Primul volum de poezii citit on line : Black Job ( Andrei Ruse )
octombrie 24, 2009 at 2:05 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 15 CommentsTags: andrei ruse, Carte, citat, citit, fericire, on line, poezii, soni, texte, viata
Momentam mă cam grăbesc, aşa că nu vă pot da prea multe detalii.
Pe scurt, vă spun că, în ultima ora ( a durat atât pt că eu am o agendă în care-mi notez tot felul de citate de prin cărţi aşa, pentru sufleţelu’ meu 
) am citit asta ( dă şi tu un click, nu-ţi scurteatză nu-ştiu-cât viaţa, oricum nu faci tu ceva mai important în acele puţine secunde, aşa că nu mai ezita !) , mai exact volumul de poezii al lui Andrei Ruse ( da, da, tipu’ ăla ce-a scris şi Soni , minunăţia de carte despre care,spre ruşinea mea, n-am apucat încă să vă povestesc, sper să nu o mai amân prea mult !) , Black Job , operă pt care a primit ” marele premiu pentru debut în poezie “Premiile Vinea”, ediţia a XVI-a“
buuuun, hai că iar am deraiat , so : primul volum de poezii citit integral de către mine ( ce eminescu , ce Bacovia, Coşbuc şi ăia mulţi, nu mă interesează, nu mă atrag, deşi le interpretez poeziile la şcoala, pt rahatul ăla de notă) şi prima carte citită on line ( eu prefer să am cartea-n mână, să-i simt mirosul ăla caracteristic al foilor, să-i mângâi literele să .. să . . . am o relaţie cu ea ) , aşa că . . . mă simt foaaaaaaaaaaaarte bine !
Revin mai spre seară cu citate !
***
Black Job
De Andrei Ruse
c.ocaine
III iunie
9. „ asta mă enervează
gustul infernal de dulce
de crud
care mă transformă tot într-o papilă gustativă
saturată de adevăr ” ( p.9 )
The City
luni
„ viaţa asta e o zi de luni
toată lumea începe ceva ce nu ştie” (p.25 )
„ toţi sunt musafiri
toţi se simt incomozi şi cer voie politicos
să trăiască” ( p.26 )
Blow Job
„ nu există nume
pentru lucrurile pe care vreau să le văd
limba pe care o vorbesc stă încă neînviată
şi uneori
nici eu n-o-nţeleg”
şâcâdâm
„ te-aş privi chiar dacă îmbătrâneşti
de fapt
te-aş plăti să stai
doar să-mi asculţi povestea
nu mi-aş băga nimic în tine
nici visele nici dorinţele ”( p.38 )
Unforgiven
„ştiu să cad fără să mă prindă cineva
ştiu cum să mă sinucid fără să mod
şi cum să mă lovesc cât să pară
de fiecare dată fatal” ( p.42 )
„iar când vor să mă iubească
de lovesc de acest zid
cad la pământ uimiţi
şi eu
nici măcar nu observ asta” ( p.43 )
Grave
„toate greşelile mele
au un cimitir
fiecare din ele un mormânt
o cruce de lemn
gărduleţe flori alei întortocheate
la fel
toate lucrurile toate stările
le îngrop pe rând
women drugs sex alcohol
poetry’n stuff
şi nu simt că pot iubi decât
ceea ce pot dezgropa
şi lua în braţe dimineaţa
iar”
Fast Food
12. fast memories
„trecutul se răsuceşte odată cu cheia” ( p. 87 )
iar acum, la final, ce i-a plăcut tare mult şi lui Ciupa, aşa plăcut impresionat a fost încăt a scris asta şi pe blogul său :
“în general dumnezeu mă ascultă
ziua devine invizibil şi merge cu mine la birou
îmi verifică mailurile
îmi trimite replyuri politicoase
îmi aranjează prezentările
uneori chiar se joacă solitaire
sau un pinball de-al meu mai vechi
pe care l-am şi uitatseara
în 66 suportăm amândoi aglomeraţia
coatele babelor nervoase
manelele care se aud de la mobile
şi
ca să nu ne plictisim în trafic
ţinem o evidenţă a abonaţilororange-ul are cei mai mulţi manelişti
*
acasă cel mai des facem critică literară
şi comentăm ştirile escăi
sau diverse reclameîn rest
gătim împreună
fumam împreună tuşim împreunăne împărţim femeile
prietenii
aeruleu si cu dumnezeu futem fără prezervative
şi fără prejudecăţi*
dupa ce mâncăm şi stăm rezemaţi de spătare
la capetele mesei
cu burţile pline
obosiţi de atâta mestecatne zâmbim sarcastic
ca şi cum am ştică eu sunt ateu
iar el nu crede în oameni”
You make me wanna . . .
septembrie 22, 2009 at 9:46 pm | In Ale, Nu uita ! | 9 CommentsTags: ciupa, declaratie, inel, iubire, multumesc, noi doi, sms, te iubesc, viata
You showed me everything
You took me by the hand
Puppy dogs and Lincoln Logs
And castles by the sand
You gave me the courage
To spread my newborn wings
So I guess you are my hero
And there`s something you should know
If you weren`t my C i u p a ,
And my D V M too,
I wouldn`t buy you a diamond ring
And I wouldn`t marry you
he said to me last night . . .
and . . .
puteţi să-l strigaţi A D M I S !
ăsta-i noul lui nick 
)
da, măăăăă, Ciupa mea şi-a luat permisul 
( privirea asta fixă e ceva special la mine, nu o am oricând şi-n compania oricui dar, de cele mai multe ori, prevesteşte ceva ce se lasă cu muşcături adânci )
Amintiri fumate . . .
septembrie 21, 2009 at 5:58 pm | In Ale, Nu uita ! | 9 CommentsTags: Amintiri, Carte, ciupa, Fum, multumesc, noi doi, te iubesc, tigara
Fumul care se ridica dintr-un muc de ţigară zvârlit în scrumieră era singura realitate de care mă legam ca să mă încredinţez că NU visez . . .
Cella Serghi – Cartea Mironei
Gelozia, o mare curvă !
iulie 7, 2009 at 2:16 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 25 CommentsTags: adulter, Ale, citat, ciupa, incredere, inselat, iubire, noi doi, relatie
Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie
ne zicea Mircea Eliade în Nuntă în cer . . .
ieri am terminat cartea respectivă şi m-am oprit să meditez niţel asupra citatului de mai sus.
Gelozia, e sau nu o curvă ?!
mi-am torturat mintea în speranţa că, la finele exerciţiului de gândire, voi putea fi în stare să spun clar şi răspicat dacă ” dama “ de care vorbim noi azi e una oarecare, sau e de lux.
hm, cam ciudată problematica asta, nu ştiu sigur cum să pledez. hai să încercăm împreună.
să nu vă faceţi vreo idee greşită, sau să mă catalogaţi drept misandrină ( tipa aia dură şi bunoacă ce joacă bărbaţii în picioare doar pentru simplul fapt că nu-i poate suporta ) , eu vă spun de pe acum că nu cunosc gelozia feminină. n-am fost geloasă în viaţa mea. ştiu, nu mulţi sunteţi cei ce mă credeţi. asta e, nu încerc să conving pe nimeni.
pe de altă parte însă, am văzut ce poate face gelozia dintr-un bărbat, chiar şi atunci când partenera sa nu îi dă acestuia motive reale pentru care să fie îndreptăţit să reacţioneze într-un mod . . . ăăăă . . . hai să zicem nu tocmai plăcut
ca femeie, mai ales dacă ştii că n-ai călcat strâmb, te simţi foarte rău ştiind că eşti bănuită de unele chestii chiar de către persoana ce-o iubeşti.
ca bărbat gelos, n-ai somn nici noaptea şi nu ştii pe ce părţi să o întorci pentru a te convinge întâi pe tine însuţi dacă ea te înşeală sau nu. asta-i marea bubă. n-ai tupeul să-i artunci nimic în fată ( bineînţeles că eşti conştient că dacă supoziţiile tale se adevederesc a fi false şi tu ai făcut-i pe ea cu ou şi cu oţet te-ai dus pe p…lută ) până ce n-ai dovezi clare.
o altă ipostază este cea a bărbatului orbit de gelozie, maniacul însetat de dreptate care, fie că are sau nu motive, vrea cu orice preţ să-i demonstreze partenerei sale că el e regele suprem, că el are întotdeauna dreptate şi că ea nu-i decât o altă cârpă pe care el a încercat să o ridice la rangul de doamnă ( vezi să nu, băă !) permiţându-i stimabilei ( haha, fraierici, şi când te gândeşti că tu erai în limbă după ea şi că mai că nu o implorai să accepte să stea cu un înfumurat ca tine. mori, măă !) să împartă patul/casa cu el.
ce-ar mai fi de zis . . . aa, da . . . acele cazuri în care tipul e gelos pe cai verzi pe pereţi. de ce te uiţi la ăla ?… de ce ţi-ai luat decolteul ăsta, vrei să atragi privirile ălora, aşa ? ….lasă că te ştiu eu pe tine ! ….unde mergi , în oraş, aşa, cu fetele, daaaaaa şi normal bullshit! . . . învăţaţi pentru licenţă, nu ? şi practica o faceţi în dormitorul lui, sau cum stă treaba ? . . .
mă, sinceră să fiu, eu n-aş putea trăi cu unu’ d-ăsta pentru că nu pot baga mâna-n foc că nu i-aş da în cap cu ceva până ce n-ar mai zice nici pstt. şi cum nu vreau să-mi pierd tinereţea prin ceva celulă, mai bine-şi frânge un stimabil EL sufletu’ pierzându-mă pe mine
cum stă treaba la noi, adică la mine şi la Ciupa ?! păăăi . . . el e posesiv şi nu poate percepe că el ar putea să mă împartă cu cineva ( în sensu’ că tipu’ X îmi zice că mă place, deşi ştie de Ionuţ). bun , omule, eu ce să-i fac ăluia dacă i-am căzut cu tronc ?! atâta timp cât tu eşti sigur pe mine şi pe tine – împreună – nu prea am ce zice şi consider că tu nu ar trebui să-ţi îngreunezi mintiuţa cu aşa ceva.
e un copil încă. nu a învăţat să preţuiască trimful lui în faţa ăluia ce mă vrea. eu, în schimb, dacă aş fi bărbat, aş avea ditamaaaaaaaaaai inima să ştiu că femeia mea e râvnită şi de altii şi, cu toate astea, ea tot a mea e
mno, fraţilor, eu încă-s prea mică să vorbesc de chestii d-astea prea mult. problemicile astea ( închipuite şi ele ) sunt ale adulţilor. ei au destul timp liber pt a-şi frământa cerebelu’ cu ele.
dar, oricum, eu rămân la părerea mea : gelozia-i o mare curvă !
voi, ce ziceţi ?
hai,hai, bagă mare, că pe tine te dă experienţa afară din casă, nu pe minora de moi
*** am ales poza asta cu Ionuţ pentru că pe deviantart.com nu am găsit nimic care să-mi placă. poză-i de anu’ trecut, de pe când începea el să simtă una-alta mai altfel pentru mine 
mulţumesc, modelule ! haha, acum tre’ să-mi plăteşti şi onorariu după ce că tot eu ţi-am folosit imaginea. aham, I’a a business woman ! ***
Fana lui Teodor Tanco
iunie 15, 2009 at 8:41 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 8 CommentsTags: facultate, Familie, Mama, teatru, vis
Ştia că leul, oricât de îmblânzit pare, tot leu rămâne şi domesticirea lui e un simulacru, până în clipa când dresoarea, încrezătoare în arta ei şi naivă, ca toţi artiştii, îşi vâră singură şi curajos capul în gura leului, acestuia rămânându-i să îndeplinească doar o simplă formalitate.
. . . cam aşa şi personajul principal din romanul omonim, Fana.
Melinda, mama Fanei, grecoaică de modă veche, o lasă pe fată să viseze la şcoala de actorie , fără a se gândi măcar vreo secundă că fiica ei ar putea vorbi serios.
Bineînţeles că fata a crescut şi tot timpul a ţinut minte acea clipă magică, atunci când, la o serbare de sfârşit de grădiniţă, după ce a recitat o poezie foarte complicată, Melinda i-a zis de faţă cu toţi „ scumpa mamii artistă”. Cu toate că n-a înţeles ea prea bine ce presupunea titulatura de „artistă”, crescând, s-a pregătit temeinic pentru a da la Universitatea de la Bucureşti.
La examen s-a descurcat excelent, frumuseţea ei radiind deasupra tuturor. Până şi temuţii examinatori au fost impresionaţi de prestanţa Fanei.
Melinda, neagră de supărare, s-a dus la Bucureşti şi , făcând apel la unele relaţii foarte cunoscute în acea lume a Bucureştilor, a pus să fie scos dosarul fiicei sale, iar pe foaia de admitere ea sa fie trecută „Respins”.
Fana, crezând că a căzut examenul, întoarsă acasă, a căzut într-o depresie cumplită. Nimic nu o putea scoate din starea ei letargică, nici chiar dădaca Safta, cea care i-a fost ca o mamă atât Fanel , cât şi lui Ştefan, fratele acesteia. ( părinţii erau foarte ocupaţi cu munca)
Într-un târziu, şi-a revenit cumva, cumva şi dorea să se angajeze. Aici, iar a intervenit Melinda. Ea vroia ca fiică’sa să lucreze cot la cot cu ea într-o uzină, nicidecum la teatrul de la Casa De Cultură. Planurile Fanei sunt ruinate..iar..tot de către propria-i mamă.
În lungile ei plimbări prin parc, întâlneşte un bărbat despre care nu ştie nimic. Şerban, 37 de ani, specialist în inginerie, cade în mrejele fermecătoarei Fana. Niciunul nu ştie nimic de celălalt, dar nici nu dezvăluie misterul, lor plăcându-le acea atmosferă tensionată în care, din cauză că nu-şi ştiau numele, se adresau cu „regină” şi „majestate”.
Cu puţin timp de a o cunoaşte pe Fana, Şerban era amantul Melindei. Cam un an a durat idila dintre ei, bărbatul întrerupând totul când a intrat Fana în viaţa sa. Atunci când Melinda află de Fana şi Şerban, crede că onoarea fetei e pătată pe veci ( cu toate că, între cei doi, nu s-a întâmplat nimic mai mult decât nişte sărutări pătimaşe . . . nu că nu ar fi vrut fata, doar că bărbatul a fost prea tolomac încât să simtă când era momentul prielnic să acţioneze)
Romanul lui Teodor Tanco se finalizează cu plecarea Fanei la Bucureşti. Nu-i pasă de ce spune lumea sau mama ei ( realizează că nu se va putea înţelege niciodată cu aceasta în privinţa teatrului), drumurile i se despart definitiv de Şerban şi pleacă . . . pleacă să-şi trăiască viaţa . . . să-şi îndeplinească visul
.
.
.
asta-i cea de-a 2 carte pe care mama a citit-o atunci când era însărcinată cu mine, iar numele personajului principal era Ştefana
Chiar, tu de ce te afli aici ?!
mai 7, 2009 at 10:00 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 9 CommentsTags: Carte, citat, reclame, viata
pentru mulţi oameni e la fel de simplu ca a nu te fi confruntat 
niciodată cu ideea unui ” Scop De A Exista ” . Alţii înţeleg noţiunea , însă nu sunt siguri că au un SDAE. Apoi, există unii oameni care, din cauza educaţiei, a mediului, sau poate a credinţelor religioase, nu cred că au dreptul să încerce să-şi realizeze SDAE-ul. Chiar şi oamenii care îşi dau seama că au un ” Scop De A Exista “, şi cred că au dreptul să-l îndeplinească, uneori nu cred că a îndeplini este la fel de simplu ca a şti că poţi, şi apoi de a face ceea ce vrei.
despre asta ne vorbeşte John Strelecky în “ Cafeneaua De Ce Te Afli Aici ? “.
sătul de cotidianul ce-i invada sufletul, ia o pauză, se rătăceşte pe drum şi ajunge în pustietate unde, de nicăieri, în apare o cafenea. intră cu gândul de a cere benzină dar, fascinat de lucrurile interesante legate de viaţă ce le află de la bucătarul şi chelneriţa cafenelei, se hotărăşte să mai zăbovească niţel. face alegerea corectă şi astfel ajunge să înţeleagă că fiecare dintre noi are un scop în viaţa asta, are dreptul de a-şi acorda enşpe mii de şanse pentru a se realiza pe X sau Y plan, doar pt a fi împlinit.
John mai spune şi că . . .
În ciuda a ceea ce suntem învăţaţi să credem, sau a ceea ce auzim în reclame, sau a ce simţim când suntem stresaţi la muncă, fiecare deţine controlul asupra fiecărui moment al vieţii noastre. Uitasem acest lucru şi mă stăduiam să mă adaptez la tot felul de alte influenţe, în timp ce le lăsam să-mi controleze viaţa.
Aşa cum nimănui, în afară de mine, nu-i pasă (…), în viaţă, numai tu ştii cu adevărat ce vrei de la existenţă.Să nu laşi vreodată lucrurile sau oamenii să te ducă într-un punct în care să simşi că nu mai deţii controlul asupra propriului destin. Fii activ în alegerea drumului pe care îl urmezi, astfel ţi-l vor alege alţii.
roboţeii se vor revolta la frazele astea. oamenii cu cap vor analiza şi vor băga la tărtăcuţă.
de ce să fiu eu un simplu spectator în filmul vieţii mele ?! de ce să fac X lucru pt a-i face pe plac lui Y ?! de ce toate astea când pot face ce vreau eu, cum şi când o vreau , dar tot eu să fiu cea împlinită ?! de ce să ne lăsăm îndoctrinaţi de tot felul de tehnici de manipulare în masă ?! de ce să nu raţionezi de unul singur, tu, individule din mulţime ?!
astfel se face diferenţierea între minţile sedate cu idei de pe vremea lui Coana Miţa Biciclista care a căzut şi . . . şi OM
-
comentarii recente
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
