19:19

29 Martie 2010 la 9:13 pm | Publicat în Personal | 4 comentarii
Etichete: , , ,

19.19

Până şi-n zilele de  luni răsare soarele . . .

E ceva ca şi iubirea, inevitabil . . .

seară, apus, 19:19, eu aici , tu acolo, distanţă prea mare, apăsare prea dureroasă, angoasă, lacrimi , durere ( da, prăjitura ” Durere ” , să-mi aminteşti de ea 😛 , o meriţi ! )

telefoanele zbârnăie, chiar dacă sufletele plutesc la unison împreună. nicio depărtare nu ar putea să le pună pe ” pauză ” dansul lor mut şi suav . . .

undeva acolo, într-un oraş oarecare , pe un peron al vieţii oarecare ( vezi O. Paler ), printre oameni oarecare, un anume băiat îşi aştepta iubita. era tare emoţionat, ceilalţi o puteau citi în ochii lui, în purtările sale stângace, dar mai ales în agitaţia cu care dădea o grămadă de telefoane.

într-o altă staţie, într-un oarecare oraş, o fată aştepta caleaşca pentru a o duce cât mai repede lângă sufletul său pereche. secundele păreau a se metamorfoza-n minute, acestea-n ore, zile,luni , ani . . .

nerăbdătoare, îi venea să plângă de ciudă şi de necaz, dar se abţinea. ştia că nu-şi putea ştirbi frumuseţea cu asemenea lucruri slabe, nu în faţa lui, nu cu gândul la el, trăirile interioare generate de el puteau a fi doar de fericiri şi împlinire, în niciun caz de tristeţe . . .

i se părea că aleargă prea încet pe aripile vieţii. ar fi vrut să poată face ceva pentru a accelera acel proces dar . . . şi-a dat seama că această  dorinţă a ei este în zadar şi că va trebui ca , măcar de data asta, să-i dea Cezarului ce-i al Cezarului . . .

uită-te după semne ” şi vei şti unde să cobori . . .  aceste cuvinte erau ca nişte ecouri asurzitoare-n mintea ei. . .  ce semne, de ce să aibă ea nevoie de aşa ceva , nu-i era suficientă doar iubirea?! la ce bun alte raţionamente când al ei era irefutabil, doar avea-n mânecă ascuns un as rar întâlnit,  i u b i r e a !!

zâmbetul i se lărgea tot mai mult pe faţă cu fiecare metru ce se apropia de EL. brusc, i-a apărut înainte. trebuia să iasă din mulţime, să fie din nou a lui numai şi, pe când căscă ochii de-a binelea, văzu un îndrăgostit emoţionat ce ţinea o foaie pe care scria ” dă-te jos ! „.

aha, deci a găsit semnul potrivit, a nimerit la fix !

( aceste rânduri nu au putut fi descrise-n cuvinte, trăirile din acest interval de timp fiind mult prea profunde pentru umilele-mi slove !)

grasă şi frumoasă, sus  pe cer, o altă Ea ( evident, nu la fel de frumoasă ca unica EA ) îi veghea. erau copiii ei dragi, grijiţi cu atâta patimă, încât acum îi era nespus de dor de ei, să-i aibă îndeaproape . nici ea nu putea face prea multe, era mult prea sus pentru a avea vreo influenţă asupra lor în aceste momente calde de tandreţe, aşa că se limita doar la a-i şti fericiţi şi împliniţi pe amândoi pentru că, după vieţi şi vieţi în care au fugit fiecare pe drumul destinului său, s-au regăsit . . . în cele din urmă  . . .

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. iubirea…cel mai frumos sentiment…

  2. Niciodata nu am crezut in coincidente. Niciodata nu au existat si in fiecare zi imi demonstrez mie ca am dreptate.

    te iubesc :*

  3. Melodii care ating sufletul…

  4. vai ce m-ai molipsit cu melodia asta si ce hepiiiii m-a facut \:D/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: