Dimineti de toamna

4 Septembrie 2013 la 10:13 am | Publicat în Poveste, Sasha | 3 comentarii
Etichete: , ,

S-a trezit năucită de intensitatea emoțiilor. Buimacă de-a dreptul, se întreba dacă trăirile i-au fost realmente atât de adevărate pe cât de puternice. Se uita în jur ,în căutarea lui. Încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt. Inițial, nu realiza unde se află. Totul îi părea atât de străin, deși, la o deschizătură mai bună de ochi, a recunoscut imediat intimitatea dormitorului, al ei, al lor de fapt, căci îi permise și lui să facă parte din colțul ei Rai, pe care îl încropise tot pentru ei doi.

Totul s-a petrecut într-un vis. Unul frumos, cum n-am mai avut parte de foarte demult. Poate tocmai de aceea era acum atât de descumpănită. Încerca să se convingă singură că nu a fost doar un vis frumos, ci că, în cele din urmă, coșmarul a luat sfârșit, că acele gânduri ce o răscoleau făceau parte doar dintr-un alt vis urât și că acum toate astea aveau să se schimbe, asemeni imaginilor plăcute ce încă rulau pe retina ei.

549394_494696883922874_1169330471_n

Ca o răceală fulger, care vine și te sleiește de puteri, așa a ajuns ea, întinsă pe pat, singură cu gândurile ei. Pierdut, mai avea o urmă din surâsul timid pe care l-a furat din propriul vis. Acolo, soarele a răsărit, iar ea putea să se bucure în liniște de  frumusețea unei dimineți, unui nou început, alături de el. Acel ”curând” cu care o tot amăgea a adus-o pe culmile disperării, nu mai avea noțiunea timpului, dar nici nu vroia să se gândească la așteptare. Se lăsa surprinsă, știa că urmează ceva bun să se întâmple, însă nu era sigură de asta, motiv pentru care întotdeauna căuta să se agațe de singurul lucru constant din viața ei: el. Acum, că mai era doar ea, a întins mâna să se joace cu razele soarelui, deși orizontul ei era plin de nori . . .

Se alinta printre cearceafuri și-și surâdea singură. Ca într-un joc, s-a întors cu spatele la locul unde știa că stătea el de obicei. A început să chicotească, amintirile-i aduceau plăceri doar de ei știute. Însă, de data asta, locul lui era gol și rece. Acela a fost primul ei impact cu realitatea. S-a cutremurat la gândul sperios că, într-adevăr, se prea poate ca totul să fi fost doar un alt vis de care ea se agăța cu disperare. Cu părere de rău, constată așadar că era condamnată pentru veșnicie alături de imaginația ei bogată care, din când în când, în pofida tuturor aparențelor, încă o mai surprindea și-i lăsa un gust amar în momentul în care soarele dispărea și cerul i se întuneca la loc.

Anunțuri

3 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Reblogged this on micutagheisa.

  2. frumos !!!

    • The beauty is in the eye(s) of the beholder 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: