Prietenul şi vecinul nostru – Cerşetorul

13 Noiembrie 2011 la 2:18 pm | Publicat în Copilul din mine, Personal | 2 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Nu am de gând să aduc şi eu în discuţie ceea ce am văzut pe Realitatea Tv şi anume o secvenţă în care un bărbat ce se ocupa cu cerşetoria a fost demascat. Nici măcar de ţiganii noştri plecaţi în Franţa ce au această îndeletnicire nu vreau să pomenesc.

Eu vorbesc despre el , omul ăla zdrenţuros, murdar , soios , cu pielea zdrenţuită de la frig şi cu acel iz ce te loveşte încă de cum eşti la 10 m de el. Da, acest om care zi de zi iese din bârlogul său făcut din cartoane ( în cel mai fericit caz ) şi are curajul să mai înceapă încă o zi din viaţa lui mizerabilă ( de cele mai multe ori ).

Eu admir această categorie de persoane pentru că nu de puţine ori m-au făcut să-mi pun întrebarea cum aş proceda eu dacă aş fi în exact aceeaşi situaţie sau, măcar, dacă aş reuşi să mă reasamblez , să o iau de la 0 , să-mi calc pe mândrie şi să îndrăznesc să bat la uşi la care, cel mai probabil, mă aşteaptră un refuz simandicos, dacă nu o mamă bună de bătaie  cu garnitură de înjurături ca la uşa cortului. ( da, până şi domnii se pretează la aşa ceva )

De regulă, atunci când se vorbeşte despre cerşetorie se aduc în discuţie doar aspectele negative ale acestei munci pentru că, da, mă nene, e şi  ăsta un servici , aşa cum tu te duci dimneaţa la birou, aşa cum femeie spală scările, aşa cum nea’ Garcea stă cu fluieru-n intersecţie.

Povestea 1

Săptămâna trecută am ieşit de la facultate şi eram foarte grăbită să ajung la timp la Ciupa, să prindem împreună ocazia ( adică „ia-mă , nene!” ) să ne ducă acasă. Şi cum goneam eu aşa de nebună, la o trecere de pietoni ceva mi-a atras atenţie. Mai exact cineva.

Erau 2 bărbaţi : unul îmbrăcat galant, de modă veche, om de societate, şcolit, cu toate cele ce l-ar fi catalogat drept „un om cu stare” . . . celălalt…stătea pe bordură, la colţ de stradă, arăta ca vai de mama lui, probabil de aceea toţi trecătorii se zgâiau urât la el.

Domul s-a aplecat spre cerşetor şi i-a întins o hârtie verzuie de 1 leu.

Cerşetorul : – Vă mulţumesc frumos, domnule, sunteţi tare bun cu mine, dar eu nu am nevoie de leul dvs.

Domul : ( zici c-a văzut un mort înviat, aşa se mira ) . . .

Cerşetorul : – Uitaţi, aici, vă dau eu bani ( o hârtie de 5 lei ) şi vă rog să-mi cumpăraţi o bere, de aici, de la magazinul alimentar de mai jos . . . dacă  tot vreţi să-mi faceţi un bine. . .

Vă spun sincer că şi eu am fost la fel de mirată ca şi Domnul şi atunci am încetinit pasul pentru a ptuea asculta în continuare cu laşitate conversaţia. 😳

Şi ce să vezi ?! Domnul s-a înseninat, cu tot cu mirarea lui, şi a pornit spre magazinul cu pricina. Pam pam 😀  Să vă fie de bine berea ! Hai noroc !

Povestea 2

Săptămâna asta am fost cu mama să dăm o raită la Lidl ( magazinu’ ăla nou cu care turdenii se mândresc lately ) şi cum ştiţi cu toţii, trebuie să introduci o monedă de 50 de bani pentru a lua un cărucior d-ăla. Ca de obicei, am uitat complet de această cerinţă, aşa că m-am trezit cu un pumn de monede de 10 bani şi hârtii de 1 leu care , evident, nu-mi foloseau la absolut nimic. M-am tot învârtit eu pe acolo ca un titirez ( clar că mi-ar fi fost mai uşor să mă dus la caserie să-i schimb, dar barele alea de fier aveau ceva cu  mine în ziua aia şi nu m-au lăsat  să trec  😡 ) , but still nth . . .

Şi văd un copiluţ. Unul murdar , bruneţel el, cam ţigăncuş, dar scump foc, cu mucii-n gură aproape, cu părul zburlit şi îmbrăcat precar pentru frigul de afară.

Îl abordez şi-l întreb dacă nu are cumva o monedă de 50 de bani , să mi-o dea mie, iar eu ii dau înapoi în monede mai mărunte. Nici n-a stat pe gânduri, un-doi a sărit să mă ajute ( nu ca domnii de care am încercat să mă apropiu să le propun aceelaşi târg, dar care şi-au luat rapid cărucioarele şi au tulit-o-n maşinile lor scumpe)

M-am bucurta tare mult , dar luându-i bănuţul din mâna lui mică i-am simţit pielea din palmă care, oricum, se presupune a fi destul de fină, de sensibilă. Credeţi-mă că la el era ca şmirghelul. E lesne de înţeles de ce m-am înmuiat pe loc 😦

–          Îţi mulţumesc frumos , i-am zis eu zâmbind.

–           Şi eu vă mulţumesc  (pauză ) . . . foarte frumos , mi-a răspuns el şi abia atunci a realizat că, de fapt, noi făcusem un schimb echitabil şi că lui nu i-a ieşit niciun câştig la afacerea noastră.

Moneda ce mi-a dat-o oricum avea să se întoarcă la el pentru că mi-am propus să-l caut la ieşire din magazin , să-i mulţumesc încă o dată şi să-i restitui cei 50 de bănuţi, dar . . . nu l-am mai găsit . . .

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. E pacat de copiii astia care stau in frig si care asteapta sa primeasca ceva, oricat de mic ar fi. E pacat ca pe majoritatea parintii ii trimit la cersit, si cu banii aia isi cumpara alcool si isi beau mintile.

  2. Al doilea exemplu a fost mai bun 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: