Alex`andra se joacă de`a viaţa

Where are the men ?!

( I’m sure you all know about Friends )

Ca oameni , suntem foarte schimbători, însă atunci când vrem să ne impunem , să arătăm lumii de ce suntem în stare, am fi în stare să ne preschimbăm în cineva pe care , de cele mai multe ori, nici măcar noi înşine nu reuşim să-l controlăm .

Şi toate astea pentru  ce ?!  Doar şi orgoliul trebuie să ni-l hrănească cineva şi cine altcineva e mai bun pentru asta decât propriul nostru ego  infatuat ?!

Ca femeie, să trăieşti cu un bărbat, e dificil. Ca bărbat, să trăieşti cu o femeie, e şi mai dificil , însă  te vezi nevoit să-ţi asumi anumite riscuri , deşi nu întotdeauna te-a încântat această idee.

Deşi nu  alegem de fiecare dată  cea mai bună soluţie, de-a lungul vremii s-a constatat că-i mai bine cu rău decât fără el , motiv pentru care ne încăpăţânăm să ne facem plăcuţi chiar şi acolo unde nu e cazul , sau chiar să ne impunem într-un mod brutal punctul de vedere . Facem asta, evident , pentru a ne crea falsa impresie că ne-am afla într-o postură de conducere , că noi suntem buricul Pământului , că fără noi lumea n-ar mai şti ce să facă.

Ne place mult să epatăm , să creăm în ochiul privitorului ceea ce ne-ar plăcea nouă să fim , deşi încă nu putem atinge acel obiectiv. Dacă nu suntem , măcar să părem, nu ?! aparenţele-s înşelătoare însă . . . de cele mai multe ori ! Decât să pari , mai bine să fii , indiferent de cum se va reflecta asta în ochii celorlalţi !!!

Nu am ce să vă vorbesc despre femei , mă vedeţi pe mine, iar eu înglobez toate categoriile. La acest subiect cred c-ar fi mai oportun un punct de vedere masculin, aşa că , preia, te rog,  colegu’  , ştafeta !

Nu pot însă să nu mă abţin să vă împărtăşesc unele impresii ( eronate sau nu ) despre dragii de ei, bărbaţii , în toată splendoarea ipostazelor în care-i regăsim în viaţa de zi cu zi.

Am  ajuns să am impresia că , probabil, din pricină că stau (prea ) mult în preajma noastră, a sexului frumos, au ajuns să ne preia o parte din apucături.

Mulţi dintre ei au devenit foarte schimbători, iar asta s-a petrecut ( aproape ) peste noapte.

Cei care până mai ieri erau masculi feroci, azi sunt nişte bieţi mieluşei aruncaţi în mâinile sorţii , însă se complac în situaţia asta. Pe scurt : se poartă şi le place, aşa nu mai sunt nevoiţi să gândească , nici măcar pentru ei ! It’s sad, you guys !

Ceilalţi , de-i cunoşteam drept timizii grupului, sfioşi mai ceva ca o fată mare, nu ştiu pe ce poţiune secretă au pus mâna, dar s-au bărbătizat, nu glumă. Unora le-a fost prielnică schimbarea, altora… mai puţin alţii vor să pară ceea ce nu sunt , iar uneori se străduiesc atât de mult ,încât ajung să nu se mai recunoască nici măcar ei.

de ăia încrezuţi care mereu sunt cu nasul pe sus să vă mai povestesc ? consider că nu-i necesar, probabil i-aţi observat şi voi cum fac pe inabordabilii, iar atunci când îţi întorci niţel capul le simţi privirea pe tine, cum te studiază şi cât de atenţi sunt la fiecare mişcare a ta, nu ? dar nu, ei nu se lasă surprinşi cu garda jos. cum să facă asta, dacă i-ar putea surprinde vreo femeie mai bine pregătită decât ei ??

Unii au doar două măşti, motiv pentru care nu se prea încurcă atunci când le înlocuiesc , dar sunt şi alţii care au uitat să le mai contorizeze, astfel că apar ca simpli mimi în rolul vieţii lor . . .

ce-i de făcut ? unde-i viclenia aia dulceagă de altădată ? cea care ajuta să se lege ceva, ceva ?

azi nici măcar tentativele timiduţe de flirturi de salon nu se mai poartă, s-au demodat din pricina nepricepuţilor care au abuzat într-un asemenea hal de ele . . .

tot dragi îmi sunteţi, oricum vă iubesc pe toţi ( pe fiecare-n felul vostru, aşa cum v-am obişnuit ) , nu vă cert, doar că-mi era dor de voi, de noi , de cum eraţi ( eram ) cândva . . .

I just wanted to let you know ( that I’m back . in fact, I was never gone )