Moş Crăciun de Bucureşti

12 Ianuarie 2009 la 7:34 pm | Postat in Personal | 7 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Cine e copil cuminte ?

Cine a avut răbdare să-i soseasă pachetul de la Moşu’ aproape o săptămână ?

Cine s-a certat cu proastele doamnele de la ghişeele Oficiului Poştal din Turda ?

Iar punem întrebări aiurea ?

Cum adica cine ?!

Logic că subsemnata şi … şi…. Ionuţ. 😀

Mno staţi un pic , oameni buni, să vă excplice EU despre ce e vorbă că, deşi ne despart 2 monitoare şi câteva sute de kilometri, vă văd tare nedumeriţi.

Exact ca-n vorba aia. ” În plop, şi plopu-n aer „

Cu ocazia Sărbătorilor de Iarna, în 22 Decembrie mai exact, febra cumpărăturilor era în toi.

Tocmai atunci eu şi Ciupa mea ne ocupam de ultimele retuşuri. Adică, dacă stau bine să mă gândesc, ne-am lăsat noi cam pe ultima zi, aşa că atunci noi erau la cumpărat de cadouri.

Nu era nicio problemă, căci ştiam de acasă după ce să ne uităm. Aşa cum era şi de aşteptat, socoteala de acasă nu prea dă cu cea din magazine. In fine, nu asta-i relevant aici.

Ceea ce vreau eu să vă spun este faptul că am umblat prin tot oraşul după ceva mascoţică pinguin. Asta am vrut să-i luăm prima data lui John . N-am găsit ceea ce ne-am propus, dar am scos-o noi cumva la capăt. Detalii picante nu dau. Nananana!

Cu Anca nu ne-a fost aşa greu. Eu ştiam că e înnebunită după Scooby-Doo, aşa că ” The Mistery Machine ” ne-a scos din încurcătură. Pfiuuuu ( răsuflă Ale uşurată)

Nici de Gajica mea n-am uitat că, deh, e şi ea Jurnalistă bucureşteancă pe poante :)) ( ce ciudat ar suna asta pe epitaf)

Cu plăsoacele de cadouri, fuga fuguţa înapoi acasă, căci Ionuţ trebuia să se întoarcă nu-ştiu-ce-să-o-ajute-pe-tanti. Între timp, eu am venit şi am mâzgălut 2 scrisori, una pentru Anca şi John, iar cealaltă pentru Adela.

Cadou. Bifat. Scrisori. Bifat. Poze. Bifat. Noi. Bifat. Capu’ pe umeri. Bifat. Nu mai aveam altceva de făcut decât să mergem la Poştă şi să punem coletul.

Cam pe la 6 şi jumătate seara, ne-am dus şi noi la Poştă. Coadăăăăăăăăă până la Doamne-Doamne şi-napoi. Nervi, oioio, şi mai mari. Şi…aici începe circul „distracţia”.

Mă duc la ghişeul 2 ( acolo unde se pun şi se ridică pachetele). Stau fain frumos la rând. Nu mă împing, nu fac spume la gură, nu urlu, nu mă scandalizez, nu mă bag în faţa oamenilor, exact aşa cum m-a învăţat mama, să stau cuminte şi să-mi aştept rândul, ca un om normal la cap.

Buuuun.

Stau şi aştept juma’ de oră să ajungă muista analfabetă doamna la mine. Îi spun ce am de zis şi o rog să-mi spună în ce să pun pachetul şi de unde pot cumpăra aşa ceva. Iniţial, mi-a zis de ceva plic cu pernă de aer. Îi spun că vreau să cumpăr, dar ea, draguţa, mă trimite la librărie că, cică, numai acolo se vinde.

Pai dacă ţine de coletele poştale, nu e logic ca măgăria aia de plic să se găsească şi la Poşta lu’ dracu’ s-o ducă şi să n-o mai văd veci ?!

Se pare că nu e logic. În Turda asta nimic nu e logic. Până şi Logicul e Ilogic la noi.

Mă duc repede la ce magazine am mai găsit deschise pentru a procura o cutie, un ” ceva ” în care să pun cadoul. Cu chiu cu vai, găsesc „ceva”-ul, numai că era preaaaa mare.

Cu cutia ( scuzeeee) în braţe, mergem iar la poştă. Ne aşezăm din nou cuminţei la coadă. Îi arăt tipei cutia, îmi zice că-i bună. Ionuţ o roagă să ne vândă ceva hârtie în care să împachetăm cutia. Nu conta de ce fel. Nu aveam asemenea pretenţii. Până şi cea de xerox ar fi fost bună.

Între timp, eu stăteam la coadă la primul ghişeu. Tot pentru hârtia aia.

Cum era final de an, se făcea şi bilanţul. Faza care a scos-o din sărite pe o altă nefutută doamnă funcţionară a fost faptul că nu-i ieşeau calculele. Pe mine, ca şi client, nu avea de ce să mă afecteze proasta ei aritmetică.

O întreb frumos şi respectuos şi pe doamna asta dacă are să-mi vândă hârtie de împachetat coletul.

eu: Bună seara. Mă scuzaţi, îmi puteţi da, vă rog frumos, hârtie de împachetat ? Nu conetază de care, e buna şi cea de xerox, că v-o plătesc . ( nu ceream pomana. nu i-am zis să-mi dea pe gratis)

ea: Este, da’ n-am de vânzare. Următoru’. . .

Mai multe nici că mi-au trebuit. Atunci am cedat şi . . .

eu : Hai, Ionuţ să mergem! Auzi că n-au hârtie la Poştă. Atunci unde dracu’ să caut, la măcelărie ???

Toate astea le-am zis pe un ton destul de strident. Toţi m-au auzit din poştă, dar nimeni n-a zis nimic. Doar două matahale m-au aprobat din cap. Oricum, s-o trăznească şi s-o fulgere pe aia de la ghişeu’ 1 !

Din cauza stresului şi a fricii mele că nu mai ajungem să punem coletul la timp, am uitat hârtiuţa pe care notasem adresa Ancăi. Deja făcusem spume la gură. Înjuram mai ceva ca un birjar, dar trebuia să rezist că, deh, dacă Ionuţ poate, ce, yo-s mai slabă ?! Nehhh.

În acea zi cred că am blestemat cei mai mulţi turdeni. De la Oficiul Poştal până la mine acasă facem , pe jos, cam vreo 15 minute. Pe distanţa asta am intrat în toate magazinele şi le-am cerut o cutiuţa micăăăăă ce nu le mai trebuia.

Şi credeţi că mi-a dat cineva ?? Mi-a dat un maaaareee…. NIMIC !

Mi-am strâns ultimele puteri şi m-am dus acasă. Aici, nu găseam adresa. Blestemeeeeeeeee! Până una-alta, mă gândeam şi la cutia buclucaşă, asta până ce mi-a trăznit mie prin cap că pachetul ar putea încape ăn magicaaaaaaaa mea cutie de… yeah,babe . . . cappuccino!

Şi aşa a şi fost. M-am lipsit de toţi şi de toate şi mi-am făcut singură rost de cutie.

Şi nici nu am plâns. Nu de alta, dar nu mai aveam multe, căci se adunaseră muuuult prea mulţi nervi şi tumultoase înjurături.

Într-un final, am reuşit să punem coletul la timp, iar doamna de la ghişeu s-a comportat foarte frumos cu mine dupa ” izbucnirea ” mea nu tocmai ortodoxă 😀

Am vorbit cu Anca şi a zis că ne-au pus şi ei un pachet. Marţea trecută a.k.a în 6 Ian 2009.

Ştiţi voi cât face un colet din Bucureşti până în Turda ?

Eh, dacă nu ştiţi, vă zic eu.

Pachetul ne-a ajuns azi, 12 Ian 2009.

Socoteala o faceţi singuri.

Mie mi se pare preaaaaaaaaa mult.

Eu am primit

dsc01869

abia aştept să scriu în carneţelu’ ăsta, mai ales că are un creion taaare interesant şi că foile sunt din hârtie naturala. ( asta e mai greu de inteles, da-i important că am înţeles eu. restu’… 😛 )

Ciupa mea a primit un breloc care NU e emo !

image083

bebe deja şi l-a ataşat la chei. ( mâna aia sexoasă ce nu se vede din cauza mănuşii este a mea 😉 )

Dacă ne-aţi fi văzut azi la Poştă ce entuziasmaţi eram. Vaaaaai…. 😀

Mulţumim frumos!

7 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. cu placere…si imi cer scuze ca v-am pus pe drumuri de atatea ori pentru coletul meu >:D<
    la mine a mers oleaca mai bine, adica nu am stat la coada :)))

  2. degeaba Ciupa ….ce control de sine am yo ca nu mai are nimeni in lumea asta si e al 3 lea lucru de pret pe care il am de la Domnu…macar atata
    Oricum…papucasul meu e mai TRU =)) si mai fain ca si cadoul tau… 😀

    Multumim Anca de cadouri…sunt foarte frumoase >:D<

    da tot a meu e mai fain

  3. Si perna mea porcusor, unde e? :((
    Glumesc…ma bucur pt bucuria voastra, sa stapaniti sanatosi cadourile :*

  4. Partea asta cu marile cozi de la Poştă este valabilă şi în Bucureşti. Eu primeam odată CD-uri de la cineva, la diferite intervale de timp, şi stăteam la nişte cozi de cel puţin 45 de minute pentru a ridica un amărât de colet. Până la urmă am găsit o altă modalitate…

  5. La noi ca la nimeni….posta este ca si cum nu ar fi iar cei de acolo sunt vai de mama lor….iti vine sa-i strangi de gat mereu cand dai pe acolo >:|

  6. Cu femeiustile de la Posta si eu am avut meciuri. Au impresia ca oricine vine sa ceara ceva sau sa intrebe ceva trebuie sa stie ce gandesc ele, ca sunt manioase, ca au o zis proasta etc. pana se gaseste unul sa le umble la cariile verbale. Sa vezi atunci foc si para din mufele lor.

  7. anca – saru`mana :*
    Ciupa – taaaci, ca al meu e mai fain
    Fructule – pernuta ta…la Mosu` :))
    L.C – pe mine nu m`a deranjar foarte tare faza cu statul la coada ca ,mno, erau sarbatorile, foarte aglomerat, ala bala, dar m`a scos din sarite felul in care m`a tratat „doamna” aia
    alexxutzu – iti vine sa le bagi mortu`n casa asa, de sarbatori 😉
    Liviu – carii verbale..oioio…alea demult nu mai au dentitie de la cate organe le`a varat lumea`n gura 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: