Acolo, ne dezmierdăm cu apă rece, deși ne-am dori atât de mult să lenevim în pat unul lângă celălalt. Mereu ne amăgim că, poate, diseară, cineva va cuteza, va spera la mai mult și va face să se întâmple. Mai apoi, cu căștile-n urechi, afundați în gândurile noastre, unul despre celălalt, uităm să ne deschidem cu adevărat ochii. Tu nu vezi că eu-s fata din troleu, căreia i-ai cedat politicos locul, eu nu te observ când, subtil, pe nesimțite, mă atingi în timp ce mă rogi să-ți compostez biletul. Degetele noastre se caută, se doresc, mai mult decât ne-am puteam noi simți apropierea din depărtare.

Peste zi, reușim, totuși, să ne desprindem din încrengătura asta de scenarii pe care le avem, fiecare în felul nostru. Uneori stau și mă întreb dacă tu, din când în când, îți mai amintești de tipa din miez de noapte. Apoi, după ce încerc să mă conving că totul e doar o prostie, îmi dau seama că zâmbesc, iar asta ți se datorează doar ție și privirii tale care, de la o mică distanță, strălucește-n noapte, suficient de puternic încât să o văd doar eu. Râd și râd de mine, dar e bine, căci râd cu poftă, poftă de tine.

După, mă întorc la ale mele, știind că, cineva, acolo, în noapte, mă va aștepta iar, seară de seară. Până când ?!  Până când, în cele din urmă, mă voi sătura de jocul ăsta și nu va mai prezenta interes pentru mine. Probabil într-o zi te vei trezi cu mine la ușa ta. Probabil nici nu mă vei recunoaște. Atunci, pentru a scurta suspansul, voi face semnul ăla, al nostru, care pe tine te înnebunește. N-ai cum să nu știi la ce mă refer.

Și, atunci, ce vei face ?! Cum mă vei primi ?! Ce-mi vei face, ce-mi vei arăta ?! Prea puțin vor conta cuvintele tale. Nu te-am ales pentru vorbe, nu vreau să stăm la povești. Pentru asta există telefoane, seri cu vin fiert, iar eu, pentru mine, pentru noi, nu-mi doresc asta. Deja am avut perioada noastră de tatonare, ne-am povestit din priviri unul altuia, iar acum, acum e timpul să lăsăm amăgirea asta și să concretizăm ceea ce am început. Oare cum vei reacționa ? Oare te voi mai găsi la fel de interesant ?! Hm, sper, tu ?! Tu, amărâtule, nici nu știi că ai de ce și la ce spera . . .

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Daca te face fericit doar din priviri sa sti ca e femeia potrivita.

    • Cu siguranță ai ajuns să experimentezi asta, din moment ce ai replicat astfel, deci ești un norocos 😛

      • Da, a fost mai complicat de atat, dar chiar ma face fericit doar din priviri si stiu ca ea e aleasa.

        • Ferice de tine, norocosule ! Bucură-te de ceea ce aveți împreună !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: