~ The True and Only Queen Of The Night ~

15 Ianuarie 2010 la 4:29 pm | Publicat în Poveste | 5 comentarii

Obosită şi îngândurată, preocupată de problemele istovitoare ale vieţii de zi cu zi, nu reuşeam să adorm nici în ruptul capului în acea seară, asta în pofida amorţelii mele atât fizice, dar mai degrabă mintale. În fine, se anunţă o noapte albă,din cale-afară de lungă.

Nici măcar laptele îndulcit cu miere pe care EL mi l-a servit la pat nu a reuşit să mă moleşească. Eram în alertă, ştiam că seara aceea era specială şi că ceva straniu avea să se întâmple, iar eu nu voiam să ratez absolut nimic. Până şi EL a observat că mă foiam în pat mai mult decât de obicei. De cele mai multe ori mă cuibăream în braţele lui puternice care mi se încolăceau în jurul pieptului asemeni unor pitoni mutanţi, extraordinar de puternice, dar nu azi, nu şi-n noaptea asta.

De când mă ştiu belelele se ţin scai de mine şi acum avea să fie la fel. De ce ? Nu ştiu. De unde ştiu ? Simt, pur şi simplu şi tocmai de aceea mă refugiasem cât mai la marginea patului, asemeni felinei care se simte-n pericol şi, curajoasă încă din născare, vrea să-şi înfrunte frontal atacatorul, să ţină masacrul departe de ochii puerili , neexperimentaţi încă ai consortului ce-şi linge rănile cicatrizate ale orgoliului său rănit pe jumătatea lui de pat.

Din clipă-n clipă avea să se petreacă „chestia”. O puteam adulmeca, tensiunea şi primejdia au format o simbioză perfectă şi valsau în aer numai pentru a mă sfida pe mine pentru a mia oară,cred.

Ceea ce mă nelinişteşte însă e faptul că  eram singură, chiar dacă EL nu mă poate ajuta cu absolut nimic în aceste mici războaie ale mele personale ce au loc în mod regulat, dar doar noaptea, în umbra Ei, a Lunii.

Cu ce mi-e EL de folos în aceste momente cruciale ? Încă nu am găsit un răspuns logic, normal, pe care să-l accepte de bun majoritatea muritorilor de rând, dar pentru mine e suficient să fiu conştientă că ceva al meu trebuie protejat,ca un diamant unicat pe care nu vrei nici măcar cu privirea să-l atingă cineva, pentru a nu abandona lupta şi a fi mai belicoasă ca oricând.

Ce-i al meu e doar al meu şi nimeni nu va putea schimba asta vreodată !

Aşa cum deja anticipasem, din înaltul cerului, din nourii bacovieni, văzduhul s-a cutremurat, bolta cerească a crăpat în două şi s-a ivit Ea . . . eternul meu coşmar nocturn.

Presupun că a venit vremea s-o termin cu EA pentru totdeauna, deja devenise anost jocul ăsta de-a regina ; oricum, se ştia cine şi unde domneşte, că i-am oferit Ei privilegiul de a avea falsa impresie că, dacă poate observa totul de acolo de Sus, mă controlează pe mine ( hmm, haha, you poor fool), asta-i cu totul altă fabulaţie de-a ei cusută cu iţe de stele îmbătate de atâtea lacrimi vărsate după Luceafărul lui Eminovici.

În vreme ce EL adormise cu capul pe pieptul meu, Ei nu-i luă mult timp pentru a ne străfulgera intimitatea, astfel că eu, după ce m-am asigurat că EL e în siguranţă, mi-am ascuţit simţurile, mi-am încordat privirea şi mi-am întinerit puţin mintea, am încetat să mai fiu raţonală şi mi-am început joaca de-a regina, veşnicul joc cu care noi două ne distram încă din copilărie, asta  bineînţeles până-n clipa în care ea şi-a uitat rangul şi care dintre noi e mai sus în scara ierarhică.

De data aceasta nu m-a făcut să-mi pierd prea mult din preţiosul meu timp,dar trăirea a fost mult mai intensă ca niciodată. EA , pe de-o parte scânteia de nervi şi-mi arunca încontinuu săgeţi albe otrăvitoare, dar pe de cealaltă parte trebuia să-şi dea seama că nu va izbuti în veci să-mi nimicească flăcările pasiunii draconice care clocotea în mine.

După ce ne-am mai jucat puţin de-a supremaţia, şi-a dat şi ea seama că n-a fost prea înţelept din partea ei să-şi irosească ultimele puteri pe aşa o copilărie pe care oricum o pierduse încă dinainte ca ea să înceapă, aşa că am căzut de comun acord ca EA să nu mă mai deranjeze până ce nu va fi suficient de puternică pentru a reveni să-şi revendice coroana de Regină a Nopţii, acum furată de o altă EU ce avea lucruri mai bune de făcut decât să jongleze cu astrele . . .

Anunțuri

5 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Foarte frumos, mi-a placut. 🙂

  2. Dap.

  3. Întreg textul emană pasiune clocotitoare – îmi plac textele astea -, iar un pasaj (cred eu) merita selectat – „De data aceasta nu m-a făcut să-mi pierd prea mult din preţiosul meu timp,dar trăirea a fost mult mai intensă ca niciodată. EA , pe de-o parte scânteia de nervi şi-mi arunca încontinuu săgeţi albe otrăvitoare, dar pe de cealaltă parte trebuia să-şi dea seama că nu va izbuti în veci să-mi nimicească flăcările pasiunii draconice care clocotea în mine”…

    Seară bună! Salutări lui Ionuţ!

  4. foarte furmos. Felicitari Ale`!

  5. acum ma intreb daca este pura fictiune sau are un strop de adevar…

    „din înaltul cerului, din nourii bacovieni, văzduhul s-a cutremurat, bolta cerească a crăpat în două şi s-a ivit Ea . . .” superb… doar ca pentru cuplul din care fac parte Ea este our guardian.
    in orice caz ai un super-stil de a scrie 🙂 have a nice day


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: