Spune-mi TU ce nu ştiu EU despre MINE !

27 Februarie 2011 la 2:45 pm | Publicat în Copilul din mine, Personal | 6 comentarii

Sunt multe lucruri pe voi nu le ştiţi despre mine , însă cel mai adesea , sunt şi mai multe pe care eu personal nu am reuşit nici măcar până-n acest punct să le aflu despre propria-mi persoană . . .

Ciudat sau nu . . . cam asta e psihologia sinelui , greu de analizat, şi mai greu de concretizat . . .

( poza asta chiar a fost pe neaşteptate , eram în trecere prin centrul Turzii şi-am zis să mă duc până la şcoala de şoferi să-mi încerc şi eu norocul cu un chestionar. primul meu chestionar, primul meu succes, asta fără a fi citit nimic, nici măcar indicatoarele nu le ştiam , dar . . . e bine să mai ai din când în când şi câte un dram de noroc, uneori chiar e nevoie de aşa ceva şi unele chestii depind doar de ” poţiunea ” asta 😛

Voi, ăştia de-aţi văzut poza, bucuraţi-vă , rar îmi vei mai surprinde faţa aşa schimonosită dar , what the hell, măcar mie nu mi-e ruşine să mă exteriorizez într-o manieră ce-ar părea compromiţătoare-n ochii voştri formaţi în ale cirticii ! 8) )

Cam aşa arată faţa mea atunci când , spre marea mea surprindere , cineva pătrunde prin efracţie-n mintea mea şi încearcă să descâlcească iţele alea atât de complicate. Eu am încetat de mult timp să mai fac asta pentru că mi-am cam prins nişte lacrimi dure prin labirintul meu propiru de dileme existenţiale , însă dacă se oferă vreun voluntar . . . s-ar putea să-l ciar poftesc, depinde-n ce stare mă găseşte . . .

În general mie-mi place să fac experimente pe oameni. Toţi mă distreazăă , sunt atât de previzibili şi de laşi încât mă amuz al dracu’ făcându-i să creadă că deţin controlul. Bineînţeles, nici eu nu-l deţin , dar e plăcut să simţ gustul ironic al amăgirii . . .

Când am fost mică , graţie mintiuţei mele care uneori mi-a cauzat probleme mai mari decât mine, am ajuns chiar şi la un psihiatru. Da, ştiu, eu am fost mult prea bună ca să parcurg etapa iniţială, cea de vizitare a psihologului, am şocat mult prea tare, aşa că am fost ” avansată” direct în cabinetul ciudatului. Evident, totul s-a dovedit a fi o glumiţă mult prea proastă, astfel că eu, copilul-minune de atunci, i-am dezarmat pe toţi şi uite aşa am scăpat de multe şedinţe chinuitoare.

Că tot vorbim de mintea mea, de viaţa mea personală , cea pe care-s prea puţini cei ce-o ştiu cu adevărat ( asta însemnând 2 oameni ) , mi s-a năzărit să fac un lucru total prostesc şi să vă şochez şi pe voi spunându-vă că eu am amintirea vie, clară, cu înmormântarea tatălui meu, chiar dacă pe atunci aveam doar vreo 3 ani juma . . .

– Mamă, de ce stă tata sus pe masă ?

– De ce doarme ?

– De ce ţine mâinile aşa ?

– Dacă doarme, de ce nu-i în pijama ?

Mi-ar plăcea să mă pot întoarce-n ziua aia doar pentru a studia chipurile crispate şi îngrozite ale oamenilor ce stăteau în jurul sicriului şi mă compătimeau. Da’ de ce, măi, oamenilor ? De ce să mă compătimiţi pe mine ? Eu-s încâ aici, dar voi . . . şi cei ce-aţi mai rămas, oricum n-aţi ajuns mai bine ca mine , so . . . go go Ale !

Traume , sechele ? Hmm, să verific inventarul . . . Da, avem şi d-astea , însă nu-s semnificative , prea multe amintiri frumoase le eclipsează , motiv pentru care mi-a fost greu să aleg 7 lucruri pe care le nu le ştiaţi despre mine. dacă stai să le numeni, nici măcar la nr- 5 n-am ajuns :))

Ce aş mai putea spune ?

Că-s veselă şi optimistă s-a mai zvonit prin blogosferă , că am gura maaare şi că mă cred superioară , umm, maybe . . . ( introduceţi aici un strop de indulgenţă pentru savoare , nu mă gătiţi în sucul propriu , căci s-ar putea să mă otrăvesc singură :)) )

Că vreau să-i mulţumesc lui Rux pentru leapşă . . . păi, de fapt, nu , nu vreau să-i mulţumec pentru că nu-mi mulţumesc nici măcar mie pentru cum mi-a ieşit leapşa :)) , dar o rog să-mi trimită un e-mail cu adresa ei , cea pe care-i pot scrie ! ( voi faceţi-vă că n-aţi ajuns cu cititi şi la aspectul ăsta. nu de alta, dar mi-e greu să dau atâtea autografe 🙂 )

Sunt încrezută ? Atunci când nu mă suporţi , da. Mai ales când eu nu mă străduiesc să-ţi intru-n graţii şi mă doare la patină de părerea ta. În general oamenii pe care nu-i vreau cu tot dinadinsul în jurul meu îşi formează o părere proastă despre mine, însă eu îi iubesc pe toţi aceşti scumpi. Da , sunt foarte scumpi pentru că-s rari cei care au şi curajul să-şi susţină punctul de vedere şi să şi-l şi argumenteze. Bring it to me , baby !

Cea mai de gaşcă fată, cea mai bună iubită, mamă, prietenă, colegă de cameră, colegă de celulă . . . ala bala portocala . . . sunt cea mai cea şi d-aia mă păstrez pe mine doar în viaţa mea :))

Ce să vă mai zic ?

A, da, mi-am luat toate examenele ( I rock ! ) şi . . .

Cam nimic, trebuie să-mi fac bagajul şi să decolez.

Spune-mi TU ce nu ştiu eu despre mine.

Hai, formează-ţi o părere şi afirmă-te !

 

 

* articolul de faţă , chiar dacă pare niţeluş morbid, a fost scris în hohote isterice şi îl puteţi privi ca pe un element-şoc ce  e menit a vă scoate din carapacea voastră şi a vă determina să vă exprimaţi liber , să terfeliţi, să faceţi ce  vreţi voi cu o străină , lucur pentru care veţi fi şi aplaudaţi la final. Nu că-i tare ? Promoţie ! :)))

 

Anunțuri

6 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Eu zic că a ieșit de minune leapșa asta. 😛

    Felicitări pentru examene! 😀

  2. Tu mereu mă lauzi , însă ăsta nu-i întotdeauna un lucru bun :))

    • Eu nici măcar un chestionar n-am completat pentru școala de șoferi. 😀 😆
      Cred că aș provoca accidente numai cât m-aș uita la volan. 😀

      Din partea mea poți să ai sacul de defecte (deși asta cu vorbitul mult, puțin încrezută, etc. la mine sunt considerate spre bine)… ai… de fapt aveți ceva care vă face deosebiţi oricum.

      • Să nu ai impresia că toţi care au completat chestionare sunt te miri ce genii în trafic, neeeh . . .
        Şi acum , la final , perie-ne orgoliul şi zi-ne ce-i ” ceva” -ul ăla care ne tot deosebeşte pe noi :))
        ( te întreb pentru că toată lumea ne spune asta , însă nimeni până acum nu mi-a dat vreun răspuns concret)

        • Aș spune iubirea… dar mulți iubesc, dar nu au fericirea, sclipirea în ochi, bucuria de viață, seninătatea și que-quelque-chose pe care îl aveți voi… nu știu… e o energie deosebită acolo…
          Și uneori nici nu trebuie să vorbiți despre asta, că se simte și în alte discuții.

          Pe lângă astea… toate sunt mici… 😀

          Eu sunt genul de om care dacă vede ceva frumos la un om, nu mai vede nici un defect. 😆

  3. io de ce te percep ca pe-o sora mai mica ? io nu stiu..tu sa-mi spui!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: