Ma vei mai iubi tu oare cand n-o sa mai am un suflet sa-ti dau ?

29 August 2013 la 12:23 am | Publicat în Aberatii Nocturne, Personal | 2 comentarii
Etichete: , ,

Ne purtăm ca doi străin și, totuși, mergem umăr lângă umăr. Pășim neîncrezători și în același timp ne uităm după altul. O facem cu coada ochiului. Acolo unde cândva nu aveam nicio pudoare, acum trăim cu propriile limitări, peste care am mai așternut alte câteva preconcepții.

864_639066426126807_251453475_n

Decepționați de noi înșine, nu ne mai permitem să ne încredem în omul de alături, cu atât mai puțin în noi. Cu ce e el vinovat că eu ți-am greșit ție ? Cu ce e ea vinovată că eu am fost o bestie ? Scorpiile nu-și au rostul lângă oameni, dar, întotdeauna, numai ele știu cum, reușesc să ni se strecoare până la suflet, acolo, unde licărește viața, care se scurge secundă cu secundă în care (ne) facem rău unul altuia.

În ciuda a tot ceea ce am trăit, a ce am simțit împreună, unul cu și pentru celălalt, ne întinăm cu cele mai sumbre gânduri, ne învăluim în necredințe pe care nu vom ajunge vreodată să ni le însușim. O facem conștient, o facem bine și o vom mai face în continuare. E un fel de scut de apărare, doar că invadatorii nu sunt departe, ci mult mai aproape decât ne-am fi așteptat. Răbdători, așteaptă și ne așteaptă să cedăm, să le lăsam lor cale liberă, să nimicească tot, să ne asedieze trupul, căci mintea nu ne mai aparține demult, a fost făcută scrum.

Ce vei simți atunci când îmi vei fi luat tot ? De fapt, ce să mai iei, când nu mai am nimic de dat, deci de pierdut ? În momentul de față, sunt cel mai puternic și mai bogat om de pe pământ: am totul și nimic nu e al meu. Poftești și tu ? Poftește, la fel cum au făcut și alții, dar tu, măcar tu, asigură-te că nu pleci de aici cu mâna goală.

Oricât de bine intenționat ai veni la, în și pentru mine, păstrează-ți gândurile de bine pentru tine, poate ai mai multă nevoie de ele. Oricum, eu nu am ce face cu ele, m-am descotorosit până și de ale mele. Văzând că nu folosesc nimănui, le-am redat libertatea, le-am lăsat să plece, să zboare încotro doresc, măcar ele să se amăgească cu aceasta așa-zisă trăire.

Acum stăm și ne privim ca doi proști. Nu mai avem nimic să ne spunem. Nu e vreme de declarații, astea-s copilării. Ne înțelegem din priviri, deși sufletele noastre se ating într-o muțenie asurzitoare. Ce facem ? Cât ne mai prefacem ? Cât s-o tot lungim ? Nu văd niciun rost, iar logica nu mai e de partea noastră încă din vremuri timpurii.

De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ?! Răspunsul, în cele din urmă, tot în mine, respectiv în tine, îl vom găsi. Împreună sau separat, el tot ne va nimici, pe ambii deopotrivă.

Conștientizarea e periculoasă, deși amândoi suntem treji de mai mult decât am fi putut fi vreodată. Ei, ei ce să înțeleagă, când nici noi nu reușim asta întotdeauna ?! De ce să ne explicăm în fața lor, tu nu vezi cât suntem de complicați în simplitatea noastră ? Poate că tocmai asta ne-a derutat. Puterea pe care ne-am conferit-o unul altuia, încrederea aia orbească, toate astea aveau să ne aducă sfârșitul, să ne îngenuncheze, să ne calce în picioare și să ne înăbușe în surdină orgoliul. O, tu, dulcea mea patimă, de ce te-ai preschimbat în viciu ?!

Te întreb și nu m-aștept ca să-mi răspunzi . . .

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Sper ca postul asta nu are legatura cu Ciupa. Oricum, e trist.

    • Poate nu ai citit cu tonul potrivit. Cât despre el, nu e singurul care m-a iubit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: