Primul volum de poezii citit on line : Black Job ( Andrei Ruse )
octombrie 24, 2009 at 2:05 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 15 CommentsTags: andrei ruse, Carte, citat, citit, fericire, on line, poezii, soni, texte, viata
Momentam mă cam grăbesc, aşa că nu vă pot da prea multe detalii.
Pe scurt, vă spun că, în ultima ora ( a durat atât pt că eu am o agendă în care-mi notez tot felul de citate de prin cărţi aşa, pentru sufleţelu’ meu 
) am citit asta ( dă şi tu un click, nu-ţi scurteatză nu-ştiu-cât viaţa, oricum nu faci tu ceva mai important în acele puţine secunde, aşa că nu mai ezita !) , mai exact volumul de poezii al lui Andrei Ruse ( da, da, tipu’ ăla ce-a scris şi Soni , minunăţia de carte despre care,spre ruşinea mea, n-am apucat încă să vă povestesc, sper să nu o mai amân prea mult !) , Black Job , operă pt care a primit ” marele premiu pentru debut în poezie “Premiile Vinea”, ediţia a XVI-a“
buuuun, hai că iar am deraiat , so : primul volum de poezii citit integral de către mine ( ce eminescu , ce Bacovia, Coşbuc şi ăia mulţi, nu mă interesează, nu mă atrag, deşi le interpretez poeziile la şcoala, pt rahatul ăla de notă) şi prima carte citită on line ( eu prefer să am cartea-n mână, să-i simt mirosul ăla caracteristic al foilor, să-i mângâi literele să .. să . . . am o relaţie cu ea ) , aşa că . . . mă simt foaaaaaaaaaaaarte bine !
Revin mai spre seară cu citate !
***
Black Job
De Andrei Ruse
c.ocaine
III iunie
9. „ asta mă enervează
gustul infernal de dulce
de crud
care mă transformă tot într-o papilă gustativă
saturată de adevăr ” ( p.9 )
The City
luni
„ viaţa asta e o zi de luni
toată lumea începe ceva ce nu ştie” (p.25 )
„ toţi sunt musafiri
toţi se simt incomozi şi cer voie politicos
să trăiască” ( p.26 )
Blow Job
„ nu există nume
pentru lucrurile pe care vreau să le văd
limba pe care o vorbesc stă încă neînviată
şi uneori
nici eu n-o-nţeleg”
şâcâdâm
„ te-aş privi chiar dacă îmbătrâneşti
de fapt
te-aş plăti să stai
doar să-mi asculţi povestea
nu mi-aş băga nimic în tine
nici visele nici dorinţele ”( p.38 )
Unforgiven
„ştiu să cad fără să mă prindă cineva
ştiu cum să mă sinucid fără să mod
şi cum să mă lovesc cât să pară
de fiecare dată fatal” ( p.42 )
„iar când vor să mă iubească
de lovesc de acest zid
cad la pământ uimiţi
şi eu
nici măcar nu observ asta” ( p.43 )
Grave
„toate greşelile mele
au un cimitir
fiecare din ele un mormânt
o cruce de lemn
gărduleţe flori alei întortocheate
la fel
toate lucrurile toate stările
le îngrop pe rând
women drugs sex alcohol
poetry’n stuff
şi nu simt că pot iubi decât
ceea ce pot dezgropa
şi lua în braţe dimineaţa
iar”
Fast Food
12. fast memories
„trecutul se răsuceşte odată cu cheia” ( p. 87 )
iar acum, la final, ce i-a plăcut tare mult şi lui Ciupa, aşa plăcut impresionat a fost încăt a scris asta şi pe blogul său :
“în general dumnezeu mă ascultă
ziua devine invizibil şi merge cu mine la birou
îmi verifică mailurile
îmi trimite replyuri politicoase
îmi aranjează prezentările
uneori chiar se joacă solitaire
sau un pinball de-al meu mai vechi
pe care l-am şi uitatseara
în 66 suportăm amândoi aglomeraţia
coatele babelor nervoase
manelele care se aud de la mobile
şi
ca să nu ne plictisim în trafic
ţinem o evidenţă a abonaţilororange-ul are cei mai mulţi manelişti
*
acasă cel mai des facem critică literară
şi comentăm ştirile escăi
sau diverse reclameîn rest
gătim împreună
fumam împreună tuşim împreunăne împărţim femeile
prietenii
aeruleu si cu dumnezeu futem fără prezervative
şi fără prejudecăţi*
dupa ce mâncăm şi stăm rezemaţi de spătare
la capetele mesei
cu burţile pline
obosiţi de atâta mestecatne zâmbim sarcastic
ca şi cum am ştică eu sunt ateu
iar el nu crede în oameni”
Gelozia, o mare curvă !
iulie 7, 2009 at 2:16 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 25 CommentsTags: adulter, Ale, citat, ciupa, incredere, inselat, iubire, noi doi, relatie
Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie
ne zicea Mircea Eliade în Nuntă în cer . . .
ieri am terminat cartea respectivă şi m-am oprit să meditez niţel asupra citatului de mai sus.
Gelozia, e sau nu o curvă ?!
mi-am torturat mintea în speranţa că, la finele exerciţiului de gândire, voi putea fi în stare să spun clar şi răspicat dacă ” dama “ de care vorbim noi azi e una oarecare, sau e de lux.
hm, cam ciudată problematica asta, nu ştiu sigur cum să pledez. hai să încercăm împreună.
să nu vă faceţi vreo idee greşită, sau să mă catalogaţi drept misandrină ( tipa aia dură şi bunoacă ce joacă bărbaţii în picioare doar pentru simplul fapt că nu-i poate suporta 
) , eu vă spun de pe acum că nu cunosc gelozia feminină. n-am fost geloasă în viaţa mea. ştiu, nu mulţi sunteţi cei ce mă credeţi. asta e, nu încerc să conving pe nimeni.
pe de altă parte însă, am văzut ce poate face gelozia dintr-un bărbat, chiar şi atunci când partenera sa nu îi dă acestuia motive reale pentru care să fie îndreptăţit să reacţioneze într-un mod . . . ăăăă . . . hai să zicem nu tocmai plăcut
ca femeie, mai ales dacă ştii că n-ai călcat strâmb, te simţi foarte rău ştiind că eşti bănuită de unele chestii chiar de către persoana ce-o iubeşti.
ca bărbat gelos, n-ai somn nici noaptea şi nu ştii pe ce părţi să o întorci pentru a te convinge întâi pe tine însuţi dacă ea te înşeală sau nu. asta-i marea bubă. n-ai tupeul să-i artunci nimic în fată ( bineînţeles că eşti conştient că dacă supoziţiile tale se adevederesc a fi false şi tu ai făcut-i pe ea cu ou şi cu oţet te-ai dus pe p…lută ) până ce n-ai dovezi clare.
o altă ipostază este cea a bărbatului orbit de gelozie, maniacul însetat de dreptate care, fie că are sau nu motive, vrea cu orice preţ să-i demonstreze partenerei sale că el e regele suprem, că el are întotdeauna dreptate şi că ea nu-i decât o altă cârpă pe care el a încercat să o ridice la rangul de doamnă ( vezi să nu, băă !) permiţându-i stimabilei ( haha, fraierici, şi când te gândeşti că tu erai în limbă după ea şi că mai că nu o implorai să accepte să stea cu un înfumurat ca tine. mori, măă !) să împartă patul/casa cu el.
ce-ar mai fi de zis . . . aa, da . . . acele cazuri în care tipul e gelos pe cai verzi pe pereţi. de ce te uiţi la ăla ?… de ce ţi-ai luat decolteul ăsta, vrei să atragi privirile ălora, aşa ? ….lasă că te ştiu eu pe tine ! ….unde mergi , în oraş, aşa, cu fetele, daaaaaa şi normal bullshit! . . . învăţaţi pentru licenţă, nu ? şi practica o faceţi în dormitorul lui, sau cum stă treaba ? . . .
mă, sinceră să fiu, eu n-aş putea trăi cu unu’ d-ăsta pentru că nu pot baga mâna-n foc că nu i-aş da în cap cu ceva până ce n-ar mai zice nici pstt. şi cum nu vreau să-mi pierd tinereţea prin ceva celulă, mai bine-şi frânge un stimabil EL sufletu’ pierzându-mă pe mine
cum stă treaba la noi, adică la mine şi la Ciupa ?! păăăi . . . el e posesiv şi nu poate percepe că el ar putea să mă împartă cu cineva ( în sensu’ că tipu’ X îmi zice că mă place, deşi ştie de Ionuţ). bun , omule, eu ce să-i fac ăluia dacă i-am căzut cu tronc ?! atâta timp cât tu eşti sigur pe mine şi pe tine – împreună – nu prea am ce zice şi consider că tu nu ar trebui să-ţi îngreunezi mintiuţa cu aşa ceva.
e un copil încă. nu a învăţat să preţuiască trimful lui în faţa ăluia ce mă vrea. eu, în schimb, dacă aş fi bărbat, aş avea ditamaaaaaaaaaai inima să ştiu că femeia mea e râvnită şi de altii şi, cu toate astea, ea tot a mea e
mno, fraţilor, eu încă-s prea mică să vorbesc de chestii d-astea prea mult. problemicile astea ( închipuite şi ele ) sunt ale adulţilor. ei au destul timp liber pt a-şi frământa cerebelu’ cu ele.
dar, oricum, eu rămân la părerea mea : gelozia-i o mare curvă !
voi, ce ziceţi ?
hai,hai, bagă mare, că pe tine te dă experienţa afară din casă, nu pe minora de moi 
*** am ales poza asta cu Ionuţ pentru că pe deviantart.com nu am găsit nimic care să-mi placă. poză-i de anu’ trecut, de pe când începea el să simtă una-alta mai altfel pentru mine 
mulţumesc, modelule ! haha, acum tre’ să-mi plăteşti şi onorariu după ce că tot eu ţi-am folosit imaginea. aham, I’a a business woman ! ***
Fana lui Teodor Tanco
iunie 15, 2009 at 8:41 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 8 CommentsTags: facultate, Familie, Mama, teatru, vis
Ştia că leul, oricât de îmblânzit pare, tot leu rămâne şi domesticirea lui e un simulacru, până în clipa când dresoarea, încrezătoare în arta ei şi naivă, ca toţi artiştii, îşi vâră singură şi curajos capul în gura leului, acestuia rămânându-i să îndeplinească doar o simplă formalitate.
. . . cam aşa şi personajul principal din romanul omonim, Fana.
Melinda, mama Fanei, grecoaică de modă veche, o lasă pe fată să viseze la şcoala de actorie , fără a se gândi măcar vreo secundă că fiica ei ar putea vorbi serios.
Bineînţeles că fata a crescut şi tot timpul a ţinut minte acea clipă magică, atunci când, la o serbare de sfârşit de grădiniţă, după ce a recitat o poezie foarte complicată, Melinda i-a zis de faţă cu toţi „ scumpa mamii artistă”. Cu toate că n-a înţeles ea prea bine ce presupunea titulatura de „artistă”, crescând, s-a pregătit temeinic pentru a da la Universitatea de la Bucureşti.
La examen s-a descurcat excelent, frumuseţea ei radiind deasupra tuturor. Până şi temuţii examinatori au fost impresionaţi de prestanţa Fanei.
Melinda, neagră de supărare, s-a dus la Bucureşti şi , făcând apel la unele relaţii foarte cunoscute în acea lume a Bucureştilor, a pus să fie scos dosarul fiicei sale, iar pe foaia de admitere ea sa fie trecută „Respins”.
Fana, crezând că a căzut examenul, întoarsă acasă, a căzut într-o depresie cumplită. Nimic nu o putea scoate din starea ei letargică, nici chiar dădaca Safta, cea care i-a fost ca o mamă atât Fanel , cât şi lui Ştefan, fratele acesteia. ( părinţii erau foarte ocupaţi cu munca)
Într-un târziu, şi-a revenit cumva, cumva şi dorea să se angajeze. Aici, iar a intervenit Melinda. Ea vroia ca fiică’sa să lucreze cot la cot cu ea într-o uzină, nicidecum la teatrul de la Casa De Cultură. Planurile Fanei sunt ruinate..iar..tot de către propria-i mamă.
În lungile ei plimbări prin parc, întâlneşte un bărbat despre care nu ştie nimic. Şerban, 37 de ani, specialist în inginerie, cade în mrejele fermecătoarei Fana. Niciunul nu ştie nimic de celălalt, dar nici nu dezvăluie misterul, lor plăcându-le acea atmosferă tensionată în care, din cauză că nu-şi ştiau numele, se adresau cu „regină” şi „majestate”.
Cu puţin timp de a o cunoaşte pe Fana, Şerban era amantul Melindei. Cam un an a durat idila dintre ei, bărbatul întrerupând totul când a intrat Fana în viaţa sa. Atunci când Melinda află de Fana şi Şerban, crede că onoarea fetei e pătată pe veci ( cu toate că, între cei doi, nu s-a întâmplat nimic mai mult decât nişte sărutări pătimaşe . . . nu că nu ar fi vrut fata, doar că bărbatul a fost prea tolomac încât să simtă când era momentul prielnic să acţioneze)
Romanul lui Teodor Tanco se finalizează cu plecarea Fanei la Bucureşti. Nu-i pasă de ce spune lumea sau mama ei ( realizează că nu se va putea înţelege niciodată cu aceasta în privinţa teatrului), drumurile i se despart definitiv de Şerban şi pleacă . . . pleacă să-şi trăiască viaţa . . . să-şi îndeplinească visul
.
.
.
asta-i cea de-a 2 carte pe care mama a citit-o atunci când era însărcinată cu mine, iar numele personajului principal era Ştefana
Ştefana mamei . . .
mai 28, 2009 at 5:54 pm | In Carte, Personal | 11 CommentsTags: adolescenta, Copii, iubire, Mama, noi, nume, Vescan, viata
Cu floarea-soarelui la butonieră
De Oana Chelaru
De foarte mult timp mi-am dorit să citesc această carte, încă de când mama mi-a spus că mi-a pus numele de Ştefana după personajul principal. Îmi puneam tot felul de întrebări despre tipologia în care se încadrează Ştefana, eram tare curioasă dacă noi două semănăm, la ce se gândise mama când a luat acea hotărâre . . . în fine, o grămadă de lucruri pe care doar azi le-am elucidat şi, cu toate astea, tot n-am priceput titlul cărţuliei . . . dacă era o garoafă roşie, hai că mai înţelegeam, dar aşa . . . doar cealaltă Ştefana ştie. 
Autoarea, Oana Chelaru, absolventă a facultăţii de Litere, şi-a publicat primul roman, cel mai sus amintit, la frumoasa vârstă de 17 ani. Culmea, la fel am şi eu ( în mai puţin de 2 luni voi fi majoră.uff, ce nasol. NU vreau asta! Totuşi, îi mulţumesc lui Daboc pentru faptul că refuză un concert cu Prodigy în favoarea mea) ş i nu cred că ar fi fost un moment mai indicat de a citit cartea decât ăsta.
În principiu, e o carte uşoară, ar zice ochii trecuţi prin tone de file, e genul de carte care „ nu prinde ” la oricine ; vreau să zic că mulţi dintre voi, dacă ar citi-o, n-ar înţelege-o pentru că nu aţi trăit, poate, acele momente din viaţa de adolescent la care face referire O. Chelaru.
E vorba de o tipă dintr-a 11 a, Ştefana Şandru , pasionată de română ( hmm, ca să vezi, uite-o pe Ale! ), olimpică la această disciplină, elevă conştiincioasă la şcoală, copil cuminte acasă, prietenul dorit de oricine din gaşcă, acea fată faină care surprinde prin inocenţa şi prin simplitatea gesturilor sale feminine.
Ştefana asta, cum am zis, ieşea în evidenţă peste tot , aşa că , presupune moi, nu mare vă va fi mirarea când vă voi zice că vreo 2-3 băieţi umblau după ea pentru a-i intra-n graţii. Eee, n-au avut ei norocul ăsta pentru că Clai ( îl cheamă Claudiu, dar are aere de şmecheraş, aşa i se zice „Clai” ) Alexe îi suceşte minţile şi tot el e cel ce o învaţă cum ar trebui să fie dragostea şi cum e să verşi primele lacrimi pentru un baiat.
Tipa ( mi-e ciudat să-i zic pe nume , căci mi se pare că ş vorbi în numele meu, chiar dacă doar mama şi Ionuţ mă mai alintă uneori aşa) vrea să braveze, să dea impresia că-i tare pe poziţii şi că pe ei nu-i prea flutură-n stomac nimic atunci când e-n preajma lui Clai, cu toate că-l urmăreşte, pe sub gene, pas cu pas atunci când dansează cu diferite tipe.
Clai ăsta , hm, mare figură. E tipul de băiat „ cool ” dar care, în adâncul său, are un suflet mare , părticică din el cunoscută doar de don’şoara Ştefana.
Prietenii o iau la 11 m şi o întreabă dacă-i sigură de „ relaţia ” ( întâlniri fugitive şi vorbe mari spuse de 2 copii) cu Făt-Frumos Clai ăsta. Nu le dă mare atenţie, dar aceste gânduri o macină şi, într-un final, spusele băieţilor, colegi din anturajul lui Clai, se adeveresc din păcate, clipa adevărului sosind când acesta-şi cere iertare că a făcut-o să se îndrăgostească de el, pe când el, distinsul „ prinţ ” ( aşa-i zic eu lui Ionuţ când îl iau peste picior şi suntem certaţi) o place doar, fără alte sentimente mai profunde.
Da, bou’ dracului, recunoaşte că el e prea egoist pentru a iubi pe cineva, aşa că nu neagă nici că, pe lângă Ştefana, au mai existat alte fete cu care s-a şi culcat. Ruşine, băăă! Orice ai fi făcut, asta nu trebuia să i-o zici ei în faţă! La ce folos că, după aia, ai zis „Dumnezeule, bine că nu m-am culcat cu tine”
Sunt multe chestii-n cartea asta care-mi seamănă. Prefer să nu vi le zic vouă, sunt ale mele, fac parte din viaţa mea personală pe care, sinceră să fiu, acum nu am dispoziţia necesară pentru a v-o prezenta.
Vă e destul să ştiţi că Clai ăsta nu-i chiar aşa de zmeu precum pare el şi că, în fond şi la urma urmei, mare greşeală el nu a făcut, pentru că a avertizat-o din timp pe Ştefana că, mai devreme sau mai târziu, el o va nasoli rău de tot şi că atunci ea va fi rănită, lucru care el nu ar fi dorit să se întâmple.
Iubiri de copii . . . vorbe mari . . . planuri măreţe . . . toate astea se năruiesc atunci când cresc copiii şi conştientizează ce infantili erau odată . . .
Chiar, tu de ce te afli aici ?!
mai 7, 2009 at 10:00 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 9 CommentsTags: Carte, citat, reclame, viata
pentru mulţi oameni e la fel de simplu ca a nu te fi confruntat 
niciodată cu ideea unui ” Scop De A Exista ” . Alţii înţeleg noţiunea , însă nu sunt siguri că au un SDAE. Apoi, există unii oameni care, din cauza educaţiei, a mediului, sau poate a credinţelor religioase, nu cred că au dreptul să încerce să-şi realizeze SDAE-ul. Chiar şi oamenii care îşi dau seama că au un ” Scop De A Exista “, şi cred că au dreptul să-l îndeplinească, uneori nu cred că a îndeplini este la fel de simplu ca a şti că poţi, şi apoi de a face ceea ce vrei.
despre asta ne vorbeşte John Strelecky în “ Cafeneaua De Ce Te Afli Aici ? “.
sătul de cotidianul ce-i invada sufletul, ia o pauză, se rătăceşte pe drum şi ajunge în pustietate unde, de nicăieri, în apare o cafenea. intră cu gândul de a cere benzină dar, fascinat de lucrurile interesante legate de viaţă ce le află de la bucătarul şi chelneriţa cafenelei, se hotărăşte să mai zăbovească niţel. face alegerea corectă şi astfel ajunge să înţeleagă că fiecare dintre noi are un scop în viaţa asta, are dreptul de a-şi acorda enşpe mii de şanse pentru a se realiza pe X sau Y plan, doar pt a fi împlinit.
John mai spune şi că . . .
În ciuda a ceea ce suntem învăţaţi să credem, sau a ceea ce auzim în reclame, sau a ce simţim când suntem stresaţi la muncă, fiecare deţine controlul asupra fiecărui moment al vieţii noastre. Uitasem acest lucru şi mă stăduiam să mă adaptez la tot felul de alte influenţe, în timp ce le lăsam să-mi controleze viaţa.
Aşa cum nimănui, în afară de mine, nu-i pasă (…), în viaţă, numai tu ştii cu adevărat ce vrei de la existenţă.Să nu laşi vreodată lucrurile sau oamenii să te ducă într-un punct în care să simşi că nu mai deţii controlul asupra propriului destin. Fii activ în alegerea drumului pe care îl urmezi, astfel ţi-l vor alege alţii.
roboţeii se vor revolta la frazele astea. oamenii cu cap vor analiza şi vor băga la tărtăcuţă.
de ce să fiu eu un simplu spectator în filmul vieţii mele ?! de ce să fac X lucru pt a-i face pe plac lui Y ?! de ce toate astea când pot face ce vreau eu, cum şi când o vreau , dar tot eu să fiu cea împlinită ?! de ce să ne lăsăm îndoctrinaţi de tot felul de tehnici de manipulare în masă ?! de ce să nu raţionezi de unul singur, tu, individule din mulţime ?!
astfel se face diferenţierea între minţile sedate cu idei de pe vremea lui Coana Miţa Biciclista care a căzut şi . . . şi OM
Leapşa Literară
aprilie 27, 2009 at 1:48 pm | In Carte, Leapsa | 9 CommentsTags: Ale, autor, Carte, citit, ciupa, eu, Hobby, lectura, scriitor
Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Cei din Epoca Marilor Clasici. Mama s-a îngrijit de biblioteca mea personală încă dinainte ca eu să mă nasc aşa că rareori s-a întâmplat ca la şcoală să ne ceară să citim te miri ce operă X şi eu să nu o am pe acasă.
Mulţumesc, mamă !
Din ce carte ai mai multe exemplare ?
Mi se apre inutil să am de enşpe ori o carte. 1 la mână, ocupă spaţiu, 2 bani irosiţi şi 3, nu învăţ nimic nou dacă văd dubluri în rafturi.
Daaaar , din cauza vremurilor ălora grele pe care minora de mine nu le-a prins, acele timpuri când, pentru a cumpăra o carte „bună” trebuia să o iei la pachet cu altele 2-3 naşpa ( alt termen mai degradant pt o carte n-am găsit) , am câteva exemplare din Ion Creangă, Eminescu ( îl urăsc. Acum , la ora de română, îmi mănâncă nervii cu Luceafărul lu’ Peşte . . . uff) sau Sadoveanu.
De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Drept să vă spun, genul ăsta de cărţi nu m-au pasionat niciodată ; tata, în schimb, le mânca nu alta, sorbea fiecare cuvânt ( ofc, eu n-am de unde să ştiu asta, dar îmi povesteşte mama sau bunica).
Visam şi eu să controlez oamenii ca Marry Poppins sau că voi ajunge departe de casă la şcoală ca Harry Potter şi voi face multe măgării, dar mă trezeam repede din reverie pentru că mereu suna telefonul, semn că trebuia să pornesc către şcoală ( cea generală).
Ce carte ai citit cel mai des ?
Mai mult ca sigur că mulţi dintre voi nu aţi auzit de ea. Am primit-o anul trecut, de Crăciun, de la Ionuţ ( mulţumesc, blondo, că l-ai ajutat să o aleagă 
) şi e o carte documentar Suad Arsă de vie în care se povesteşte viaţa grea a unei fete din Palestina care rămâne gravidă , iar părinţi aranjează ca ea să fie arsă de vie în timp ce spăla rufele de către cumnatul ei. Am citit-o de cel puţin 3 ori ( am scoase pagini întregi de citate) şi am de gând să o recitesc şi pentru a 4 a oară cât de curând
Care era cartea ta preferată la 10 ani ?
Cireşarii. Am citit primele 3 volume într-o vară. Trăiam alături de personaje şi-i îndrăgeam tot mai mult şi mai mult cu fiecare filă ce o parcurgeam. m-a cam dezamăgit „Roata Norocului”, romanul fiind unul poliţist, iar eu prea mică pentru a-l înţelege în totalitate, dar a fost ok până la urmă.
Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?
Nu cred că eu sunt în măsură să cataloghez o carte ca fiind „proastă”. Consider că din fiecare avem câte ceva de învăţat.
Singura carte care mi-a lăsat un gust groaznic de amar a fost Greaţa lui Sartre. Îmi pare rău că am citit-o, dar a trebuit să-i demonstrez profei mele de română dintr-a 9 a că sunt capabilă să o finalizez
Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?
Hmmm…greu de spus. Mai multe, dar acum îmi vine-n minte Enigma Otiliei. Am reţinut foarte multe lucruri din ea, chiar dacă au trecut aproape 10 luni de când am deschis-o ultima dată. Sunt multe tipologii de personaje întâlnite acolo , iar psihologia fiecăruia dintre ele este de-a dreptul uimitoare…părerea mea
şi Parfumul lui Suskind
Cine crezi cã ar trebui sã câstige premiul Nobel pentru literaturã?
Şi , din nou , NU sunt în măsură să-mi dau cu părerea la capitolul ăsta. Sunt prea mică într-ale cititului pentru asta. Îi las pe „ Ăia mari” să o facă
Ce carte ti-ar plãcea sã vezi ecranizatã?
Parfumul lui Patrick Suskind. Asta deja e ecranizată, dar eu încă nu am reuşit să văd decât primul cd. Am zis că-l voi urmări împreună cu Ionuţ . . . într-un viitor apropiat.
Descrie visul cel mai straniu care sa fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
” Nu îmi aduc aminte un astfel de vis. Poate că am visat cu ochii deschişi să devin un scriitor de succes. Vise…” zicea Chris şi eu îl aprob în totalitate.
Wait a sec..ţin minte cum visam alături de Peter Pan =)))
Care e cartea cea mai putin cultã pe care ai citit-o ca adult?
Trage-mi-o . . . poate sunteţi puţini bulversaţi de titlul ei ( la fel a reacţionat şi mama) dar, după ce o veţi citi, veţi vedea că în ea sunt prezentate doar adevărurile dure ale vieţii de „gangsta” în contact cu „realitatea” bogătaşilor : droguri, alcool, ţigară, pistoale, curve, peşti, dealeri, crimă . . . stuff like that
Şi, mă, omule, ia stai…o carte poate fi cultă sau nu ?! de când clasificarea asta ?! un mare rahat după mine dar, nah, ăl de a născocit-o poate a fost mai ipen la cap ca mine
Care e cartea cea mai dificilã pe care citit-o?
Viaţa mea Semnul Exclamării
Preferi autorii francezi sau ruşi ?
Primii
Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Ummm…I have to say…neeeext !
Ce te deranjeazã cel mai mult în activitatea lecturii?
Să am un chef d-ăla nebun ( aşa cum mă apucă pe mine adesea) şi să trebuiască să mă opresc din citit din varii motive. Mă scoate din sărite şi adesea reacţionez urât, indiferent de cine mă perturbă
Mă mai disperă şi şcoala, că-mi impune să citesc tot felul de opere. Nu mai bine, tu , profesore, mă laşi în plata mea să-mi dezvolt lexicul într-un fel cât se poate de plăcut pentru mine, lăsând la libera mea alegere să desemnez ce cartea va avea onoarea ( haha! ) de a-mi trece prin mână ?!
Care e romanul tau favorit?
Nu am aşa ceva. Fiecare carte e faină în felul ei. Trebuie, totuşi, să recunosc că le ador pe cele psihologice cu o intrigă riguros construită.
Joci ceva?
Asta e un fel de întrebare capcană ?! sau care-i faza cu ea în acest context , că eu tot nu mă prind.
În fine..simplific pentru voi..mă joc de-a viaţa . . . dar, staaai, asta o puteaţi vedea şi singuri
Povestiri scurte, schite?
E prea banal dacă amintesc şi eu ca restul despre Caragiale, nu ?! Logic , aşa că-mi fac niţică reclamă şi vă invit să vizitaţi secţiunea “ Poveste ” de la mine de pe blog
Non-fictiune?
Well . . .
Scriitorul favorit?
eu ?! =))
Ce scriitor crezi cã este supraevaluat?
Bineînţeles că…nea’ Coelho. Am citit vreo 4 cărţi de la el şi tot n-am rămas cu nimic în tărtăcuţa. cea mai răsărită mi se pare Alchimistul dar , în rest, tot-i preaaa comercial şi simpluţ pentru gusturile mele.
Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Biblia. chiar aş vrea să o citesc şi o găsesc foarte utilă în circumstanţele date. ce carte te-ar putea ajuta să treci mai uşor peste izolare şi singurătate decât aceasta ?!
Şi ..acum ce citeşti ?
Inimi cicatrizate de Max Blecher. staţi pe aproape că voi face un articol după ce o finalizez.
Mulţumesc, Chris şi scuze de întârziere ( mersi şi de mail-ul ăla. am priceput)
Gajico, prinde-oooo !
Dădacul …sau amantul ?
martie 31, 2009 at 8:57 am | In Carte | 59 CommentsTags: barbati, casnicie, Cluj, divort, dragoste, eu, Familie, Infidelitate, iubire, pula, relatie, sex oral, tradare, ura, viata
Am citit cartea asta acum o lună, dar nu prea am avut timp să vă povestesc despre ea, așa cum v-am propus inițial, dar iată că și oră de Tic ( Tehnologia Informațiilor Calculatorului) e bună la ceva.
Holly Peterson ne povestește despre o tânără pe numele ei Jamie , Whitfield după căsătorie ( J.W) , venită din Minneapolis, ea fiind nevoită de împrejurări să se adapteze la stilul de viața luxos din Manhattan, East Side.
Timidă la început, ea observă viața bogătașilor și realizează că nu se va putea integra niciodată aici, dar se străduiește și, prin inteligența ei sclipitoare și prin puterea de memorare uluitoare se face remarcată de Philip, un mare avocat care, ulterior, îi devine soț.
După 10 ani de căsnicie , cei 2 se aleg cu 3 copii : Dylan ( 9 ani ), Gracie (5) și Michael, cel mic, în vârstă de 2 ani. Au un apartament foarte mare și se învârt în lumea bună a orașului, având chiar câte un om pentru fiecare dintre treburile casnice, ba mai mult, Jamie le pune pe angajate să organizeze pragramul celor mici pe coloane, culori diferite și alte măgării de genul de-a dreptul penibile.
Philip este preocupat de bani. Pentru el timpul înseamnă bani. Nu-și permite să piardă nicio secundă nici chiar pentru a-și petrece timpul împreună cu familia sa. Jamie, la rândul său, este o femeie de succes, ea fiind unul dintre cei mai mediatizați producători de televiziune. Ambii sunt ocupați până peste cap, așa că a lor căsnicie fumată de muuuuult timp se cam duce pe…plută
Deși încearcă să păstreze aparențele, lui Jamie îi este foarte greu să mascheze frustrările unei căsnicii care e pe punctul de a se destrăma. Susanah, fiina lor, știind acest lucru, o sfătuiește pe Jamie să-i facă lui Philip un sex oral în fiecare dimineața, ăsta fiind modul ei de a-și ține soțul lângă ea după atâția ani. Susanah era renumită pentru blowjob-urile ei, de acest lucru convingându-se până și Jamie atunci când își surprinde soțul cu gura ( `tu`ți gura mă`tii de bou ordinar !! )între cracii lui Susanah.
Între timp, Jamie îl angajează pe Peter, un tânăr de 29 de ani, licențiat în calculatoare, tip ce-l captivează de-a dreptul pe Dylan, fiul lui Jamie cu probleme de socializare. Treptat, Peter se integrează în familie, ajungând să fie mai dorit de către cei mici decât tatăl lor. Lui Philip nu-i convine situația și i se pare ceva deplasat ca ei să aibă un dădac în casă. Jamie nu ține cont de lamentările lui Philip, mai ales că după incidentul cu cracii Susannei trăial separat și Jamie se gândea serios la un divorț.
Peter și Jamie se îndrăgostesc nebunește unul de celălat, fără a face niciun pornoșag deocamdată pentru că Peter o vrea numai pentru el, asta putându-se întâmpla doar atunci când ea-l va părăsi definitiv pe Philip.
Jamie își pierde postul și posibilitatea de mai lucra vreodată într-o televiziune din cauza unui proces foarte televizat în care televiziunea la care ea lucra a fost țepuită iar, la final, șeful ei s-a spălat pe mâini și a pus întreaga vină pe Jamie. Tipic bărbaților, nu ? Sa vă frec, băăăă ! Yep, I hate you But I know that you don`t give a shit
Jamie, cu ultimele forțe, își ia copiii și pleacă la munte, unde spera că va petrece un weekend lipsit de griji și de frământări sufletești. Acest lucru nu e posibil deoarece Susannah, pentru a-și spăla rușinea în fața lui Jamie , îl urcă-n avion și pe Peter.Până la urmă, el este o surpriză plăcută, exact de ce avea Jamie nevoie. Cei doi au parte de o noapte pasională, liniștea fiindu-le stricată de apariția lui Philip.
Jamie și Philip se pun de acord în privința divorțului. Peter o părăsește pe J.W și-i spune că o va aștepta un an, timp în care ea să se poată refaca, iar el să-și finalizeze proiectul cu pc-urile.
Și, ca să vezi, mai sunt și bărbați ca Peter ce se țin de cuvant.
Ain`t that fucking sweet ?
Cred că-mi vine să vomit. 
Acum, să vedem ce-a învățat Ale din cartea asta:
* viața mea sau a ta, femeie proastă, nu trebuie niciodată să depindă de un bărbat. crezi că nu poți trăi fără el ? Eeee, pula, te asigur eu că poți, așa că nu te mai lamenta, da-i botoșeii tipului și papa. Vorba aia ” Mulțumesc de participare! ” Nu te umili chiar în halul de a sta după curul lui în timp ce el stă cu alta.
* nu toți cei care-ți dau sfaturi o fac bine intenționați. știți și voi ” nu-mi mai dați sfaturi, pot să greșesc și singur! ”
* într-o relație nu trebuie să lipsească libera exprimare dintre parteneri. dacă se ajunge în acel punct mort în care nu mai vrei să-l vezi pe cel de lângă tine, bagă-ți pula-n tot și dă-l dracului. cu siguranță te așteaptă un altul la colț.
* să nu mi se urce fițele la cap atunci când iau contact cu oameni de genul lui Philip . ( cu toate că știu că, odată ajunsă-n Cluj, tentația va fi mareeee )
* nu trebuie s-o dau în paranoia cu planificarea viitorului. sunt destui care o fac, așa că nu trebuie să îngroș și eu rândurile. au alții destul timp s-o facă și-n locul meu.
Cam atât pe ziua de azi. Mă duc să citesc. Nu mai am mult și clachez, așa că nu știu cât de curând ne vom reciti dar, până atunci, să fiți cuminți
Moara cu noroc
februarie 26, 2009 at 10:08 pm | In Carte | 28 CommentsTags: Bani, bou, Moarte, peste, prieteni, Sex, tema, viata
Ieri am citit două ore încontinuu. Da` ştiţi cum ? Una, una. Citeam, scriam, citeam,… şi tot aşa.
Probabil că vă gândiţi deja că te miri pe ce carte fenomenală am pus mâna. Daaaaaaaaaa de unde. 
Faza a fost că azi ne`a dat test de lectură (17 întrebări) la română din Moara cu noroc. Ooooo, da! Ce fericire pe capu` meu că a trebuit să citesc de 2 ori cartea, iniţial citind`o anu` trecut pentru olimpiadă. ( Ueaccc)
Pentru cei care încă nu ştiu, cartea e opera lui nenea I. Slavici şi`n ea e vorba despre o familie care doreşte să se îmbogăţească , să părăsească mediul rural şi să se lanseze pe piaţa încălţămintei la oraş.
Ghiţă , capul familiei, se sfătuieşte împreună cu şoţia lui, Ana, şi cu soacră`sa, “bătrâna“, discuţie în urma căreia hotărăsc să se mute de Sf. Gheorghe ( ce întrebare de`am plua la test ..ce pixu` meu mă interesează pe mine în ce zi s`a dus ăla învârindu`se ?!) la Moara cu noroc.
Moara asta , de fapt, nu prea era ea o moară, mai degrabă o cârciumă la intersecţie de drumuri, undeva departe de lume şi de civilizaţie. Ca să poată sta aici, Ghiţă a trebuit să se pună bine cu Lică Sămădaul ( aka şeful porcarilor. nah, că pe`asta am nimerit`o la test).
Orbit de bani, Ghiţă intră în afaceri necurate cu Lică, acesta fiind un mare hoţ al acelor timpuri. Astfel, fără să aibe vreo vină, Ghiţă merge la judecată, proces în urma căruia sunt condamnaţi pe viaţă 2 oameni nevinovaţi.
Între timp, familia lui Ghiţă suferă mari transformări. Bineînţeles că nu`n bine. Bătrâna tace şi vede. Nu se bagă în căsnicia lui fiică`sa. În schimb, aceasta, e tot timpul supărată deoarece simte că, pe zi ce trece, soţul ei se înstrăinează tot mai mult faţă de ea. Pentru a o proteja, Ghiţă nu`i zice în ce bucluc intră, lăsând loc de diferite interpretări ce`i macină creierul femeii noaptea.
Desfăşurarea acţiunii (mi`e lene să tot stau să poveste în amănunt, mai ales că lucrul ăsta trebuie să`l fac ca şi temă, pe cel putin 2 coli A4. mama mă`sii de literatură obligatorie ) :
- o vaduvă de 48 ani moare asfixiată cu o cârpă ce i`a fost băgată în gură
- copilul de 5 ani e lovit în cap cu padul pustii. evident că moare şi ăsta
- Hanţl, un jandarm, moare împuşcat în umăr şi înjunghiat în gât ( interesant mod de “a`i face felul” cuiva. cuţitul i`a intrat prin gat şi i`a străpuns inima. măă, iar mă acuzaţi că`s sadică din moment ce m`am oprit niţel asupra detaliului ăstuia) ?
- Ana se fut întreţine relaţii sexuale cu Lică
- Ghiţă , soţul Anei, ştie de treaba asta ^ ( suge-o, prostuleeee! )
- tot Ghiţă e bou` care se transformă`n peştele muiere`sii doar de dragul de a găsi el o portiţă de scăpare pentru a`şi muşamaliza fuga până la Ineu, acolo unde avea să`l pârasca pe Lică la Pintea căprarul
aaa, am uitat să precizez că, în tinereţe, Lică şi Pintea au fost tovarăşi. furau cai împreună, numai că au trebuit să se predea atunci când Lică a fost împuşcat în picior. Vedeţi? ăştia da pretenari! pe bune de nu. adică, na, Pintea putea să scape , s`o ia la sănătoasa şi să`l lase dracului pe ăstalalt jos, să moară ca un caine dar, nuuuuu, el a fost om până la capat foarta faină faza asta. ştiu şi eu câteva persoane care ar face asta pentru mine. voi ? ar fi bine să aveţi şi voi cel puţin un “frate” d`ăsta
iar aberez şi nimeni nu dă 2 bani pe tentativa asta de prezentare de carte. oricum, dacă aţi ajuns cu lectura până aici, vă rog să`mi scuzaţi stilul “cu liniuţă”. aşa`mi e mie mai uşor să vă prezint o carte, mai ales că e vorba de un volum care nu mi-a făcut plăcere să`l citesc. e un fel de “musai ca de voie bună” yeah, right. lasă că apuc eu să citesc doar ce`mi trăzneşte mie prin cap. Ce Rebreanu , ce Slavici..fuck them all. opinia şi gusturile mele contează, nu aberaţiile unor moşnegi flămânzi de faimă (sper să nu citească ceva prof de la Litere oricum, eu neg totul)
Ce`am învăţat eu din cartea asta ?
Dacă te întovărăşeşti cu dracu`, fă bine şi dă mâna şi cu mă`sa că dacă nu, e jaleee. mergi cu el până la capăt şi nu te gândi la pocăinţă atunci când vezi că dracu`i mai viclean decât te`ai fi gândit tu iniţial.
Fii mulţumit cu puţinul pe care`l ai. Nu râvni niciodată la mai mult decât poţi duce. Exact aşa a păţit şi Ghiţă, îi mergea destul de bine cu cârpitul păpucilor dar ,nuuu, lui nu i`a fost de ajuns, astfel că s`a băgat într`o afacere ce a dus atât la moatea lui, cât şi a soţiei sale.
Din când în când, e mai bine să ascultam şi vorbele bătrânilor. Nu degeaba au ei paru` alb. Până au ajuns în stadiul ăla , cu siguranţă au avut mai multe experienţe de viaţă decâ noi.
” Omul să fie fericit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”
pentru ăştia care nu citesc cartea : Ana, după ce se … aşa cu Lică, e omorâtă de Ghiţă. acesta, la rândul său, are parte de o mare umilinţă drept moarte, el fiind împuşcat pe la spate de Răuţ, omul lui Lică. la nebunie, Lică se dă cu capul de un stejar şi moare şi el. ce fain, nu ? toate personajele principale mor, mai puşin Pintea. uraaaa!
Ghidul Nesimţitului
septembrie 3, 2008 at 8:21 am | In Carte | 6 CommentsTags: Autobuz, Batrani, bloc, glume, Manele, Moarte, muzica, nesimtit, ora de liniste, semnul pacii, vecini, virus
Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur.
Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi.
Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te astepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile mesteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumâri. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă.
Ghidul nesimţitului vrea în primul rând să amuze. Numai că în spatele tonului ironic al carţii răsar fapte, întâmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care n-au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.
[click ]
Decalogul Nesimţitului :
- Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei .
- Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric .
- Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat .
- Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu .
- Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
- Arată’te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refută’le de plano .
- Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant .
- Evită să’ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor .
- Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri .
- Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt .
^ ăsta’i Tatăl Nostru al nesimţitului. Probabil multi nesimţiţi nu-l cunosc în forma asta dar, în mod involuntar, ei îl aplică chiar în fracţiunea asta de secundă. Din nefericire pentru tine, tu asişti neputincios la acest spectacol de circ , fără să poţi interveni cu nimic. Te’ai obişnuit deja cu aceast mod de manifestare. E pretutindeni. Te înconjoară. Nu mai poţi respira. Ţi’e frică să nu devii cumva şi tu un nesimţit aidoma celor din cartea lui Paraschivescu .
Am citit cartea asta de 2 ori. Dupa ce-a de-a doua lectură, am început să-mi analizez comportamentul, să vâd cât sunt eu de nesimţită şi iată la ce concluzie am ajuns => sunt NESIMŢITĂ pentru că :
- răspund la telefon în mijloacele de transport în comun ( chiar dacă nu am o manea ca sonerie de apel, plus că nu vorbesc strident, încât să informez întreg autobuzul ce voi face eu în ziua respectivă )
- telefonul îmi vibrează în bancă la şcoală , chiar şi-n timpul orelor ( parcă o şi aud pe profa de mate cum zice ” Butonezi, butonezi ?” )
- arăt semnul păcii _|_
- nu respect orele de linişte doar din caura nervilor ce mi-i pricinuiesc vecinii ( v-am mai zis eu că cel ce să perete-n perete cu mine de juma’ de an tot demolează , taie ţevi şi-i un întreg şantier de cealaltă parte a camerei mele )
- când eram mică, mă jucam în coridorul blocului atunci când ploua. De cele mai multe ori mama mă chema în casă. Ei nu-i place galagia şi nici nu-i convine să ştie ca întreg blocul e deranjat de gura fiicei sale. ( ce bine că mama nu le ştie pe toate şi că ai mei scumpi vecini s-au obişnuit cu mine şi, mai ales, cu muzica mea )
- beau suc la cinematograf sau teatru. Uneori mestec şi gumă, dar nu fac baloane pentru că ştiu că-i a dracu’ de neplăcut ca, în toiul reprezentaţiei, să se trezească vreunu’ şi să puşte gumă din toti plămânii lui .
- frecvent mă ghidez pe ” când mă trezesc eu, toată lumea în picioare ! ” Îmi place să-mi încep ziua ascultând muzică. Astfel, in zilele când mama e la muncă de dimineaţa şi nu poate urla ” Tu eşti surdă ? N-auzi? Dă mai încet că nu suntem la nebuni! ” şi când eu mă pregătesc de mers la şcoala, dau drumul ma muzicăăăăăăăăăăăăăă . ( îmi imaginez ce le place vecinilor un hip hop sau un r n b la ora 7 şi jumătate dimineaţa, atunci când e somnul mai dulce. )
- sunt de acord cu zicala ” Te caută Moartea pe-acasă şi tu umbli brambura ” <= asta de obicei o zic atunci când mă scoate din sărite vreun batran
Eu sunt nesimţiă. Ooooo , da ! Am recunoscut şi nu e prima dată când o zic. Dar TU ? Tu cât de [ NE ]simţit eşti ?
Trage-mi-o
august 11, 2008 at 8:22 am | In Carte | 10 CommentsTags: Alcool, Crima, Curve, droguri, Hoatza, Masturbare, Politisti, Prostitutie, Sex
Azi dimineata, in jurul orei 1, am terminat de citit cartea Virginiei Despentes, “Trage-mi-o “. Trebuie sa recunosc ca titlul mi`a tras ochiul de maneca. Era asa de incitant, incat m`am lasat hipnotizata, astfel ca cele aproximativ 200 de pagini s`au topit sub privirile mele insistente si indiscrete in mai putin de 3 nopti. [ in ultimul timp citesc doar noaptea]
Sunt sigura ca, pe majoritatea dintre voi, v`am facut deja curiosi. O buna parte dintre cititori deja se gandesc la ce ritualuri sexuale sado-masochiste preazinta Virginia. Nu`i frumos sa va provoc si sa “ va las in plop “ ( si plopu`n aer). Ca sa nu fiu prea a dracu` asa de dimineata, voi face prima mea fapta buna de pe ziua de azi si va voi povesti, in linii mari, cea mai recenta carte citita de mine : Trage-mi-o. [ " Baise-moi" in franceza]
Nadine- curva ieftina de cartier. Nu`si permite o locuinta a ei, asa ca imparte chiria cu Severine [ pe care o stranguleaza undeva prin capitolul 9]. Are o placere morbida atunci cand se masturbeaza in fata TV-ului, in timp ce se uita la hard-porno- uri. Duce o existenta mizera, cu toate ca a ei colega de apartament o mai tempereaza din cand in cand.
In cadrul romanului, Nadine reprezinta Binele [paradoxal spus], ea fiind un personaj cu o tenta pozitiva. E gata sa se vanda oricand, oricum , oriunde pe o sticla de whisky ieftin. In pofida acestui lucru, il iubeste [cu toate ca nu prea realizeaza asta] fara limite pe Francis, barbatul pentru care ar fi dispusa sa comita orice nebunie.
Manu- curva ieftina de cartier. Alcoolista. Si`o trage cu pustanii, fiind foarte atasata de un mic dealer de hasis, pe nume Radouan. N`are deloc simtul estetic, mereu pictandu`si unghiile neuniform, in culori stridente [ tipic tarfelor ] , astfel capatand un aspect fizic mounstuos. N`a primit niciodata afectiune din partea nimanui; nu stie ce`I aia , asa ca n`are cum sa`I lipseasca. Se dovedeste a fi o tovarasa pe cinste, impuscandu`l pe cel care i`a turnat acid pe fata lui Radouan, asta fara sa mai punem la socoteala ca Manu i`a furat “iubitului” sau toata agoniseala lui de`o viata.
Nadine si Manu sunt protagonistele acestui roman complex. De ce complex? Foarte simplu! Construit dupa modelul labirintului, reuseste sa capteze cititorul, romanul fiind unul dual : fie se urmaresc scenele violente si tumultoase de sex, fie se analizeaza psihologia personajelor [ sunt foarte putine scenele in care intervin caralii-politistii-, asa ca as minti daca as spune ca poate fi considerat drept un roman politist]
Soarta face ca Nadine si Manu sa se intalneasca. Observa ca au acelasi mod de gandire, asa ca se hotarasc sa ramana impreuna.
Initial, recuzita lor se rezuma la o mica avere furata, o sticla ieftina de alcool, masina furata de Manu de la mama ei, o arma sustrasa tot de aceasta ca, mai apoi, cele doua soferite nimfomane sa aibe tot ceea ce le pofteste trupul : de la sex salbatic pe aleele intunecate si jegoase, penetrare, amfetamina … pana la gloante, arme , reviste pornografice and stuff.
In mai putin de o saptamana de cand cele doua tarfe s`au intovarasit, au ucis vreo 15-20 de persoane, fara a fi incomodate de caralii [ a dracu` de bizat mi se pare asta dar, deh, e`un roman erotic in care totu`i permis], simtindu`se bine in orice imprejurare, locatie, indiferent de partenerul de tavaleala pe care il agatau intr`un mod foarte vulgar.
The End : “ Cu vârful degetelor mângâie patul pistolului şi masturbează ţeava, freacă metalul ca pentru a-l face să se întărească şi să se lungească, să-i descarce în gură sperma lui de plumb. E gata, uimită de cât poate fi de calmă. Scoate arma din buzunar, ghiftuită de soare. Când glonţul va pleca, se va gândi la Manu şi astfel vor rămâne împreună. E culcată la pământ, pe burtă. Cu braţele zdravăn sucite la spate de un bărbat care stă în genunchi călare pe ea. Dezarmată. Legată. Au sărit pe ea fără a-i mai lăsa timp să înţeleagă ce se întâmplă. ”
-
comentarii recente
Dedeea on NU-mi place toamna ! Cata on NU-mi place toamna ! Alex`andra on NU-mi place toamna ! hime on NU-mi place toamna ! Anne on NU-mi place toamna !
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
