Ştefana mamei . . .

28 Mai 2009 la 5:54 pm | Publicat în Carte, Personal | 24 comentarii
Etichete: , , , , , , ,

Florile_Soarelui_by_Eien_no_hime

Cu floarea-soarelui la butonieră

De Oana Chelaru

De foarte mult timp mi-am dorit să citesc această carte, încă de când mama mi-a spus că mi-a pus numele de Ştefana după personajul principal. Îmi puneam tot felul de întrebări despre tipologia în care se încadrează Ştefana, eram tare curioasă dacă noi două semănăm, la ce se gândise mama când a luat acea hotărâre . . . în fine, o grămadă de lucruri pe care doar azi le-am elucidat şi, cu toate astea, tot n-am priceput titlul cărţuliei . . . dacă era o garoafă roşie, hai că mai înţelegeam, dar aşa . . . doar cealaltă Ştefana ştie. 😛

Autoarea, Oana Chelaru, absolventă a facultăţii de Litere, şi-a publicat primul roman, cel mai sus amintit, la frumoasa vârstă de 17 ani. Culmea, la fel am şi eu ( în mai puţin de 2 luni voi fi majoră.uff, ce nasol. NU vreau asta! Totuşi, îi mulţumesc lui Daboc pentru faptul că refuză un concert cu Prodigy în favoarea mea) ş i nu cred că ar fi fost un moment mai indicat de a citit cartea decât ăsta.

În principiu, e o carte uşoară, ar zice ochii trecuţi prin tone de file, e genul de carte care „ nu prinde ” la oricine ; vreau să zic că mulţi dintre voi, dacă ar citi-o, n-ar înţelege-o pentru că nu aţi trăit, poate, acele momente din viaţa de adolescent la care face referire O. Chelaru.

E vorba de o tipă dintr-a 11 a, Ştefana Şandru , pasionată de română ( hmm, ca să vezi, uite-o pe Ale! ), olimpică la această disciplină, elevă conştiincioasă la şcoală, copil cuminte acasă, prietenul dorit de oricine din gaşcă, acea fată faină care surprinde prin inocenţa şi prin simplitatea gesturilor sale feminine.

Ştefana asta, cum am zis, ieşea în evidenţă peste tot , aşa că , presupune moi, nu mare vă va fi mirarea când vă voi zice că vreo 2-3 băieţi umblau după ea pentru a-i intra-n graţii. Eee, n-au avut ei norocul ăsta pentru că Clai ( îl cheamă Claudiu, dar are aere de şmecheraş, aşa i se zice „Clai” ) Alexe îi suceşte minţile şi tot el e cel ce o învaţă cum ar trebui să fie dragostea şi cum e să verşi primele lacrimi pentru un baiat.

Tipa ( mi-e ciudat să-i zic pe nume , căci mi se pare că ş vorbi în numele meu, chiar dacă doar mama şi Ionuţ mă mai alintă uneori aşa) vrea să braveze, să dea impresia că-i tare pe poziţii şi că pe ei nu-i prea flutură-n stomac nimic atunci când e-n preajma lui Clai, cu toate că-l urmăreşte, pe sub gene, pas cu pas atunci când dansează cu diferite tipe.

Clai ăsta , hm, mare figură. E tipul de băiat „ cool ” dar care, în adâncul său, are un suflet mare , părticică din el cunoscută doar de don’şoara Ştefana.

Prietenii o iau la 11 m şi o întreabă dacă-i sigură de „ relaţia ” ( întâlniri fugitive şi vorbe mari spuse de 2 copii) cu Făt-Frumos Clai ăsta. Nu le dă mare atenţie, dar aceste gânduri o macină şi, într-un final, spusele băieţilor, colegi din anturajul lui Clai, se adeveresc din păcate, clipa adevărului sosind când acesta-şi cere iertare că a făcut-o să se îndrăgostească de el, pe când el, distinsul „ prinţ ” ( aşa-i zic eu lui Ionuţ când îl iau peste picior şi suntem certaţi) o place doar, fără alte sentimente mai profunde.

Da, bou’ dracului, recunoaşte că el e prea egoist pentru a iubi pe cineva, aşa că nu neagă nici că, pe lângă Ştefana, au mai existat alte fete cu care s-a şi culcat. Ruşine, băăă! Orice ai fi făcut, asta nu trebuia să i-o zici ei în faţă! La ce folos că, după aia, ai zis „Dumnezeule, bine că nu m-am culcat cu tine”

Sunt multe chestii-n cartea asta care-mi seamănă. Prefer să nu vi le zic vouă, sunt ale mele, fac parte din viaţa mea personală pe care, sinceră să fiu, acum nu am dispoziţia necesară pentru a v-o prezenta.

Vă e destul să ştiţi că Clai ăsta nu-i chiar aşa de zmeu precum pare el şi că, în fond şi la urma urmei, mare greşeală el nu a făcut, pentru că a avertizat-o din timp pe Ştefana că, mai devreme sau mai târziu, el o va nasoli rău de tot şi că atunci ea va fi rănită, lucru care el nu ar fi dorit să se întâmple.

Iubiri de copii . . . vorbe mari . . . planuri măreţe . . . toate astea se năruiesc atunci când cresc copiii şi conştientizează ce infantili erau odată . . .

Se spune ca iubesti o data in viata, o singura iubire
Atunci cum se face ca suferim la orice despartire ?!
Ne simtim mai neatenti , mai nervosi, mai multe slabiciuni
Mai singuri pe plaiuri mai vulnerabili la minciuni . . .
s-au schimbat prea multe-n viata mea va spun intr-una
Da’ parca pleaca nori cand apari se calmeaza furtuna
Inima mea a luat-o razna striga sperand sa auzi
Si chiar nu inseamna ca nu plang daca n-am obrajii uzi 🙂

( Vescan – într-o altă viaţă )

Anunțuri

24 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Stefanei ii placea sa fure pixuri?:>..

  2. Interesanta cartea , la fel ca si povestea numelui tau !!!

  3. Măi, ce-mi place cum povesteşti!

  4. 😛 destul de interesanta

  5. […] merge mai departe la: Hubba Bubba, Alex`Andra si sometimeiwasachild […]

  6. Stefana e un fel de Watzap..mai cu pizda

  7. vai de pruna ta =))

  8. Draga Alexandra,

    Sa vezi si sa nu crezi! Sunt chiar autoarea cartii pe care o prezinti. Am dat intimplator de comentariul tau pe net. A fost pentru mine foarte important sa vad cum poate fi receptata cartea dupa 36 de ani de cind am scris-o (am scris-o in 1973, dar s-a publicat in 1980). Sunt tare curioasa sa stiu cine este mama ta, care a tinut sa-ti dea numele dupa personajul meu….
    Daca vrei sa-mi scrii, sa discutam mai multe (inclusiv semnificatia titlului), foloseste adresa de mail data de mine.

    Cu mult drag, OCM

    • Am dat de acest blog întâmplător.
      Căutam o recenzie, o cronică – orice material care ar fi putut să facă referire la receptarea critică a romanului.
      S-ar părea că, din păcate, nu există şi discuţiile de pe acest blog sunt singurele opinii….
      Am citit şi eu cartea, mi-a împrumutat-o recent o prietenă (întâmplător sau nu, aceasta este studenta autoarei).
      Este foarte interesantă metafora florii-soarelui şi cred că este potrivită pentru a descrie vârsta zbuciumată a adolescenţei: dorinţa de cunoaştere şi autocunoaştere, aspiraţia către lumină- aceasta fiind specifică (sau ar trebui să fie) vârstei de 17 ani. La acest aspect face referire şi Ştefana în finalul romanului.
      Şi semnificaţia numelui este de asemenea interesantă. După câte ştiu, în limba greacă Ştefan înseamnă „purtătorul cununei învingătorului”. Cred că alt nume nu ar fi fost potrivit pentru tânăra fată, întrucât aceasta reuşeşte să învingă tentaţiile specifice vârstei, să nu-şi piardă sufletul… Cununa, adică răsplata, este armonia interioară: în ultimele rânduri copila conştientizează că nu va mai suferi şi mărturiseşte că priveşte situaţia detaşat (spune că s-a înseninat).
      Ceea ce impresionează, extralingvistic vorbind, este luciditatea tinerei Ştefana Şandru. Poate greşesc, dar văd în aceasta varianta feminină a personajelor camilpetresciene; m-a urmărit, pe toată durata lecturii, „crezul” acestora: „Câtă luciditate, atâta suferinţă şi, deci, atâta dramă.” Sau „fata greu de mulţumit” a lui Jeni Acterian…
      În Ştefana se armonizează deopotrivă inocenţa copilăriei şi maturitatea, aceasta din urmă fiind „cauzată” de activităţile copilei.
      Puritatea, bunătatea, seriozitatea, conştiinciozitatea, preţuirea Valorilor, misterul feminin, inteligenţa, talentul literar, pasiunea pentru literatură şi limba română nu sunt vorbe goale sau aspecte livreşti. Şi eu am întâlnit, în secolul 21, o Ştefană …

    • E incredibil: citesc randuri pe un blog, scrise de chiar Oana Chelaru! Astazi, la serviciu, le povesteam colegelor mele despre cartea care mi-a marcat primii fiori ai dragostei – sa fi fost pe la vreo 14 ani.. Evident, mama mi-a dat-o sa o citesc, o avea bine ascunsa in biblioteca, probabil pentru mine sau pentru amintirea unor senzatii unice dintr-o dragoste unica.. Am citit cartulia pitind-o in spatele culegerii de gramatica (tocata si ea, recunosc, din scoarta-n scoarta), simtind bucuria si amarul pentru un, culmea! fante-Claudiu. Am imprumutat-o apoi prietenelor. Sa stie, sa invete, sa stearga lacrimi. Din pacate, una dintre ele nu mi-a mai inapoiat-o. Astazi, am 35 de ani. Si de cate ori intalnesc un anticariat, intreb de Oana Chelaru si a ei „floare-a- soarelui” de la butoniera. N-am gasit-o niciodata. Dar nu renunt, o voi cauta in continuare. Iar daca stie cineva cum as putea regasi o frantura din adolescenta mea, il/o rog sa nu intarzie cu raspunsul! 🙂

  9. 🙂 🙂 Hai ca ai fost tare !

  10. wow, ce tare, sa scrii despre o carte pe blog si sa-ti dea comment autoarea :))

  11. cine imi vinde un exzemplar al romanului?alexandraadidona este id-ul meu si sunt interesat sa imi cumpar cartea.

  12. Buna,
    Eu am 42 de ani si probabil ca si mama ta am fost impresionata profund de aceasta carte pe care am citit-o atunci cand aveam 18 ani si m-am regasit in fiecare rand pe care l-am citi.. Nu era cartea mea, prin urmare am innapoiat-o si caut de cativa ani buni sa mi-o procur, n-am reusit. Daca ma poti ajuta ti-as fi recunoscatoare, eventual adresa de mai a autoarei. TE ROG MULT!

    • Si mie mi-a ramas in gand aceasta carte si eu am cautat-o mult( chiar am facut schimb de email cu autoarea) si am gasit-o acum 2 saptamani la Coltul Colectionarului, inceraca si tu.
      Eu acum 5 minute am terminat-o de citit.
      Cand am citit-o prima oara prin anii 80 mi-a ramas in gand titlul si-un iz de iubire, acum dupa aproape 30 de ani, o metafora: ” in realitate numai mama are nota zece la suflet”.
      Doua ganduri, un singur sentiment.
      Sa fiti iubite sincer doamnelor.

      • Am cautat-o si eu acolo, dar nu o mai au … O tot caut si nu reusesc sa o gasesc …

  13. Salutare. Sunt Gillda, am 34 de ani. Am citit cartea asta acum jumătate din viaţă şi mi-a rămas în suflet. Am căutat peste tot să o cumpăr, dar nu am găsit-o, nu reuşesc să o găsesc nici acum. Vroiam să te rog, dacă tu o ai, să-mi faci şi mie o copie xerox, contra cost – se poate, pls?
    Mulţumesc anticipat.
    Gillda – pgillda@yahoo.com

  14. Am citit si eu aceasta carte cand eram adolescenta. Mi-a placut la nebunie. Mi-am notat anumite pasaje pe care le citesc si acum cu mare emotie. Pentru Stefana, am vazut ca ti-a scris chiar autoarea acestei carti. Sa fii mandra. O felicit pe doamna Oana Chelaru pentru aceasta carte.

  15. cartea mi-a marcat tineretea. minunata.va iubesc d-na oana pe viata.va rog mult as dori adresa de e-mail a d-nei oana.multumesc mult

  16. … ar fi interesantă o reeditare, o întâlnire cu cititorii…

  17. O idee excelenta Dionis!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: