Învață-mă să mă învăț cu tine . . .

13 Aprilie 2013 la 2:24 pm | Publicat în Poveste, Sasha | 6 comentarii
Etichete: , , , , , , , , ,

320015_497118517020145_1366137341_n

Cândva ei au fost buni prieteni. Mai apoi au devenit apropiați. Petreceau mult timp împreună poate și petru faptul că programele lor coincideau, iar când asta nu se întâmpla, făceau ei acest lucru să devină posibil.

Ieșeau și în compania altor cunoscuți,dar mereu sfârșeau prin a se înțelege din priviri, prin a-și surprinde unul altuia subtilitățile, chiar dacă asesea îi despărțeau mai multe voci zgomotoase printre paharele de vin și o atmosferă învăluită-n densitatea fumului de țigară. Se retrăgeau așadar pe terasă, la o țigară, pretext pentru o poveste fugară . . .

Târziu în noapte, când ceilalți erau deja amorțiți, ei doi erau mai trezi ca nicicând, neuronii scânteindu-le-n noapte, antrenați de filozoficele și interesantele subiecte abordate. Glumele lor erau de un real rafinament, nefiind într-adevăt pătrunse întotdeauna de celelalte minți banale, comune. Dar ei doi păreau a se înțelege unul pe celălalt dincolo de cuvinte. Nu era nimic romantic în apropierea lor, dar erau atât de intimi . . .

Gentil, el se oferea să o conducă acasă, căci era prea târziu pentru a mai zăbovi, dar prea devreme pentru a rămâne. Inițial îl refuză. Era emancipată, cocheta cu independența ei și-i convenea etapa asta a vieții sale. Își găsea bucuria în lucrurile mici și simple, de zi cu zi, beatitudine pe care nu îndrăznea să o tulbure cu eventuale complicații. Ca orice femeie flatată, cedă în cele din urmă insistențelor lui măgulitoare, amăgindu-se singură că nu vor avea amândoi decât de câștgat din asta și că nu vor interveni alte riscuri pe care nu erau dispuși să și le asume, bazându-și presupunerile  pe faptul că deja au demonstrat că ei nu erau ca ceilalți (îi plăcea să creadă asta; era destul de reconfortant pentru psihicul ei zdruncinat)

Așadar, el o conducea acasă. Pe drum, erau foarte tăcuți. Savurau jazz-ul din difuzoare și erau atât de atenți fiecare la gândurile  lui de parcă le-ar fi fost teamă să nu spargă tăcerea de sticlă dintre ei. O privire, un surâs, răspunsul tacit al unei întrebări nerostite . . .

Parcată în fața imobilului în care ea locuia, mașina era singura care le era martora discuțiilor platonice dintre ei. Oamenii inteligenți nu au nevoie de prea multe cuvinte pentru  a comunica între ei, iar cei doi nu ieșeau din acest tipar. Se despărțeau banal, fără prea mult ceremonial, dar separarea nu dura prea mult, fiind colegi, dimineața-și savurau cafeaua tot împreună.

Apropierea lor a fost inevitabilă. Nimeni nu  a fost șocat de asta, nici chiar surprins; doar ei erau cei ce nu realizau în ce ape necunoscute înotau.

Într-o seară, în drum spre o petrecere organizată de șeful lor, i-a cerut să treacă 2 minute pe la el, să se schimbe și să-și hrănească motanul. Ea s-a arătat a fi mai mult decât încântată de popunerea lui, căci era curioasă să-i vadă biblioteca de care discutaseră atâtea.

Puțin tulburat de promptitudinea acceptării ei, se comporta cu stângăcie, căci trecuse ceva vreme de când o damă-i trecuse pragul, doar că de data asta nu se simțea invadat, ba chiar îi făcea plăcere, ar fi vrut să o rețină acolo, doar pentru el, deși pefera să-și înăbușe pornirile, căci nu ar fi știut cum să reacționeze-n fața refuzului ei pe care el și-l prefigura în minte.

Prietenos din fire, motănelul și-a găsit rapid un loc în brațele ei.  Jucăuș, se alinta cu părul ei lung și mătăsos. Dintr-o simplă privire, păreau prieteni de-o viață. cumva, prin naturalețea din simplitatea ei, a reușit să se încadreze perfect în peisaj. El îi privea duios și nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei. Ea l-a surprins admirând-o nostalgic, s-a tulburat și l-a zorit. Erau în întârziere, dar niciunul  nu manifesta vreun regret vis-a-vis de asta.

Au capitulat în cele din urmă și au decis în a se lăsa așteptați la petrecere și s-au abandonat împreună în întunericul îmbietor al apartamentului readus la viață de prezența e neașteptată, dar mult sperată . . .

73377_316182238508318_1087044687_n

Anunțuri

6 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Foarte frumoooooos!

    • așa, ca pentru oameni . . . frumoși :mrgreen:

  2. Superbă postare…Treci și pe la mine …dacă vrei

    • : )

  3. Imi place foarte mult cum ai scris articoulul 😀

    • Mulțumesc pentru aprecieri, Bianca ! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: