Te Omor !
septembrie 7, 2009 at 11:58 am | In Aberatii Nocturne | 17 CommentsTags: chestionare, Draci, iubire, Moarte, Nervi, noapte, oboseala, viata
Loyal – Iubesc să te omor
mai ştii ?
mi se potriveşte perfect titlul piesei în momentul de faţă.
da, blestematule, tu m-ai adus în starea asta mizerabilă. m-ai secat de puteri şi m-ai făcut să iubesc anumite lucruri pe care, cândva, în trecut, le uram cu toată fiinţa mea. sper că eşti mulţumit şi că dormi liniştit noaptea . . . n-o s-o mai faci pentru prea mult timp de acum încolo pentru că eu nu voi avea linişte până ce nu te voi strivi ca pe un gângac ordinar ce eşti, gunoiule !
am ajuns o nălucă ce se prierde-n misterele nopţii. noapte de noapte mă hărţuieşti, îmi terfeleşti gândurile şi-ţi baţi joc de liniştea mea. nici măcar o clipă nu mă laşi să suflu liniştită. parcă ai fi îngerul meu negru ce-mi suflă-n ceafă. respiraţia ta tabacică mă ustură, îmi provoacă mâncărimi, d’alea urâte, aşa ca tine ! huuuo !
m-ai secat de viaţă, la propriu. acum mă învârt nopţile între 4 pereţi, ca o nebună. asta ai făcut din mine !
după 2 ore de chestionare şi învăţat şi re-re-repetat mecanica, nu puteam închide un ochi. de ce ? pentru că-ţi simţeam prezenţa murdară-n lumea mea. oricât m-am străduit să te alung, să-ţi dau de înţeles că nu eşti nici în ruptul capului binevenit lângă mine , tu eşti mai rău ca un catâr bătrân, o ţii doar pe-a ta şi continui să-mi furi nopţile, tu şi semenii tăi, dihăniilor !
ce armată mi-aş putea eu alege pentru a te înfrunta ? am adoptat toate tacticile de luptă, dar niciuna n-a dat roade,nici măcar n-am reuşit să mă “împrietenesc” cu tine ca, mai apoi, să te lovesc când te aştepţi mai puţin. hm, te-am cam subestimat observ, eşti mult mai ager la minte decât pari.
chiar şi atunci, în acele puţine minute, când aveam falsa impresie că eu deţin controlul, tu veneai cu întăriri. eraţi zeci, sute de mii, duzine. parcă nu vă mai sfârşeaţi , iar eu, asudată de atâta zvârcolire, mă lăsam pradă somnului şi adormeam sfârşită de puteri. atunci sugeai toată viaţa din mine, da, laşule, operezi numai noaptea, când ştii că nu mă mai pot opune !
clovn jegos cu un rânjet şi mai a dracu’… de ce-ţi complici tu existenţa cu a mea ? cum de-ţi face o aşa mare plăcere să mă torturezi ? ce primeşti tu în schimbul nervilor mei ? cine te-a trimis ? răspunde-mi , băăă! nu mă lăsa să vorbesc de una singură…din nou ! 
pe fereastră intră o boare de speranţă , o doză de optimism, îmi aprind o ţigară mentolată şi trag cu nesaţ din ea. parcă-mi beau plămânii, dar nu contează, sunt flămândă, vreau să mă pierd în fum, să mă cufund cu totul undeva unde tu să nu mă mai găsesşti, să-mi pierzi urmă şi, într-un final pe care mi-l doresc eu cât mai rapid, să te plictiseşti să mă cauţi şi să pleci !
azi dimineaţă m-am trezi ca după o beţie de zile mari. n-a fost deloc plăcut şi tare m-ar încânta să am ocazia să-ţi transfer ţie toată durerea mea printr-o perfuzie. să te injectez aşa, puţin câte puţin, să facem procesul invers pe care mi-l aplici tu noaptea , în întunericul obscur . . .
Mori, mă !
***
mie inspiraţia-mi vine din lucrurile banale. aşa am păţit şi ieri noaptea când, la 4 dimineaţa, eram ca o nebună dintr-un ospiciu în propria mea cameră.
cred că oboseala-şi spune cuvântul.
hai, la final, sunt totuşi curioasă dacă vreunu’ dintre voi are mintea mea bolnavă şi reuşeşte să descopere cine’i ” criminalul” din articolul meu 
?!
poftim, dragule, acum ai ce citi ! Ale şi-a amintit de blog !
have a nice day ! aveţi timp până mâine să elucidaţi misterul 
vă provoc 
!
Tic – Tic – Booooom !
septembrie 1, 2009 at 10:09 pm | In Aberatii Nocturne | 15 CommentsTags: ceas, colegi, injuraturi, liceu, noapte, note, Scoala, Telefon, Timp
. . . asta-i una dintre celebrele vorbe ale prietenului şi colegului meu de suferinţă, Bobo.
cum s-a născut ea ( vorba ) ?! nimic mai simplu de explicat. să vă traducă drăguţa de Ale ( nu-ţi imagina că scapi de aici fără a-i plăti onorariul, nu-i ea nici chiar aşa serviabilă pe cât pare ).
jungla noastră cea de toate zilele . . . aka carcera . . . a, pardon, şcoala e o mâncătoare de nervi atunci când ai nişte colegi stresanţi ca ai mei ( uraaa, vine a 12 a şi goana după note reîncepe. geniaaaal ! băă, nu săriţi pe mine că n-am zis nimic rău de Preda ! haha, nu mă pot abţine! rea sunt, Doamne 
) şi uite aşa săracul elev cedează şi începe să-şi vâre diverse organe prin maxilaru’ ăstora, dar cum şi ăsta – organu’ – oboseşte la un moment dat, creieru’ elevului ( da, are şi el aşa ceva, chiar dacă nu o arată prea des.) cedează şi face ca al lui Bobo . . . da, exact, ai ghicit ” Tic- Tic – Boooom “
( tipu’ ăsta stă în bancă cu mine şi cu Ciupa, aşa că , na, tre’ să-l înţelegeţi dacă ajunge pe la psihiatrie la final de a 12 a )
( pariu că hormonii lui alexxutzu sunt în aer când vede poza asta )
la fel reacţionez şi eu atunci când muritorul de rând cu care mă văd nevoită a interacţiona îţi bate pur şi simplu joc de bunul meu simţ şi întârzie ca bou’.
da, dom’le, pe timpu’ meu, măgărocu’ !
uite aşa-şi permit unii nesimţirea de a mă face să aştept după curu’ lor puturos minute bine.
cică sfertul academic my ass.
nu suport să stau în plus nici măcar un minut. ce, tu ai sta pt mine ? ai sta, bineînţeles, doar te şti cu musca pe căciulă, nu de alta.
mie mi se pare o normă elementară a conduitei în societate. în primul rând, e vorba de respectul de sine. cum dracu’ţi mai permiţi să dai ochii cu mine după ce tu vii în reluare ?! eu pe bune că n-aş putea dar, mno, eu-s eu şi nimeni nu-i ca mine ( lasă-mă cu logica, n-am chef acum, plus că nu-mi pasă-n cazul de faţă că 2 negaţii alăturate rezultă o afirmaţie !)
şi-n al 2 lea rând, nu te gândeşti niţel că, înainte de a stabili ora întâlnirii, ambele personaje au cazut de comun acord ? eşti sigur că nu ajungi la ora X ? e foarte ok, frate, nu-i nicio problemă, propui modificarea orei şi cu asta basta, dar măcar ajungi la ora mă’tii acolo !
de când am început şcoala de şoferi ( 2-3 săptămâni ) domn’ instructor mă ceartă. de ce ?! nu, nu pt că aş întârzia, Doamne fereşte , ci pentru că ajung prea repede. cum se poate una ca asta ? să zicem că tre’ să ne vedem la şi 5, eu pornesc la fără vreo 5 din casă, la fix sunt acolo. 5 minute-n plus sau minus. mi se pare corect, nu? cum ar fi dacă, să zicem, m-aş întâlni cu lelea Floare de la piaţă şi s-ar porni aia cu poveştile ei de fată mare ? n-ar fi frumos nici pt dânsa s-o întrerup, dar nici pt nenea să mă aştepte pe mine, don’şoara Raţiu cu motoru’ pornit până-mi termin bârfele.
azi a stat vreo 10 min după o fufulină. a aşteptat atât el, cât şi noi, alţi 3 elevi în maşină, iar fufulina nici măcar bunul simţ să dea un telefon că ” bă, blegule, nu mai aştepta ca prostu’ după mine că n-am chef să-mi fac apariţia pe scenă acum! “. tot omu’ cu bun simţ a gâdilat-o puţin în timpan cu un telefon discret şi cu un ton foarte politicos invitând-o să binevoiască a veni la ora de condus.
asta-i un exemplu banal, întâmplat azi, dar sunt enpe mii în viaţa cotidiană.
să vă zic de prietenii mei ?! n-are rost. presupun că se subînţelege că eu ajung întotdeauna prima ( nu mă laud, asta nu-i nu ştiu ce filozofie ) , însă atunci când ştiu că se văd cu mine, totuşi ( nu le poţi pretinde mai mult, asta-i stilu’ lor de viaţă : încet şi foarte încet, ori mă mişc eu prea ca acceleratu’ ) se simt şi ei şi o bagă într-a 2 a ( viteza).
acum, dragă cititor, fă bine şi gândeşte-te tu cum eşti sau, mai bine zis, cum faci de obicei. ajungi la timp, sau … ?!
ar fi foarte politicos din partea Măriei tale să-ţi rezolvi treburile în aşa manieră încât să-ţi respecţi întotdeauna cuvântul dat, nu de alta, dar nu tot timpul sunt aşa binedispună şi ,mno, nu cred că ţi-ar conveni să te fac de cacat şi tu să nu poţi scoate o vorbuliţă ştiindu-te vinovat !
^ am scris la persona I în numele celui sau celei pe care tu o / îl faci să te aştepte ( asta dacă mai are nervi şi pt aşa ceva după ce tu te-ai dovedit a fi un ins prost crescut ), eu … nup, nu-s nervoasă, dar am simţit nevoia să spun toate astea, chit că , lately, n-a trebuit să ( mai )aştept aşa mult 
Noapte bună !
Vezi-ţi de ciorba ta !
august 4, 2009 at 11:30 am | In Aberatii Nocturne | 8 CommentsTags: Copii, curiozitate, gelozie, intrebare, minciuna, prieteni, prostii, relatie, Telefon, vampir
Deşi e aproape la amiază, pentru mine e preaaa dimineaţă. Încă nici n-am deschis bine ochii, dar mă chinuie o întrebare întrebătoare. Da , da , ştiu, din nou. Ce să-i faci, mintea mea n-are odihnă şi nici milă pentru starea mea de ameţeală euforică . . .
Vorbeam azi noapte cu o individă dragă mie despre viaţă. Michiduţă nu ne lăsa în pace să mergem şi noi la culcare ca tot omul normal, mai ales că azi va fi o altă zi plină pentru cerebelul meu, astfel că ne torturam una pe alta cu întrebări existenţiale. Bineînţeles că nu ne-ar ajunge existenţa noastră scurtă ca să epuizăm toate gândurile eigmatice care ne trec prin minte, dar . . . noi profităm din plin ori de câte ori avem ocazia.
Şi uite aşa dezbăteam noi azi noapte de ce lumea asta e curioasă. Mă refer la faptul că cei apropiaţi fac pe interesaţii şi se dau de ceasul morţii numai pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi din viaţa noastră privată, personală.
De ce ni se cer zilnic atâtea explicaţii pe care, în fond şi la urma urmei, nu suntm obligaţi să le dăm nimănui, nici chiar consoartei ?! Partea şi mai hilară e atunci când persoana lângă care trăieşti nu te ia aşa la 11 m şi o fac alţii, nişte factori externi, dar care se vor a fi cu orice preţ interni.
Nu suport să mi se ceară explicaţii, gen : unde, cât, cum, de ce, cu cine , ce şi cum fac. Nu contează cine e persoana interesată, eu nu suport aşa ceva. Din 2 vorbe scurte , la pachet cu una bucată privire drăcească de-a mea, tai elanul oricui şi-n felul ăsta nimeni nu se mai bagă unde nu-i fierbe oala.
Ca de obicei, este şi tabără celor ” suferinzi “. Ăştia-şi creeează o stare de tristeţe închipuită şi încearcă să se victimizeze şi să te facă pe tine să te simţi prost în cazul în care nu eşti dispus să le dai mură-n gură detaliile pe care ei le aşteaptă cu atâta ardoare. Cei mai mulţi prieteni o fac , noroc că celor adevăraţi le trece mai repede şi , într-un final, realizează că nu ei sunt centrul Universului tău şi că, pe lângă persoana lor, tu mai socializezi şi cu alţii.
Mă, sinceră să fiu, chestiile alea gen ” aşaaa, cu el te-ai dus azi, dar cu mine n-ai putut sta ieri ! ” mi se par de 2 bani, prea puerile după a mea părere. Aşa făceam la grdiniţă. X nu stătea cu mine la sărit coarda că alegea să joace şotron , iar eu, copil prost şi încuiat, repede făceam o mecla de supărici şi nu mai vorbeam toată ziua cu X. tâmpenii, nu ?! ( generalizam, eu încă de mică eram un geniu nedescoperit. haha !)
Mă umflă râsu’ când văd chestiile astea la persoane care se consideră a fi . . . adulte. Bine ziceam eu cuiva ” greu cu copiii aştia, dom’le “. Pe auditorii mei îi înfunda râsul, dar eu chiar vorbeam serios.
Partea cea mai interesantă la curiozitatea asta orbească ce-i combinată cu un fel de gelozie ( habar n-am cum se numeşte asta în psihologie, dar cred că poartă şi ea vreo denumire) e în viaţa de … cuplu. Tam Tam. Exact, omule. Să vezi acolo artificii şi crize pe bandă rulantă. Aaaa, să nu uităm telefoanele de verificare. Şi uite-n felul ăsta tipul ( că , de obicei, gâştele astea de fete fac pe CURioasele ” iubyyyyy, unde eşti ? mai stai mult ?! aaa, la bere cu băieţii … mda, şi cred, lasă că vii tu acasă ! da’ hai odată, măăăă ! “) de oameni care ţin prea mult la cel de lângă ei ajung să mintă în ultimul hal. De ce ?! Pentru a putea avea şi ei un moment de relaxare al lor, în compania prietenilor ( înţeleg că ai prieten, dar tot în sufletu’ lui să stai ?!) , mint de îngheaţă apele şi folosesc drept scuze locul de muncă.
La o scenă d-asta am asistat ieri, la o pizzerie. A venit un tânăr cuplu – cred că se vor căsători în viitorul apropiat – şi ba plângeau, ba se certau, ba tăceau ca peştii. Cum să duci o astfel de viaţă ?! Cum poţi să-ţi faci planuri de nuntă dacă tipa te stoarce de întrebări deşi ea încă nu are mult râvnitul inel pe deget ?!
Am obosit şi vreau un cappuccino. Cine mi-l oferă, să se grăbeascăăă !
Mă duc şi eu s-o iau la întrebări pe individă. Unde dracu’ şi-a permis să umble azi noapte , că pe la mine n-a ajuns. Ufff, câtă obrăznicie pe ea ! Şi după aia mă duc şi intru-n inima ” interesaţilor “ăstora de 2 bani şi le halesc sufletul ( micul vampir. muhaha! de-aţi ştii voi ce urme las … hmm ), să nu mai aibă loc de arâtea intrigi răutăcioase.
***
sursă foto : animalici.ro
Otravă Nocturnă
iunie 17, 2009 at 11:49 am | In Aberatii Nocturne, Poveste | 10 CommentsTags: Alcool, barbat, bricheta, filozofie, foc, noapte, otrava, tigara, tort, vin
După numeroase tentative eşuate de a se lăsa de fumat, azi se putea mândri că se împlinea o jumătate de an de când n-a mai tras din ţigară, 6 luni de chin, caznă, tulburări psihice.
A avut o zi ieşit din comun de grea ; se simţea sleit de forţă de-a dreptul.nu a făcut cine ştie ce efort fizic, a fost suficient a socializa intens cu doi dintre oamenii cei mai enigmatici pe care-i cunoştea pentru a ajunge la capătul puterilor sale intelectuale ; asta nu se întâmpla cu regularitate – din fericire pentru cerebelul său – dar azi a gustat din cireaşa otrăvită de pe tort . . .
Ca un boem ce era considerat în cercul lui de cunoscuţi, acum stătea pe balcon cu gândurile rătăcite-n stele, încercând în goana lui nebună să găsească rezolvări la marea şi fantasmagorica nemurire a fiinţei umane.
Furat de mireasma îmbătătoare a nopţii, meditând asupra forţelor mistice pe care Temuta Doamnă le exercita chiar şi asupra micului filozof nocturn, realiză că-i lipseşte ceva . . .
Paharul de vin roşu, bineînţeles, de o femeie nici nu se punea măcar problema în acele momente profunde, intime de sine – alter ego.
După ce a turnat cu cea mai mare graţie posibilă-n paharul de cristal, degustând mai apoi licoarea halucinantă cu o măiestrie pe care orice mare degustător ar fi fost invidios, tot avea sentimentul acela frustrant că ar omite ceva, aşa că, de dragul vremurilor bune de odinioară, şi-a adus ultima ţigară păstrată ca amintire sfântă în cutia cu trabucurile cubaneze ( în stundeţie fuma şi d-astea doar pentru a avea un mai mare impact asupra damelor), timp în care se juca frenetic cu bricheta din argint primită-n dar de la EA cu ocazia aniversării a 2 luni de când erau împreună ( ce copilă putea fi şi mogâldeaţa asta de fiinţă, ea chiar îl credea orbeşte când el o minţea fruos că LE va fi bine împreună după ce el îşi va termina doctorarul . . . iluzii infantile pentru tânăra don’şoară, o altă EA pentru el . . . )
Valsând cu gândurile sale ca un adevărat artist, tremurând din cauza plăcerii-i lăuntrice, pur şi simplu nu şi-a dat seama ce face, astfel că nici nu a conştientizat când şi-a aprins ţigara şi, cu atât mai puţin, cu cât nesaţ trăgea din dânsa . . .
Mirat de însăşi purtările-i nefireşti, privea prelung chiştocul fumegând.
Iar medita, timp în care a mai luat o înghiţitură din dulcele venin, iar fix în următoarea fracţiune de secundă , a înţeles de ce era el unic în felul său , motivul pentru care el se diferenţia de prostimea din jurul său.
Tot atunci a realizat şi de ce-i trona rânjetul acela draconic şi pervers pe faţă . . . cum de nu-l observase mai devreme ?!
la fel ca Alle , noaptea mintea-mi debitează o grămadă de lucruri care mai de care mai ciudate , astfel că n-am starea necesară pentru a dormi, şi cum nu-mi place să-mi irosesc timpul preţios aiurea, sfârşesc prin a mâzgăli aberaţii nocturne de genul celei de faţa
Mă disperă
iunie 11, 2009 at 9:48 pm | In Aberatii Nocturne | 19 CommentsTags: ciupa, Draci, Nervi, parinti, pitzipoanca, Prosti, relatie
femeie asta. sper să nu mă prindă niciodată într-un moment mai nasol de-al meu..se va lăsa cu scântei. ştiu eu asta
părinţii care-şi desconsideră copiii. dacă tu nu crezi în potenţialul lui, atunci cum ai pretenţia ca el să aibă o mentalitate de învingător sau, mai trist e faptul că, el nu vine să discute cu tine.
oamenii căpoşi, ăia de văd ca măgaru’, înainte şi atât.
prunele care vin şi mă tot ” ling” şi Ale dragă, dragă şi iubită şi . . . ce mama mă-tii crezi că rezolvi dacă mai că nu dai o limbuţă gratis ?! oricum nu vei obţine nimic de la mine în felul ăsta, plus că nu-mi plac tipele care mă fac să le borăsc pe mutra lor acră.
mamele care-şi cocoloşesc băieţii şi nu-i cred în stare de nimic dacă viaţa bieţilor plozi nu gravitează-n jurul muierilor ăstora cretine. ( şi tu, soacra lui X, te mai miri că X îţi dă de mâncare mai ceva ca-n prima zi de Paşte ?! )
starea mea. zici că am limbrici. nu pot sta locului, dar nici nu ştiu ce Mamon aş putea face cu tot acest surplus de energie. ( aa, da , asta e şi o dovadă a faptului că-mi ţin mintea ocupată tastând aici, cu voi)
că îmi tot propun, de vreo 2-3 zile încoace, să scriu pe blog despre FANA ( mai am vreo 3-4 cărţi citite de care nu v-am pomenit nimic: PÂNZĂ DE PAIANJEN , ENIGMA OTILIEI, DONNA ALBA, INIMI CICATRIZATE, LORELEI)
că nu se iveşte niciun chef în care să-mi fac de cap, să-mi bag picioru-n toate legile nesrise ale societăţii şi să stau în cap aşa cum numai eu ştiu
faptul că nu ne-am mai dus la Braşov. uuu, cât vă urăsc pentru că nu m-aţi ascultat când am zis să nu mai tot ezităm, să ne suim curu’n maşină şi buuuu . . .
nu-mi place nici că am scris toate astea. ştiu că nu vă interesează, că nu vă pasă de nemulţumirile mele zilnice ( care, trebuie să recunoaşteţi şi voi, le maschez cât pot eu mai bine pentru a nu vă amărî cu ele şi vouă viaţa asta scurtă din on-line) dar, cu toate astea, mă simt mai bine şi, într-un oarecare fel, m-am mai consolat cu gândul că azi am fost o putoare ordinară de ultimă speţă şi nu v-am povestit despre FANA. 
aa, mi-am mai amintit ceva, aşa că nu scăpaţi de mine.
ieri, după lungi duşuri, mi-am văzut şi eu în continuare de viaţa mea obişnuită şi , azi, când mă întorc de la puşcărie, pardon, şcoală am vrut să zic, îmi văd inelul-verighetă pe masă. am muţit. din istinct m-am uitat pe mână şi..canci..nu era. ua dă faaac ?! şi după-mi zice mama că era în cadă, la baie, acolo pe sita aia pe unde se scurge apa. bă, ăsta-l am de câţiva ani buuuuni. dacă-l pierdeam ?! ce dracu’, că d-astea n-am mai păţit niciodată , plus că ăsta niciodată nu ieşea de degetul meu, nici chiar când eram cu tembeloizii mei în ştrand.
să vă mai zic că azi, de precaută ce-s mai nou, mi-am scos toate bijuteriile înainte de a intra la duş şi, pe când să le iau din nou, aveam un inel în mână ( inel de la mama, cred că fac şi crimă pentru el şi nu.nu glumesc) şi fix pe ăla-l căutam. deja mă panicasem şi nu puteam înţelege cum dracu’ l-am pierdut. ca şi cum o mână din umbră m-ar fi zgâlţâit şi mi-ar fi dat 2 pălmi să-mi revin,m-am deşteptat şi eu într-un târziu.
mă, mâine vreau soare, caaaaaaaaaald şi vreme bună. m-ai auzit ?! vreau şi nu-mi pasă cum vei face pentru că pielea mea are chef să stea tolănită la soare şi să înnoate. e clarrr ?!
( după ce-mi mai trece lenea asta acută ce mă încearcă momentan pun pe blog şi ceva poze cu ploaia cu gheaţă de azi )
^ mulţumesc, animalici.ro
Do your best: shut the fuck up !
mai 11, 2009 at 1:15 pm | In Aberatii Nocturne | 16 CommentsTags: bataie, Draci, injuraturi, Nervi, taci, viata
de ce să te ridezi înainte de termen ?
de ce să trebuiască să-ţi stăpâneşti tot felul de grimase ?
de ce să ţii în tine ? dacă îţi va exploda o vena făcând asta ? ( Bine-mi mai zice mie dragu’ de Bobo.)
de ce să nu te exprimi liber, să zici tot ce gândeşti ?
de că să încerci tu să fii mereu ăla pacifist, să te străduieşti să jonglezi cu calmul dinaintea furtunii ?
de ce să te torturezi în speranţa că cel de lângă tine va observa şi aprecia lucrul ăsta şi că, în cele din urmă, îţi va urma şi el exemplul şi va fi bine penru toată lumea ?
de ce să faci tu să le fie bine LOR când, ştim cu toţii, tu eşti undeva sub nivelul mării ?!
pentru ce toate astea ? se merită ? ce beneficiu ai tu în urma nervilor ăstora ?!
nu mai bine îi zici una bună şi gata ?! îţi verşi năduful, da’ măcar ştii că ai făcut ceea ce trebuia , te simţi mai uşurat şi eşti sigur de faptul că nimeni nu te va putea acuza de faptul că ai fost un ipocrit care se abţinea de dragul aparenţelor ?!
ce dacă recurg şi eu la violenţă uneori ?! măcar eu recunosc că asta se întâmplă foarte adesea, în special cea verbală. bun, dom’le, eu sunt responsabilă de faptele mele, dar tu ?! poţi zice acelaşi lucru şi despre tine ?! trăieşti tu împăcat cu tine însuţi ?!
nu te grăbi să-mi răspunzi. e problema ta. eu încerc din răsputeri să mă descurc cu ale mele şi, din păcate, nu tot timpul am câştig de cauză. asta e, tre’ să învăţăm să fim capabili să înţelegem că maşinăriile astea numite “oameni” mai şi clachează uneori. ştii tu ce urât huruie utilajele când nu sunt unse bine ?! exact aşa face şi individul. iniţial, vezi că reacţionează urât, tonul vocii i se schimbă, îţi zice una de sănătate după care, dacă vede că tu chiar eşti bou şi faci de minune bovinele, îţi şi trăzneşte una !
da, meriţi.
azi încurajez agresivitatea.
ai ceva de obiectat ?! vezi, vezi nu te risca, să n-o iei cumva şi tu-n bot 
Best Wishes
mai 1, 2009 at 6:52 am | In Aberatii Nocturne | 15 CommentsTags: 1 mai, bolnav, calorii, prieteni, stiri, TV
Faza . . . care este . . . e ca azi e 1 Mai . . . aka . . . A day off for all of us . . .
asa ca . . . 
casca, neamuleee, ochii la ce bagi azi in tine.
nu bea ca bou` . . . ca nu esti rata [ saracile animale]
si nu te arunca in prapastie ca nu voi fi acolo pt tine sa te salvez [ ce dor mi`e de`o catarare 
uff ]
am avzut azi noapte la stiri ca vorbeau aia de protectia locuintei cat timp esti plecat/a in vacanta.
porcarii mai mari nici c`am vazut. ziceau ca, daca pleci pe vreo 2 zile, iti poti lasa tv`ul sau radio`ul deschis, lumina pe hol deschisa si sa nu tragi jaluzelele . . . cica . . . sa creada hotu` ca tu esti acasa. oo da, vezi sa nu.
Hotu` de aia`i hot si neam cu mine pentru ca infantilitatile astea el le`a fumat demuuuult. numa mno, le trebuia si lor un material de umplutura sa`l difuzeze noaptea la babele ce au insomnie.
ma, va pup, eu in 15 min decolez undeva la munte, cascada, gratare ( si alte porcaciuni d`astea pline de calorii). voi sa fiti cuminti si, care merge undeva, sa haleasca ceva sau sa inchine un pahar si pentru Bogdanel . ( saracu`i singur in camin si e racit ce ghinion )
aaa, inca ceva, sa faceti curat in locul unde va petreceti. nu fiti gunoaie si nu gunoiti natura
O zi faina s`avem cu totii !
Ale zice . . .
aprilie 20, 2009 at 1:54 pm | In Aberatii Nocturne | 19 CommentsTags: cuvinte, eu, imaginatie, Joc, logica, noapte, noi, tu
Dacă eu sunt “ tu ” , 
iar tu eşti ” eu ” ,
cine-i ” noi ” ?!
încă o aberaţie nocturnă. nu vă aşteptaţi să vi se trezească nu ştiu cât neuronu’ la faza asta. al meu e în comă alcoolică momentan însă hai să lăsam logica lui Aristotel pt. câteva minute
Paşte(ţi) Fericit(i) !
aprilie 18, 2009 at 10:58 am | In Aberatii Nocturne | 14 CommentsTags: biserica, Familie, Hristos, iepuras, Iisus, Inviere, oua, Paste, prieteni, sarbatoare
Dat fiind faptul că mâine-mi voi petrece ziua cu familia, ultimul meu gând va fi scrisul pe blog, aşa că vă urez tuturor celor care-mi vizitaţi blogul un Paşte Fericit ( cu/pe iarba voastă) alături de cei dragi. Zile faine să aveţi în compania familiei şi prietenilor voştri. Eu cu siguranţă asta voi face.
aveţi grijă ce mâncaţi şi, mai ales, cât beţi. n-aş vrea să ne recitim de prin spitale, nu de alta, dar mă seacă atmosfera aia taciturnă îmbibată cu formol
după Paşte promit să revin cu o surpriză special pregătită pentru voi. o comoară făcută de mine la vreo 6 ani sounds interesting, huh ?! then stay tuned
ne vedem la slujba de Înviere.
Hristos a înviat !
( tare-s curioasă ce face Vasilică la noapte, dacă merge sau nu pe la Biserică )
Blame it on PMS
aprilie 17, 2009 at 9:55 am | In Aberatii Nocturne | 15 CommentsTags: cafea, dezamagire, frate, ironie, lacrimi, Oameni, prieteni, sentimente, viata
Să valseze retorica !
Te crezi tare, nu ? Crezi că dacă, într-o epocă demult apusă, ţi-am permis să mă tratezi la pertu, acum ai dreptul să dirigăleşti după cum vrea organu’ tău ( aş fi zis „ RAŢIUne”, dar m-ar fi umflat râsul; „suflet” ?! eh, na! Ţine-mă bine că-s pe sub birou, mă ţin de stomac)? Permite-mi să-ţi dau ultima veste: eşti BUUU! Da’ ştii cum ?! în cel mai macabru fel „BUU” posibil. Vrei să ştii şi de ce, nu ? Uite d-aia, că eşti mai NONom ca fiinţele necuvântătoare. Scurt pe 2. Mi-ai mâncat destul nervii şi tot nu erai veci mulţumit.
Wait a sec, cine ziceai că eşti ? Îmi scuzi cutezanţa, dar habar n-am cu cine vorbesc. `Oi vorbi eu cu mine însămi aşa, de dragul vremii splendide de afară. Aaaa, tu n-ai de unde să ştii ce-i cu aia. Pereţii ţi-s prea reci, prea compacţi.
Obişnuiam să ne consumăm unul altuia aerul. Era o acţiune în care coabitam cu plăcere ; acum, fă paşi pe covoraş. I need some space. OOO, mulţumesc de promptitudinea cu care ai acţionat. A dracu’ fiinţă, poate m-ai îmbătat ( amândoi ştim că ai o slăbiciune pentru alcool) cu ceva minciuni îmbietoare şi mi-ai citit minţile. M-ai adus într-o aşa fază a drogului încât eu speram că noi doi avem ceva împreună, o chestie frumoasă, un „lucru” doar al nostru ce avea să dureze.
Păcat de iluziile investite-n tine. Păcat de sentimentele fumate. Trebuia să mi te fi arătat cu adevărat acum muuult timp. Poate dacă o făceai nu o terminam aşa urât. Lăsam măcar loc de-un „ CEAU ” prietenesc, de dragul vremurilor de cândva . . .
Ce ştii tu ?! Nu le ai tu cu astea. Eu ţi-am tot spus, dar tu nu că nu, că batman. Până la urmă tot eu picam de proastă şi reieşea că eu sunt AGAIN and FUCKIN AGAIN personajul negativ.( speechless )
Ce-ţi vorbesc eu ţie acum de retorică . . . pfff, frate . . .iar aberez aiurea . . . tu habar n-ai să te exprimi liber iar eu, ca bleaga, te târăsc după mine prin polemici ce nu-şi mai au rostul acum.
Îmi pare rău, Tipule!
Umilele mele scuze ! ( insert here lacrimi de crocodil cu probleme de prostată , cele adevărate s-au salinizat , săracile ; alea-mi erau cristalele din ochi, bleguleee !)
Dragă prietene ( nu tu, măăă ; parc-am stabilit că tu eşti BUUU, ok ?!) care citeşti şi te-ntrebi ce-i cu mine, află că-s super ok, că m-am mai maturizat puţin ( împotriva voinţei mele, dar asta nu mai contează acum ) , că relaţia mea cu Ciupa e de la foarte bine-n sus ( deci, nu, nu despre el vorbesc în articol, aşa cu , probabil, unii dintre voi v-aţi fi aşteptat ) şi, MAI ALES, faptul că roşesc ascunzându-mă după LCD-ul ăsta gri ştiind că, cu mult tupeu şi nesimţire fără limite, ţi-am consumat 3 minute din preţioasa-ţi viaţă cu rândurile mele frustrate, total insignifiante pentru sufleţelul tău de mare blogger.
Tipule, numai bine, frate ! Drum bun! Ai grijă de tine, va fi unul lung şi anevoios, să nu te prin că iar te smiorcăieşti că ţi-e greu.
Ale … eşti „tru” =))
Restu’ . . . o cafeluţă pentru voi toţi numai cu condiţia dacă-mi scuzaţi incoerenţa ideilor. Am şi o scuză bună : era vreo 3 dimineaţa când am scuipat afară toate astea din mine
aa, să nu uit. vorbă nouă: ” puli de oameni” ( nu “pule” , nuuu, nu, Doamne fereşte să jignim Organu’ Suprem )
-
comentarii recente
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
