Nimeni nu are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru

O. Goga – ” Însemnele unui trecător “

şi pt tine ?

ce reprezintă frumosul ?

cum se concretizează el în cotidian ?!

Ca să mă ţin de cuvânt, azi vă voi vorbi despre Soni, romanul lui Andrei Ruse. ( aka R.A , haha, eu mă semnez A.R )

Am aflat de el în urmă cu vreo jumătate de an, în vremea în care – împreună cu Nico – hoinăream din blog în blog după ceva romane bune. Eu habar nu aveam ce caut, dar pt mine tot ce conta era să văd ce citeşte blogosfera noastră.

Şi uite aşa, am ajuns şi pe un blog, dar nu orice blog, ci unul al unei cărţi. „Uite, mă, ce interesant, o carte are blog aici, la noi, în Romania” ne-am zis una alteia şi am început să citim câte ceva despre roman.

Titlu mare „ Soni ” . . . probabil că mulţi dintre voi v-aţi gândit la celebra marcă de electronice ,nu ?! cam aşa am făcut şi eu iniţial, dar m-am lămurit mai apoi că m-am înşelat atunci când am văzut coperta cărţii :

Faină fată, a ?! frumuseţea sânilor săi a ieşit în evidenţă . . . evident, reacţie ce nu a întârziat să apară atunci când le-am arătat-o lui Olimpiu ( cartea mea stă de vreo 2 săptămâni la el, dar chiar dacă mi-e dor să povestesc cu el şi-s tare curioasă să văd dacă a citit-o şi ce părere are, nu-l întreb nimic, no ! sunt supărată!) şi lui Ciupa. Ulterior, ambii au găsit o idee tare năstruşnică şi anume aceea că mie mi-ar sta al dracu’ de bine tunsă, la fel ca Soni : cheala. Na, poftim, Men . . .

A,stai,c-am sărit anumite etape importante. Uf,ce obosită sunt !

2 secunde s-o dreg niţel.

Aşaaaaaaaaaaaaa . . .

După ce am prins firul povestirii de pe blogul mai sus amintit, atât eu , cât şi Nico am găsit că trebuie neapărat să ne cumpărăm şi noi cartea. Asta a fost aşa, ca o idee doar . . . până acum vreo 2 luni când am mers la Iulius Mall cu Ciupa şi cu Bobo  şi . . . acolo era EA, singură pe raft, ultima din „familia” ei. Da, am găsit ultimul exemplar al lotului respectiv,parcă m-aştepta tocmai pe mine şi-atunci am ştiut că TREBUIE s-o am, chit c-am cerut bani împrumut pt a o putea aduce acasă, dar nu-mi pare rău deloc

Cititul, ca de obicei, a avut un ritm alert, ăsta fiind avantajul exersării acestui „sport”. Aş fi terminat-o mai repede daca nu intervenea una-alta, dar aşa a mers cam în vreo 2 zile şi jumătate. Na, bine, că eu , spre finalul cărţii, am tot lungit-o pt că nu voiam să se termine, mi-aş fi dorit să tot amân acea ultimă foaie dar, din păcate, n-a prea fost posibil .

Prima coală era mâzgălită cam aşa :

„ era ca şi cum ceva foarte scârbos s-ar fi plimbat prin corpul meu. un fel de vierme, târându-se mai întâi prin craniu, şerpuind chinuit între creier şi os, apoi adulmecând pe ceafă, pe spate, până spre coapse, ocolind numai puţin vaginul. îmi doream să iasă pe-acolo, oricât ar fi durut. dar el îţi continua drumul fără să dea doi bani pe fantezia mea, lăsând dâre cleioase printre organe, luând-o pe piciorul drept şi înapoi, prin faţă, pe sub abdomen, rotindu-se în jurul tuturor organelor şi a intestinelor, pe sub sâni, excitându-mi sfârcurile, prin gât după aceea, pe sub gingii şi înapoi la creier ” (10)

V-a şocat, aşa, niţel ?! Ei bine, asta-i ideea, într-o manieră mai ciudată, ca să nu zic pornografică, aşa se face introducerea.

„ mă cheamă Sonia, am 26 de ani , cancer la stomac şi încă jumătate de an de trăit” -> ăsta-i viermele de mai sus de care ea ne povesteşte că-i răvăşea interiorul.

După o relaţie de 3 ani închiată nu tocmai în realţii amiabile, cu un job obositor care nu-i făcea deloc plăcere, colac peste pupăză, află că suferă de o boală gravă şi anume de cancer la stomac, pam paaaam !

Ce frumoasă-i viaţa, nu ? ! Să-i mufezi una fix în bot,nu alta.

Buuuuuuuuuuuuun, acum mă văd nevoită de a mă retrage la somn pt un scurt interval de timp , însă revin cu continuarea poveştii după odihna pe care o aştept încă de ieri noapte

I’ll be back

so, cum spuneam . . .

Soni pierde tot sau, mă rog, odată cu boala care o sperie inducându-i o stare groaznică de disperare, îşi abandonează postul, începe să arunce de prin casă tot ceea ce îi e nefolositor sau ce îi amintea de ex-ul, se izolează de prieteni, singura ei legătură cu realitatea era cea mai bună prietenă a ei- Dana, tipa care-i suportă absolut toate mofturile, iar pe maică-sa Soni încearcă s-o ţină cât mai departe posibil pt a nu fi nevoită să asiste la lamentările şi grijile ei ce o împovărau de-a dreptul pe Soni în acele momente.

Bineînţeles că este prea mândră pt a-i spune fostului iubit ( drace, i-am uitat numele, iar acum nu am cartea la mine pt a răsfoi, în fine . . .) prin ce trece, chit că uneori ar vrea să-i fie alături, dar ea e hotărâtă să treacă ptin toate astea de una singură, ca o eroină emancipată a timpului nostru, pam pam , go girl !

Nu prea îmi găsesc eu acum cuvintele pt a vă descrie ce luptă interioară se dădea în creierul lui Soni, dar cred că vă puteţi imagina şi voi. Făcând un calcul simpluţ, ea ajunge la concluzia că, din cei 27 de ani ai săi ( fu ziua ei între timp), ea a trăit D O A R  7 luni pt ea efectiv. I mean ua dă faaaaac ?! am înlemit când am citit acel pasaj din carte, culmea e că îţi zice întocmai operaţiile matematice exacte prin care a ajuns la cifra aia , asta pt a-ţi calcula şi tu. Recunosc că mi-a fost puţintel groază iniţial,dar după m-am calmat şi mi-am analizat acţiunile în general ca, într-un final ce nu a întârziat să apară, exact cum mă aşteptam, să mă declar mulţumită de felul în care – autodidacta je – îmi gestionez viaţa şi timpul meu aici, alături de voi, pe Pământ.

Fiecare om este o curvă pt că fiecare om trebuie să trăiască

Nice one, huh ?! Ce, tu crezi că eşti mai cast/ă ?! Nu vreau să-mi imaginez cum ai reacţiona în secunda în care ai afla că ai mai avea doar câteva luni de trăit.  Aş cam zice că ai face pe  dracu’n patru doar pt a lungi pe cât posibil acest interval şi, uite aşa, ai ajunge la compromisuri, ai ajunge un fel de marfă, dar în acelaşi timp tu fiind propriul tău vânzător, te-ai vinde fără nicio reţinere vieţii, ai plăti orice tribut ţi-ar cere doar pt  a obţine aprobarea divină de a mai zăbovi ceva vreme pe aceste meleaguri.

Dacă moartea ar avea sex appeal, problemele ar fi mai uşoare pt toată lumea.

încetul cu încetul, apar problemele şi greutăţile ce-i fac lui Soni existenţa un Iad dar, pt că ea dă dovadă de o îndârjire şi un curaj absolut fantastic, nu se lasă doborâtă, bineînţeles că un mare aport în acest sens aducând şi Dana moralului prieteni sale, deci tipa aceptă grelele tratamente la care o supun medicina , chiar preluând iniţiativa de a se rade în cap înainte de a începe acele şedinţe în urma cărora se vehicula că urma să chelească .

hai că destul v-am îngrozit până acum cu această privelişte bacoviană, să vă mai povestesc şi ceva funny.

nu mai ştiu cui i-am povestit că, după ce s-a ras în cap, Soni a ţinut neapărat ca Dana să o lingă în cap,( da, mă, să o LINGĂ ! poate ţi se pare ceva ce ţine de domeniul fantasticului, dar acţiunea aia propriu-zisă lui Soni i-a oferit un orgasm inimaginabil )) să-i fie de bine, zic . . .) , dar îmi amintesc că a râs în hohote, presupun că lui Ionuţ, dar , na…

Moartea nu va veni niciodată să te înţeleagă

Fare enough, nu ?! Aşa tind eu să cred, de ce să vă curtaţi reciproc când niciunul dintre termenii acestei ecuaţii nu va avea ocazia să schimbe nici măcar 2 vorbe cu “adversarul” său pt a încerca să-i schimbe decizia celuilalt.

Chiar dacă nu înţelegea lumea în care trăia, Soni s-a mobilizat extrem de bine, a ştiu ce avea să facă în puţinul timp ce-i rămăsese : să trăiască, ceea ce nu prea făcuse până în acel momente.

Cum s-o facă ?! Eeee,na,asta era poblema ?!

a început să cunoască tot felul de oameni, să fumeze orice şi oricând, să facă sex cu  cine apuca, o dată chiar şi cu un fel de vagabond de 13 ani, pe ăsta l-a învăţat cum să se poarte o femeie, dar l-a alungat mai apoi ca pe un câine când a văzut că el tindea să vadă în ea o mamă protectoare, mănâncă shaorma în prostie ))

haha, acum îmi amintesc de-o fază penală cu această mâncare cu care se lăuda careva că o descoperise acum câteva zile şi că , de atunci, tot aşa ceva mănâncă ( Nuuuu,Ramona, n-am zis de tine, continuă acolo cu shaorma ta )) )

( hai să vă mai zic o fază picantă, ei bine, chia 2 : s-a dus cu Dana să-şi caute sicriu pt când va muri, voia ca toate să-i fie pregătite şi să fie exact aşa cum şi le dorea ea, astfel că a băgat-o-n sperieţi pe vânzătoare atunci când i-a zis pt cine era comanda, a 2 a a fost la ieşirea din pompele funebre când a agresat fizic o cerşetoare, da, oameni buni, până acum eu n-am mai citit nicăieri aşa ceva, motiv pt care am râs în draci )

a,da, să nu uit acele întâlniri gen ” Alcoolicii Anonimi”, numai că acestea la care participa Soni era un pic diferite, asta în sensu’ în care acolo discutau despre moarte, de cum o percep ei şi de ce boli suferă.

clar că nu i-a plăcut aici şi că le-a găsit plictisitoare daaaaaaaaaaar . . . aici e marele şi inevitabilul “dar” a întâlnit un tip mişto care i-a căzut cu tronc şi uite aşa a început să-l studieze, să-l caute pretutindeni cu privirea pt că ceea ce o intriga cel mai mult la el era calmul cu care privea el lucrurile şi felul lui retras de a fi

curând însă a aflat că se înşelase şi că tipul de care vă vorbeam mai sus era la fel de plin de viaţă ca şi ea.

deşi iniţial a trata-o cu indiferenţă ( el era infestat cu virusul HIV , împrejurările în care a “primit” SIDA fiind absolut banală. mergea ca tot omu’ liniştit cu maşina, a văzut un accident, a oprit ca să acorde primul ajutor şi, la vreo 2 săptămâni după aia, a fost sunat şi informat că cel pe care-l ajutase şi pierduse mult sânge avea boala respectivă. Universul i s-a năruit în acel moment, şi-a luat lucrurile şi dus a fost din viaţa familiei sale, chiat că vea un copil. dorea să fie considerat un laş, să fie acuzat de adulter, de orice doar să nu le pricinuiască rău celor dragi lui) doar pt a o proteja,dar văzând cât de încăpăţânată e Soni, i-a mărturisit adevărul, după multe rugăminţi fierbinţi de ale fetei consimţind şi el să facă sex împreună.

o chestie tare mi s-a părut mie felul în care au privit problema : raţionamentul lui Soni era : ne iubim, urmează să mor, aşa că de ce să nu ne simţim şi noi bine în ultimele momente de viaţă şi de ce nu am face sex ?!

evident că tipu’ n-a fost de acord şi că el tot spera ca Soni să învingă cumva boala, să se regenereze, să îşi recapete acea ultimă fărâmă de speranţă care să o îndrepte toată înspre viitoarea ei însănătoşire, dar ea zici că era deja resemnată cu gândul că  va muri.

între timp,trăiesc cele mai frumoase clipe din viaţa lor, învaţă să se accepte unu’ pe altu’, să convieţuiască împreună cu bolile lor dar, mai presus de toate, învaţă să iubească, ce frumos, nu-i aşa ?! plus să subestimează viaţa în ultimu’ val tăind cele mai periculoase curbe şi , culmea, nu păţesc nimic, chiar dacă erau doar la 2 mm de prăpastie, ain’t that fuckin’ funny ?! )

deja iar m-am lungit şi vin băieţii să mă tragă de urechi că-i pun să citească prea mult.

mai pe româneşte, hai s-o scurtăm.

nu descriu finalul pt că eu cred că filmul The Eternal Sunshine Of The Spotless Mind, chestie care pe mine m-a dezamăgit profund.

nu am înţeles de ce R.A a ales o astfel de încheiere pt simplul motiv că romanul era prea fain pt aşa un banal deznodământ.

asta-i singura parte ce NU mi-a plăcut la carte, părere împărtăşită şi de “pisi”, aka Alina, aia mai bacoviană de pe  aici ) care şi-a exprimat nemulţumirea pt faptul că autorul nu a ucis-o pe Soni (oops, v-am dat ceva indicii , shame on me!)

roman făinuţ, psihologic, droguri, sex, fără semne de punctuaţie ( ieeeeeeeeei, mmminunată idee ) dar , atunci când le-am zis anumitor profi de el cu mult entuziasm, aceştia mi-au replicat că e banal, că ăla nu se poate numi roman, că-s eu prea copilă ( a se citi adolescentă) şi că datorită fapătului că limbajul adoptat în carte  e comun zilelor noastre şi cerucului în cae tinerii din ziua de azi se învârt pe mine mă atrage aşa, motiv pt care m-am enervat la culme, mi-am luat jucăriile şi m-am cărat, na !

( poţi să tot citeşti cacaturile alea britanice şi franceze că nicio operă consacrată nu-ţi zice aşa pe şleau cum şi în ce fel moartea-ţi va zdruncina existenţa)

Ză End !

A fost o lectură plăcută, mulţumesc, R.A !

Ce faci atunci când nu ai nicio stare şi nu-ţi găseşti locul ?!

De ce o femeie aflată-n starea asta e mereu chestionată de către masculi în privinţa PMS-ului ?!

De ce s-au inventat stările astea ?!

Cum e să ştii că vrei, dar să nu ştii ce ?!

De ce plouă ?! când se va termina ?!

Pt tine cum a fost dimineaţa asta, ai văzut şi tu aceeaşi privelişte feerică la fel ca mine ?!

Uite-n momentele astea, pe lângă altele, mi-aş dori o mâţă, un ghemotoc de blană numai şi numai al meu.Cât mai durează până voi avea unu’ ?!

Aiurez, nu mă băga în seamă . . .

Noapte bună !

( zilele astea să te gândeşti la ce ştii tu despre moarte, cum se manifestă ea, de unde apare, dacă doare sau nu . . . chestii de genu’, vreau să mă ţin de promisiune şi să vă povestesc despre romanul Soni, doar că nu pot să iau munca chiar de la zero cu voi, aşa că va trebui să gândiţi şi voi niţel la acest aspect cam neplăcut al vieţii )

Later Edit : cine tot caută pe google link-ul ăsta : http://safimcopii.wordpress.com/about/ ?! ce găsiţi aşa interesant acolo,hai, ziceţi-mi şi mie, nu fiţi răi şi nu păstraţi doar pt  voi

Ca în orice altă vinere, azi am avut oră de speaking la engleză, adică ne-a fost propusă o temă de către profa şi noi, toţi din grupa mea, urma să ne expunem punctul de vedere referitor la cele propuse de dânsă.

Buuuuuun, până aici totu-i ok, chiar şi subiectul de azi mi s-a părut foarte interesant : Care este cauza conflictelor ?! ( cu toate că eu aş fi propus-o puţin altfel şi anume ” Cum REZOLVĂM conflictele “)

Încep ai mei iubiţi colegi să cotcodăcească şi se ajunge la Ionuţ . Fiindcă profa ne-a rugat să şi exemplificăm cu un conflict personal, el a ales să vorbească despre o chestiune de igienă de la noi din clasă, good idea aţi zice, nu ?!

Da’ pe dracu’ !

În fiecare dimineaţă la 8 când intrăm în clasă pute, da’ duhneşte de-ţi întoarce maţele pe dos. A ce ?! Păiiii,sunt prea multe, dar e un miros de spital combinat cu rahat de şoareci, ştiţi voi, ca la Lelea Floare-n cotreţu’ din Cucuieţii de Deal.

Dacă mergem să deschidem un geam, ăla pac, se închide, iar îl deschidem, iar îşi arată aştialalţi dobitocenia.

Ca un om ce încearcă să-şi păstreze calmul, încerci să le spui că ar intra aer curat, că am schimba puţin atmosfera aia îmbâcsită şi că asta ne va face TUTUROR bine deoarece am putea să gândim mai bine ( că alţii nu gândesc deloc e altă problemă, da’ nu mă apuc acum să le enumăr toate defectele că ar trebui să mai fac un blog pt chestia asta) daaaaaaaaaar, te plachează cu ” NU, e frig ! ” , să mori tu ?!

Tot în engleză, bineînţeles ( că în română ne e interzis să vorbim, . . . beeep . . . beep ), aici ăia ” friguroşi ” (yeah, right, ia-ţi o bluză-n pula mea, sau ieşi dracului pe coridor – hai, hai, mai încet cu gargara, vezi că te-neci, plus că nu te-am ofensat, că doar nu te-am trimis pe trotuar ) constrânşi de situaţie să ne asculte motivele , încercăm să rezolvăm problema. Profa . . . pauză şi propune să trecem la alt subiect.

Ridicăm altă problemă şi anume prietenia adevărată şi implicarea activă în relaţiile dintre semeni ( cu toate că am avut o discuţie mai aprigă – fără să vreau, cică am “anihilat-o” pe o colegă ,no, sowwy – tot eu am picat oaia neagră ) şi iar le întoarce profa.

Deja m-am enervat şi , fireşte că în engleza lu’ dracu’, i-am spus franc părerea mea despre orele astea şi anume că noi, ori de câte ori aducem în discuţie un conflict din interiorul colectivului nostru, în loc să ne ajute şi să ne sprijine în soluţionearea acestuia, ea zice ceva-n genu’ “ hai s-o lăsăm aşa, aveţi pauză pt asta, să ne continuăm ora “

am muţit, nu mi-a venit să cred că, pentru a miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiia oară, învăţământu’ ăsta primitiv al nostru ne face sclavi. eu înţeleg că e plin de proşti, da’ asta nu înseamnă că nu este unu’ cu gura mare şi cu mintea deschisă ca mine căruia nu-i e frică să spună ce gândeşte.

nu ne REZOLVĂM conflictele pe cale diplomatică ( ţin să precizez, n-am urlat,nu nimic, argumentam frumos în engleză, exact cum ne-a fost tema) la o oră de dezbatere că doar ea e profă de engleză, nu consilier social ! ( să-mi trag palme,nu alta, bine că nu pot face nimic pt ca relaţiile din 12 B să meargă mai bine, da’ mă pui să vorbesc de cacaturile astea pe care NU MĂ LAŞI să le aplic )

so . . . You know what ?! nu eşti profesor până nu vei învăţa să te apropii de copii şi să le asculţi problemele.

da, dom’le, suntem adolescenţi, suntem ciudaţi, ok, cum vreţi voi, da’ nu pe placa, lasă-ne să ne exprimăm, să învăţăm ceva din dezbaterile tale plicticoase, ajută-ne să ne ajutăm !

până una-alta, eu continui să mă mir câte studii-ţi tre’ pt aşa ceva ? a,da, se zice că le predă pedagogia , ahaaaam, se vedeeeeeeeee !

mă duc la consilier, ăla sigur mă va asculta,dar n-am bani pt aşa ceva, so . . . am venit aici, la voi, pe blog !

degeaba te ascunzi , de mine tot nu scapi. sunt mirosul ce ţi s-a impregnat în sânge, cu orice alt parfum de femeie ai da, tot al meu persistă şi se îmbibă până ajunge acolo unde trebuie, în buzunaru’ ăla al tău secret unde ţi-ai ascuns tu comoara cea mai de preţ, acel ” ceva ” al meu pe care acum ţi l-am dăruit cu toată dragostea mea .

vreau să simţi şi tu acea plăcere la fel ca mine atunci când tu eşti departe iar eu îmi încord simţurile pentru a-ţi putea recepta parfumul dintre milioanele de inşi de lângă mine. chiar dacă am ochii închişi, eu te caut şi-s sigură că te voi găsi, doar mi te-ai tatuat pe suflet, acel parfumier ce te-ar putea depisra din enşpe mii de miresme, niciunul nu-i ca al tău, niciunul nu-i mai al meu.

E un razboi in noi ..
E un razboi in doi ..
Si fluturi multi cazuti in ploi ..
Ridica-ma si spune-mi ca va fi bine
Ridica-ma si spune-mi ma ai pe mine !
Invarte-ma usor, hai sa ne jucam cu ploaia
Stam in nisip si .. fentam marea
Tu ma privesti si spui ca va fi bine
Tu ma privesti si spui ma ai pe mine !

Hai sa plutim, hai sa zburam
Hai sa zambim, hai sa visam
Hai sa traim si sa uitam
Hai sa iubim si sa iertam !!

mulţumesc, tipule, tot eu conduc, ha !

remember ?! ca-n reveria aia :

noi doi . . . la casa noastră . . . tu aplecat asupra actelor tale întortocheate . . . eu mă relaxez cu o carte bună . . . pe fotoliul ăla mare ce pare că mă înhaţă dintr-o singură îmbrăţişare . . . când, dintr-o dată, apari cu cana aia maaaare şi portoclie plină cu cacao şi . . . în mâna cealaltă cu cozonac cu nucă muuuultă . . . şi mă pupi pe frunte şi-mi potriveşti ochelarii mei de secretară sexy , ca mai apoi munca ta iar să mi te fure . . . cufundată-n lectură, nu realizez că tu mă contempli de minute bune şi că zâmbeşti tâmp, astfel că nici nu simt când vii lângă mine şi mă iei în brăţucă şi mă drăgosteşti . . .

dar nu-i nimic, am recuperat rapid şi m-am alăturat ţie cât ai zice “blog !” )

o seară faină vă doresc !

Momentam mă cam grăbesc, aşa că nu vă pot da prea multe detalii.

Pe scurt, vă spun că, în ultima ora ( a durat atât pt că eu am o agendă în care-mi notez tot felul de citate de prin cărţi aşa, pentru sufleţelu’ meu ) am citit asta ( dă şi tu un click, nu-ţi scurteatză nu-ştiu-cât viaţa, oricum nu faci tu ceva mai important în acele puţine secunde, aşa că nu mai ezita !) , mai exact volumul de poezii al lui Andrei Ruse ( da, da, tipu’ ăla ce-a scris şi Soni , minunăţia de carte despre care,spre ruşinea mea, n-am apucat încă să vă povestesc, sper să nu o mai amân prea mult !) , Black Job , operă pt care a primit ” marele premiu pentru debut în poezie “Premiile Vinea”, ediţia a XVI-a“

buuuun, hai că iar am deraiat , so : primul volum de poezii citit integral de către mine ( ce eminescu , ce Bacovia, Coşbuc şi ăia mulţi, nu mă interesează, nu mă atrag, deşi le interpretez poeziile la şcoala, pt rahatul ăla de notă) şi prima carte citită on line ( eu prefer să am cartea-n mână, să-i simt mirosul ăla caracteristic al foilor, să-i mângâi literele să .. să . . . am o relaţie cu ea ) , aşa că . . . mă simt foaaaaaaaaaaaarte bine !

Revin mai spre seară cu citate !

***

Black Job

De Andrei Ruse

c.ocaine

III iunie

9. „ asta mă enervează

gustul infernal de dulce

de crud

care mă transformă tot într-o papilă gustativă

saturată de adevăr ” ( p.9 )

The City

luni

„ viaţa asta e o zi de luni

toată lumea începe ceva ce nu ştie” (p.25 )

„ toţi sunt musafiri

toţi se simt incomozi şi cer voie politicos

să trăiască” ( p.26 )

Blow Job

„ nu există nume

pentru lucrurile pe care vreau să le văd

limba pe care o vorbesc stă încă neînviată

şi uneori

nici eu n-o-nţeleg”

şâcâdâm

„ te-aş privi chiar dacă îmbătrâneşti

de fapt

te-aş plăti să stai

doar să-mi asculţi povestea

nu mi-aş băga nimic în tine

nici visele nici dorinţele ”( p.38 )

Unforgiven

„ştiu să cad fără să mă prindă cineva

ştiu cum să mă sinucid fără să mod

şi cum să mă lovesc cât să pară

de fiecare dată fatal” ( p.42 )

„iar când vor să mă iubească

de lovesc de acest zid

cad la pământ uimiţi

şi eu

nici măcar nu observ asta” ( p.43 )

Grave

„toate greşelile mele

au un cimitir

fiecare din ele un mormânt

o cruce de lemn

gărduleţe flori alei întortocheate

la fel

toate lucrurile toate stările

le îngrop pe rând

women drugs sex alcohol

poetry’n stuff

şi nu simt că pot iubi decât

ceea ce pot dezgropa

şi lua în braţe dimineaţa

iar”

Fast Food

12. fast memories

„trecutul se răsuceşte odată cu cheia” ( p. 87 )

iar acum, la final, ce i-a plăcut tare mult şi lui Ciupa, aşa plăcut impresionat a fost încăt a scris asta şi pe blogul său :

“în general dumnezeu mă ascultă

ziua devine invizibil şi merge cu mine la birou
îmi verifică mailurile
îmi trimite replyuri politicoase
îmi aranjează prezentările
uneori chiar se joacă solitaire
sau un pinball de-al meu mai vechi
pe care l-am şi uitat

seara
în 66 suportăm amândoi aglomeraţia
coatele babelor nervoase
manelele care se aud de la mobile
şi
ca să nu ne plictisim în trafic
ţinem o evidenţă a abonaţilor

orange-ul are cei mai mulţi manelişti

*

acasă cel mai des facem critică literară
şi comentăm ştirile escăi
sau diverse reclame

în rest
gătim împreună
fumam împreună tuşim împreună

ne împărţim femeile
prietenii
aerul

eu si cu dumnezeu futem fără prezervative
şi fără prejudecăţi

*

dupa ce mâncăm şi stăm rezemaţi de spătare
la capetele mesei
cu burţile pline
obosiţi de atâta mestecat

ne zâmbim sarcastic
ca şi cum am şti

că eu sunt ateu
iar el nu crede în oameni”

Închide ochii ,

Să visăm împreună !

E iarna, ninge cu fulgi mari şi pufoşi.

Noi suntem undeva departe de frigul de afară, în casă, unde-i cald şi bine.

În sobă trosneşte focul.

Căldurica s-a instalat în trupurile noastre

Flăcările pictează atmosfera de vis.

Suntem mici în faţa acestui peisaj,

Dar vrem cu orice chip să-i eternizăm în sufletele noastre de copii

Înfulecăm cu mare poftă din deliciosul cozonac făcut de bunica

Ăla pufooooos cu muuultă nucă.

Iar ne-au rămas mustăcioare de la cacao,

Ei, ei , cum se joacă licoarea asta cu noi, mereu ne mânjeşte şi asta ne face plăcere.

Pe fundal se-aud colinde.

Musafirii trebuie să sosească.

Lasă, vin ei şi mâine,

Noi ne retragem în pat, sub plăpumioară,

Ca atunci când eram bebe mici,mici

Şi e cald

Şi bine

Şi colindăm

Şi suntem copii

Şi gustăm fericirea din plin !

Proaspăt Deţinător de Permis de Conducere Categoria B

ha, acum mi-am îndeplinit obiectivul, ţi-am călcat pe urme, te-am făcut mândru, am arătat cine suntem noi hell yeah !

a, da nu uita : Sexiest Driver Alive !

E soare, e frumos,dar parcă-i prea luminos. . .

curând foarte curând, soarele ne va părăsi,

iar noi nu-l vom putea găsi

şi uite aşa, ne vom înfrigura

şi vom urî toamna !

” Ce-i prea mult, strică ! “

e tare adevărat, dar . . .

e şi mai dureros să vezi că fericirea s-a scurtat !

nu mi se pare corect, protestez !

mi-aş dori să urlu, să votez,

să pot face ceva, să nu mă eschivez !

Nimic nu depinde acum de mine,

ci de ziua care vine şi ce aduce cu sine.

era cald, era bine, ne plăcea . . .

A venit toamna şi, odată cu ea,

a sosit şi vremea rea.

fulgere, tunere, vijelii,

toate-mi spun că tu n-ai să mai fii . . .

Ştiu că-i dureros, dar la ce folos ?

de ce să ne torturăm,

când soarta ne-o merităm ?!

Eram doar nişte copii

cu sufletul plin de bucurii.

nicio clipă n-am crezut

că vom ateriza iar, în şezut.

Zburam pe culmi prea înalte

hrănindu-ne cu iluzii deşarte

şi de aia n-am văzut

ce repede soarele-a dispărut . . .

Acum e răcoare

şi tare ne mai doare ,

dar va veni o zi

Când soarele va răsări şi vom fi iar copii !

E răcoare,

Mi-e frig !

Mă văd nevoită să vă stresez . . . din nou . . . tot eu că , dacă nu, iar îmi face reclamaţie domnu’ F. ( lasă, mă, tipule din Câmpia, te ştii tu, nu tre’ să te fac eu celebru şi aici ) că, cică ” DOAR 2-3 articole pe săptămână “, haha !

V-am promis data trecută că vă voi povesti a 2 a parte – mai exact cea de-a 2 a zi – a sărbătorii noastre de . . . un an de Ciupa, pam pam

În urmă cu muuultă vreme ( câteva luni ) am găsit pe deviantart.com ( nu mai ştiu link-ul, sowwy) poza asta

şi stăteam fascinată-n faţa monitorului admirându-l, abia am putut să i-l arăt şi lui Ciupa, iar în secunda 2 amândoi ne-am îndrăgostit de un inel de pe net şi uite aşa am decis că şi noi doi trebuie să avem unul exact ca ăsta pt aniversarea noastră .

No bine, voi chiar aţi crezut că asta e posibil aici, la noi ?! Ha ha, v-aţi păcălit, la fel cum ne-am fript şi noi. În Cluj : ” mergeţi înapoi în Turda, vă rezolvă acolo” . În Turda ” noi ?! nuuu, lucrăm doar cu aur, la Tg Mureş nici n-are rost să încercaţi, de Alba ce să mai zici… nici nu se merită să bateţi drumul până acolo” . . . buuun, sfinţi şi arhangheli coborâţi, plus alte chestioare d-astea aşa, mai minore ca mine

nervi, supărări, deja eram demoralizată ( da, pt mine inelu’ ăla conta al dracu’ de mult, pe bune !) până când, înr-o noapte, după zeci de pagini vizualizate pe net am găsit http://www.okazii.ro/ şi de acolo ne-am putut comanda ambii câte un inel. prin cîteva telefoane s-a rezolvat totul şi uite aşa sâmbătă pe la amiază noi eram în Cluj, în piaţa M. Viteazul şi ne-am întâlnit cu Leo, un tânăr tare simpatic ce era furnizorul nostru. Mă, tare de treaba omu’, ne-a dus cu maşina până la Belvedere de unde am putut vedea asta :

( panOramă Cluj )

să vă explic ce-i aşa fain în legătură cu locui’ ăsta. am fost tot aici cam în urmă cu mai bine de un an cu fetele ( sexoasele alea 2 ce ne-au luat mie şi la Ciupa tortul personalizat ) şi ne-am simţit din cale afară de bine, au fost nişte clipe … . ummm . . . nu le pot descrie în cuvinte, doar Ciupa mea m-a înţeles ce-am trăit acolo, i-a fost destul să se uite la ochii mei ce radiau de fericire şi la gura mea zâmbitoare până la urechi, aşa că noi doi am considerat ca fiind deal să ne ” aniversăm ” şi-n locul acesta şi priviţi ce a ieşit

( cat woman, uite la ea cum şi-a băgat ghearele-n săracul, mititelul, inofensibul copiluţ, haha! )

( arată-mi tu un cuplu mai fericit că noi şi-ţi voi zice că nu-i posibil, că ăia-s îngeri )

( doi copii cărora nu le pasă de nimic altceva decât de dragostea lor, numai a lor , ha !)

( dragostea noastră radiantă s-a impregnat în spiritul locului, aşa că s-ar putea ca cei ce vor călca de acum încolo pe urmele noastre să se trezească cu o doză sănătoasă de fericire aşa, din senin. ne asumăm în totalitate vina )

niiiiiiiii ce făţucă am eu în topogaaaaaaaaaaaaaaan

( da, mă, uite, mă laud cu noul meu inel )

( alea 2 cu LOVE inscripţionat pe ele. promit că, cu proxima ocazie, voi face o poză ca lumea, doar că , până acum, am fost cam aiurită şi, na, se înţelege de la sine de ce )

( aşa fac mâţele când sunt relaxate şi binedispuse, se guduresc pe lângă tine şi parcă,parcă-ţi intră-n suflet cu forţa, aşa cum a făcut şi mâţu’ ăla mic,miculuţ din imagine în urmă cu vreo . . .ummm . . . 54 de săptămâni , da, noi numărăm până şi săptămânile, sâc !)

acolo sus sus sus am fost noi. atât contează că după . . . ne-am cam rătăcit, dar tot am ajuns la Iulius Mall. nu vă zic mai multe despre asta pt că iar îmi explodează hormoneii, habar n-am de ce, dar locul ăla are un el de încărcătură porno )

o seară faină să aveţi, eu am poftă de îngheţatăăăăăăăă !