Copii, adulţi, zâmbiţi cu toţii !

2 Septembrie 2008 la 7:56 am | Postat in Copilul din mine, Personal | 4 comentarii
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Alaltăieri am rămas fără suc. Mama nu era acasă. Nu ştiu ce minune cerească s`a produs, dar eu mi`am adunat toate forţele şi am învins lenea. Astfel am făcut o scurta plimbare până la magazin să cumpăr Pepsi Twist. N`am avut prea mult de mers, căci eu doar trec strada şi`s în piaţă , acolo unde sunt o gramadă de alimentare.

Era cam 1 p.m sau ceva în genul. Nu mai reţin exact. Oricum, eram somnoroasă. În acele momente nu se prea poate povesti cu mine pentru că`s morocănoasă şi e foarte probabil ca interlocutoul meu să audă “ Taci odată ? ” sau „ Îmi dai pace ?

Cum vă spuneam, m`am dus să cumpăr suc. În spatele meu am văzut un copil de până`n 7 ani. În orice caz, se vedea pe el că înca nu a fost torturat de machiavelicele metode ale învăţământului. Bosumflată cum eram, am iuţit pasul . Îmi doream să ajung cât mai repede acasă, să beau suc şi să scap de soarele orbitor care mă urmarea. Brusc, aud un murmur în spatele meu. Mi`era prea lene să mă întorc, aşa că am tot mers, fără să`i dau prea mare importanţă piciului din spatele meu, căci am mai paţit să’mi zică un puşti „ce buna eşti…” şi mâinile să`i fugă undeva spre partea mea dorsală. Totuşi, m`am întors în momentul în care l`am auzit cum repeta el incetuţ “Tatăl Nostru care eşti în Ceruri, Sfiinţească`se numele Tău, Vie împărăţia Ta, Facă`se voia Ta ..” [se presupune că ar trebui să ştiţi voi continuarea rugăciunii].

Am făcut o întoarcere de 180 de grade, încât şi copilul s`a speriat. Mai, mai că ne`am ciocnit. Eu am făcut nişte ochi maaaari şi`l priveam admirativ. Atunci mi`a zis mie însămi “ uite , mă, că mai sunt şi copii care îşi folosesc într`un mod util timpul liber ”. Şi încă ce copil…un preşcolar prost îmbrăcat ce se vedea că nu mai făcuse baie de câteva zile. N`am apucat să`i zic nimic, el ţâşnind ca din puşca pe lângă mine. Am ramas privindu`l îndeluuung.

Tot atunci mi`am amintit de Georgică, un fost prieten din copilarie, mai mic ca mine cu vreo 5-6 ani. Copilul ăsta era fenomenal. Avea el ceva deficienţe de vorbire şi`ţi era mai mare dragul să auzi cum stâlceşte el cuvintele. În urma cu câţiva ani, apăruseră şi pe piaţa românească gumele Winterfresh. Monica, mama copilului, a ieşit pe balcon de la etajul 3 şi l`a strigat. Urma să`l trimită până`n piaţă [ piaţa`i la vreo 20-30 de m de blocul nostru] să cumpere gume. I`a silabisit numele lor şi Georgica a repetat una-una până la magazin însă, în momentul când i`a venit rândul să`l servească vânzătoarea, s`a blocat şi a uitat ce mama dracu` trebuia să zică. Suparat că a batut drumul degeaba şi că a trebuit să zică „stop joc”, a trântit un scurt „ să-mi bag pula ” . Vânzătoarea a rămas mirată, Georgică având pe atunci vreo 5 ani.

Atât eu, cât şi vânzătoarea din vremurile alea, am fost uimite de nişte copiluţi. Spre deosebire de ea, mie mi`ar plăcea tare mult să mă uimească în fiecare zi câte un copil auzindu`l cum îşi zice el rugaciunile în plina zi şi, mai ales, cu „voce tare”.

De atunci, mă tot gândesc la copilul ăla. Îmi pare rau că nu am apucat să vorbesc cu el. Nu stiu ce i`aş fi zis, dar aş fi vrut să`i vorbesc. Tot gândindu`mă la el, azi noapte am avut un vis puţin cam ciudat în care s`au întâmplat urmatoarele ..

Eram într`o şcoală străină. Ţin minte că fugeam ca lunatica pe coridoare , până ce m`a prins de umeri un profesor. Mă cam strângea şi nu era deloc confortabil. Mă ţintuia cu privirea şi se uita la mine cu ochii lui maaari. Nu părea să vrea a`mi da drumul prea curând. Mi`a spus „ Alexandra, tu vii cu mine! ”. La faza „cu mine” m`am panicat.Unde mă duce ăsta? Ce`i trebuie? De ce eu? Şi ala bala d`astea. După, am văzut că a mai luat vreo 4 copii. Ăia se presupuneau a fi colegii mei, dar eu nu i`am recunsocut in vis. N`am avut de ales şi toti ne`am lăsat conduşi de profu` ăla spre o sală de clasă. Acolo, sfioşi, am intrat şi mare ne`a fost mirarea când am văzut vreo 4-5 copii ce sufereau de sindromul Down. În pofida acestei boli, ei păreau foarte energici. Parcă acum vad cum o fetiţă a zâmbit când ne`a vazut. Am trecut prin dreptul fiecăruia şi i`am examint. NU m`am holbat, pentru că ştiu că nu`i frumos şi nici mie nu`mi place. Privirea mi’a fost captată de un baieţel cu nişte ochi negri. Erau cei mai mari ochi de copil pe care`i văzusem până atunci. Ruşinos, baieţelul m`a poftit să iau loc lângă el şi să`mi arate el pe calculator nu ştiu ce constelaţii. Erau ai dracu` de deştepţi micuţii omuleţi; un fel de pui de einşteini. M`am împrietenit foarte repede cu el şi am cerut să`mi fie dat în grijă. Astfel, ne petreceam mult timp împreună. L`am scos şi afară , dar a trebuit să`l plimb într`un cărucior acoperit pentru că doctoriţa mi`a spus că nu are voie să stea descoperit în lumina soarelui. Mie mi s`a părut o adevarată porcărie şi, văzându`l cât de bucuros e când vede lumina, l`am lăsat să se comporte ca un copil normal. Era fascinant să`l vezi cum ridică manuţele lui micuţe înspre cer şi se juca cu razele de soare .

Visul s`a terminat brusc, la fel cum a început. Tot ce mai reţin e că am împins căruciorul şi acesta a prins aripi, zburând de lânga mine. Nici macăr nu ştiu cum îl chema pe baieţelul din vis. Dar asta nu contează. Ce e important a fost expresia feţei sale din ultimele secunde ale visului. Copilul radia de bucurie şi eu eram fericită observându`l…

Şi TU ? ţi`ai spus rugăciunile ? ai fost fericit/ă în ultimul timp?

Dacă nu, nu`ţi face griji ; niciodată nu`i prea târziu.

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. noah asta da vis!:D :X kiar tare!..si faza q rugaciunea cu copilul…da’ nu m-am prins..copilu’ kre te-o prins de cur..sau te-o atins..ma rog..zicea Tatal Nostru?..sau era altu’?..

  2. era altu` 😛
    ala cu pipaitu` si`a primit palmoaca meritata 😉
    cel cu rugaciunea…pff…n`am apucat nici sa`i zic „bravo” 😦

  3. vai daca as vedea pe unu care se roaga pe strada as fi pe jos de ras :)) nu prea le am eu cu religia dar nu cred ca era prea citav copilul ala. Daca facea partea cu atinsul si „ce buna esti” mai intra in normalitatea rromaneasca dar asa… freak! Abia aveam si eu subiect pt un articol pe blog dar titlul era ceva de genu „copii fara viitor se roaga pe strada”.

    sa inteleg ca reactionezi urat la perlele astea de cartier … vrei sa fii o tipa rafinata cum imi place mie da’ noh… eu astept sa fiu atins :))

    NEXT: pui de einştein… i know that from somewhere. is it from me? oh yes, it is. :))

  4. ai fi pe jos de ras din cauza rusinii, pentru ca ti`ai da seama cat de copil esti tu pe langa acel COPIL. el stie rugaciuni si le zice, tu … mdeah..asa ziceam si yo :-j
    ti`am mai zis eu tie 😉 SA MAI CRESTI, neneeee
    pui de einstein e vecheeee…si nu`i de la tine 😛 colegii care`mi citesc blogu` pot confirma asta >:P na b-( !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: