Maratonul temperaturilor

29 Octombrie 2013 la 12:07 pm | Publicat în RECOMANDĂRI | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , ,

Azi vară ne zăpăceau temperaturile ridicate. Ne plângeam de căldură, de caniculă și de zăpușala de afară care, practic, aproape ne paraliza creierul, introducându-l într-o stare continuă de letargie. Productivitatea noastră scădea văzând cu ochii, în mod vertiginos, iar ventilatoarele nu mai făceau față, căci neuronii ne erau de foarte mult timp deja leșinați. Degeaba ne îndopam cu diverse lichide răcoritoare, că efectul nu era cel scontat. Odată ajunși la muncă, acolo eram condamnați să ne petrecem cel puțin următoarele 8 ore, așa că gândul la o baie la piscină era doar o altă amăgire, care ne distrăgea să efectuăm sarcinile pentru care, de altfel, eram plătiți. Din când în când, sătui de atâta hârțogărie, luam dosarele și ne făceam vânt cu ele. Ne imaginam la Bora Bora, într-un hamac, pe o plajă cu nisip alb, strălucitor, cu un cocktail în mână, alături de o companie plăcută. Așa ne permiteam noi înșine să evadăm din jungla de beton care se încingea chiar sub tălpile noastre. Nici în trafic lucrurile nu stăteau mai plăcut, dar acel scenariu are încă și azi amintiri neplăcute ce ne revin în minte ori de câte ori contemplăm cu gândul la ambuteiajele din zilele toride de vară.

canicula

Nici pentru studenți vara nu a fost mai agreabilă, mai ales atunci când încă mai aveau cursuri în amfiteatrele arhipline, în care ușile deschise nu mai făceau față respirațiilor și creierelor încinse din sălile de curs. Degeaba se schideau uși și geamuri, căci ele nu făceau față celor câtorva sute de persoane care așteptau cuminți pauză, să dea o fugă până la tonomatul cu băuturi reci. În schimb, părțile lor dorsale erau ca la saună, studenții simțind la propriu cum transpirația curgea șiroaie pe ei. Într-un asemenea mediu, materia nu doar că era transmisă cu mare greutate, dar nu era asimilată mai deloc, căci fiecare student în parte număra secundele până când avea să scape din captivitate, să se refugieze pe vreo terasă, cu limonada cu gheață în mână, din care avea să soarbă cu nesaț, să se înfrupte ca și cum ar fi fost ultima gură de răcoare ce ar fi existat pe acest pământ.

Când programul profesional, fie la școală, fie la locul de muncă, se sfârșește, fiecare dintre noi nu știe cum să se grăbească să se îndrepte mai repede spre casă, acolo unde, speram noi, caldura nu ne va urmări, sau, cel puțin, vom reuși să o pierdem în slalomul nostru printre străduțe, încinse și ele. Din păcate însă, mai ales pentru cei care stau la etajele superioare ale unui bloc de apartamente, temperaturile ridicate intră în intimitatea noastră și nu par a dori să ne părăsească prea curând, nici chiar pe timpul nopții. Astfel, din propria locuință, eram împinși la limitele răbdării atunci când, noaptea, nu puteam dormi din cauza că era mult prea cald și ne tot foiam în pat și beam cantități industriale de apă.

Acum, chiar dacă vara ne-a cam părăsit de tot, deci nu mai avem probleme cu căldura, ar trebui să medităm asupra zilelor din trecut, în care abia așteptam să ne  tragem la un loc răcoros. Astfel, acum ar fi momentul oportun să ne gândim la S-i aer conditionat și la beneficiile pe care ni le oferă atât pe timp de vară, dar și pe perioada iernii, având în vedere că ea se apropie cu pași repezi.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: