Sunt un om CU/ DE cuvânt ! *
iulie 31, 2009 at 2:11 pm | In Personal | 13 CommentsTags: cacofonie, ciupa, la multi ani, majorat, noi doi, Orange, pariu, PhotoShop
Nazi Daniel: i don`t care
Nazi Daniel: vreau sa vad postul
Nazi Daniel:
Nazi Daniel: poti sa folosesti cuvinte simple
Nazi Daniel: gen
Nazi Daniel: zeu
Nazi Daniel: atotstiutor
Nazi Daniel: ))
Alex`andra: )haha
Alex`andra: ce alte pretentii mai ai ?
Alex`andra:
Nazi Daniel:
Nazi Daniel: sa mi faci si o poza in photoshop
Nazi Daniel: in care sa arat ca un zeu
Nazi Daniel: )
Nazi Daniel: stii tu cu fulgere in mana
Nazi Daniel: chestii d’astea
Nazi Daniel: ))
probabil că mulţi vă cam uitaţi cruciş la discuţia de mai sus.
de ce-i accept eu toate astea , Ale – tipa care face doar CE şi cum vrea ?!
treaba e în felul următor : cu ceva timp în urmă ( am şi uitat câte luni ), am pus un pariu cu mdft ( aşa era cunoscut prin blogosferă, respectiv Nazi Daniel) şi …. am pierdut
şi-mi pare tare rău pentru asta. nici nu mă aşteptam ca intuiţia mea să dea greş tocmai de data asta.
uff, sărăcuţa Ale.
mno în fine gata, e vremea să mă achit de datorie. l-am amânat pe tip . . .ooooioiooo . . . eram prinsă în alte treburi , so . . . a trebuit să mă înţeleagă, cu toate că făcea nazuri ori de câte ori socializam ( pretenţiosule !
)
voila, sărbătoritule ! dada, azi e ziua lui

altă poză n-am cu tine, omule, aşa că tre’ să te mulţumeşti cu atât
aa, da, să nu uit, pt chestia asta îi datorez eu multe lui BRO al meu. ( pisicu’ meu, fac ce fac şi tot mai mult mă adâncesc în datorii
)
cred că e clar că mdft e idolul femeilor, că-i un bunoc, că-i cel mai cel , că-i sexos, deştept, muncitor . . . ce trebuia să mai zic ?! hâc-hâc , mă scuzaţi, încă n-am băut nimic, parol
mai avem o sărbătorită. Ale ( alta decât eu ). ziua ei a fost în 29 iulie şi-mi
pare tare rău că nu am putut nici măcar să o sun
( să-mi bag .. pisicu’ în ofertele de la Orange şi-n telefonul lui Ionuţ
) , dar nu-i nimic, o pupăcesc eu azi muuuult de tot şi recuperăm
vă pup pe amândoi şi îmi sunteţi dragi.
La Mulţi Ani !
aaa, până nu uit, question time : dacă, deşi ziua lui Ciupa a fost în 22, azi mai trebuie să-i zic LMA dacă-i majoratul său ?! hmmmm

Bună dimineaţa, te iubescccccccccccc
Zi de zi de tine mă îndrăgostesc !
“Bună diminaţa” îţi şoptesc
În fiecare zi tot mai mult TE IUBESC !
LA MULŢI ANI PT TOŢI 3 !
SĂ ( -MI ) NE TRĂIŢI !
* vă rog a-mi accepta cacofonia
Punem de-o cafea ?!
iulie 27, 2009 at 3:14 pm | In Poveste | 11 CommentsTags: cafea, dimineata, doctor, iubire, Ochelari, pat, relatie, straini

Se anunţa o zi mohotâră, chiar dacă soarele era sus pe cer, la locul lui şi parcă rânjea mai puternic decât în orice altă zi din acea vară.
Ca de obicei, cei doi erau în bucătărie , servindu-şi cafeaua de dimineaţă la o oră nu tocmai matinală, dar acest amănunt conta prea puţin pentru ei, ambii fiind mahmuri de la atâtea gânduri amare.
Ştiau prea bine că aseară fusese ceva serios, o chestiune ce-i privea pe fiecare-n parte şi peste care nu vor putea uşor până ce nu vor discuta deschis despre ce-i frământa. Cu toate astea, au abordat cele mai penale banalităţi, până ce au secat orice alt subiect de discuţie, astfel că au ajuns şi ei la tăcerea aia apăsătoare . . .
Nu puteau nici să se privească în ochi. Ea era mai laşă ca de obicei ( ciudat lucru pentru un caracter ca al ei ), iar el făcea pe durul, intrând astfel în jocul ei.
Doi străini într-o gară părăsită ce-şi beau cafeaua, asta au ajuns ei . . . ciudat, până mai ieri ciripeau ca doi porumbei îndrăgostiţi. ce s-a putut întâmpla între timp ?! zaţul lor cu miere să se fi amărât atât încât să fi ajuns insuportabil, dar niciunul să nu aibe curajul să se debaraseze de el ?!
Hmm, foarte ciudat !
Enigmatică-i cafeaua lor . . .
Mai misterioasă a fost trecerea bruscă din bucătărie în dormitor, sanctuarul unde toate barierile minţii au fost spulberate şi fiecare a dat frâu liber imaginaţiei şi scria cu ajutorul propriului corp mesaje indescifrabile pe pielea catifelată a partenerului . . .
ce dulce-i războiul când dragostea clocoteşte-n ostaşi !
Armistiţiu ?! În niciun caz, cafeaua-i mai dulce ca oricând atunci când îţi dă emoţii că ar putea să dea în foc dintr-o clipă-n alta . . .
Nici în pat nu şi-au spus nici măcar o singură şoaptă, dar au fost suficiente acele clipe de tandreţe desprinse parcă din basme pentru ca fiecare să înţeleagă că noaptea trecută nici nu a existat, la fel cum depărtarea de azi dimineaţă a reuşit doar să-i apropie din nou, o încătuşare a simţurilor ce i-a lăsat fără respiraţie, văzându-se astfel nevoiţi să se refugieze unu-n braţele celuilalt şi să-şi găsească acolo împlinirea . . .
***
îmi era tare dor de o povestioară, vouă nu ?!
*****
e trecut de 4 şi la 5:30 trebuie să fiu la oftalmolog. mă duc singură şi . . . mi-e frică nu-ştiu-cum .
18 , (vă) zâmbesc !
iulie 26, 2009 at 11:13 am | In Personal | 18 CommentsTags: cadou, ciupa, colegi, Drac, flori, la multi ani, majorat, noi doi, Poze, prieteni, sampanie, tort

smileeeeeeeeeeeee, Ale loves you !
corniţele de drac, exact cum spunea DeDeea ( mulţumesc pt mesaj, pentru post, pentru cartofii prăjiţi – de ăştia se va bucura mai mult Ionuţ- şi Pepsi-ul pt mine. yumyyyy. săru’mâna!), nu puteau să lipsească. A avut Ciupa grijă de ele.

18 trandafiri ! ( ce dacă-i nr cu soţ ?! I do not give a fuck !) 17 roşii – ca buzele mele- şi unul alb
( îmi zicea nu-mai-ştiu-cine că ăla alb sunt eu . . .)

am dansat până n-am mai putut. Ionuţ a vrut să-mi contabilizeze sudoarea , aşa că.. voila poza de mai sus !
( na, ţi-am făcut pe plac şi cu asta
) şi mai zice lumea că eu nu las de la mine. haha ! )

de data atsa m-a mânjit şi el cu frişcă

habar nu am cum, dar a ajuns frişcă şi pe rochia mea, taman în zona..sânului, spre marele deliciul al lui Ionuţ. înfruptă-te , Ciupă !

sărut mâna, mama mea !
în caz că nu ştiaţi, a 2 a zi după majoratul meu, iar ne-am chefuit, la majoratul prietenului meu, Bobo ! ( keluleeeeeeeeee, eşti major !)

o mică parte din gaşcă. restu’s aşa mai rătăciţi de felul lor !

tot noi, EVIDENT ! ( majorii au voie să bea , Daboc şi Ale – nope, not me, dar şi ziua ei e acum, în 29, să mai aştepte un picuţ. muhaha !)

aştia-s singurii 3 pe care Ciupa n-ar fi gelos în veci
Chelbosu’ ( tare vorba asta) ăla din mijloc era sărbătoritul , cel din dreapta e un gagiu cu care mi-am făcut eu de cap vara trecută prin ştrand, atunci când putea el să vadă mai multe, fără să-l plesnească Ciupa
, iar urâtu’ ăla din stânga…cine ştie … nu-l cunosc, doar că s-a băgat şi el în poză. ufff, fanii mei , haha !
oricum, toţi 4 suntem colegi şi buni prieteni !
acum trebuie să plec. ne scoate mama la o pizza. o vom servi pt Vyio ( săru’ mâna !)
promit să revin zilele astea cu alte poze, să vă povestesc ce mi-a trimis spi-oana, ce surpriză mi-a făcut Ionuţ, câte flori am primit şi multe d-astea
da, mă laud !
vă pup !
12:25 => 18, Ciupa vă zâmbeşte !
iulie 22, 2009 at 10:32 pm | In Personal | 20 CommentsTags: Adevarul, cadou, carino, Carte, ciupa, iubire, la multi ani, majorat, noi doi, sarut, te iubesc, ziar

arată el a 18 ani ?! neeeh, eu nu-i dau mai mulţi de 2 juma , la fel ca lui Didu, un scumpic de copil care azi mi-a dat pupă şi m-a drăgostit.
acum nu vă avântaţi să spuneţi că Ionuţ e ţicnit şi că nu se ştie comporta într-un local. nuuu, eu-s de bai, eu îl mânjesc aşa de câte ori am ocazia şi, credeţi-mă, ştiu că caut numeroase prilejuri de a-l pune să stea aşa mânjit până ce am eu chef să-l curăţ.
deh, am şi eu unele plăceri care trebuie satisfăcute
poftim dovada că nu l-am făcut chiar de tot de minune.

mie nu-mi pasă unde , cu cine sunt. dacă vreau să-l pup, o fac fără să mă tot gândesc că, vezi Doamne, cine ne vede, ce părere are, aşa că azi m-a durut fix în . . . bă, stai, nici acolo . . . că se uita o terasă întreagă la Bebe.
Plătiţi biletul la intrare pentru ” show ” ! ( hai , Escule, că n-am zis “circ” , ca Hime ! :p )
Ciupa e tare încântat cu noua lui brăţară care mie mi-a scos peri albi până am cumpărat-o. Niciodată nu m-am gândit că e aşa greu să alegi o bijuterie pt un tip. Eu speram să mă duc în mall , să mă uit la enşpe exemplare şi să ies în 10 min. Da’ pe dracu, a trebuit să colind vreo 4-5 magazine până să o găsesc p’asta.
Săru’mâna ,Carino ! dacă nu era cu mine, nu cred că aş fi avut atâta răbdare ! las’ că mă revanşez eu, ştim noi cum

ce râde gura lui ! ![]()
aa, să nu uit, hai să vă fac un pic de poftă.
priviţi cu ce ne-am răsfăţat noi azi

coşuleţe d-alea neapărat trebuie să învăţ şi eu să fac !

omu’ ăsta nici să mănânc nu mă lasă. mi-a făcut poză pe când malaxam mai bine. uff, dar lasă, nu vă dau eu vouă bucuria să-mi vedeţi dinţii în timp ce lucrează intens

mi-e tare drag
şi numai pentru plăcerea lui am îmbrăcat azi 2 ţinute. evident că ele au fost alese de .. EL ! ( aia mai elegantă n-am apucat să o pozez, las’ , şi mai bine că n-aţi ăzut chestiile de care Ionuţ e obsedat..adică , ăăă, sânii
)
azi, tre’ să recunosc, m-a dat pe spate. nu mă aşteptam să se bucure chiar aşa. ( asta poate şi datorită faptului că eu nu prea ştiu cum să-mi exprim adevăratele trăiri, adică pot să fiu în al 9 lea cer de fericire pt X lucru , iar tu, cel care ai cauzat acea euforie, să nici nu conştientizezi, ba din contră, să crezi că a ta surpriză m-a lăsat rece.)

v-aş mai povesti cum am eu propriul meu Titanic, dar asta-n alt episod că mâine am o grămadă de treburi. nici nu-mi văd capu’ de ele.
mâine-mi ţin eu majoratul, deşi ziua mea e abia în 26, aşa că vă daţi seama ce va fi. mno bine mă, ce să fie, party . . . haha, credeaţi că eu-s o strasată, aşa ca mama ?!
primu’ lucru de care mi-e groază e faptul că dimineaţă la 6 va trebui să fiu în piaţă, şla chioşcu’ de ziare. se dă Decameronul la Adevărul, iar babele alea nebune la ora 5 deja-şi instalează scăunelu’.
băăă, ce oameni. dacă nu uit, îmi duc aparatu’ să fac o poză la toţi boşorogii ăia care n-au somn şi se scoală cu noaptea-n cap doar pt că au fost obişnuiţi cu statu’ la coadă de pe vremea lui Ceaşcă.
Te iubesc şi ţi-e de ajuns !
Nuapte, iubire !
Majoru’ meu drag, griji de tine, că minton te dau la poliţie pt corupere de minori. Zmuhaha !
Doar tu şi cu tine !
iulie 16, 2009 at 11:07 pm | In Uncategorized | 22 CommentsTags: Blog, Messenger, Carte, muzica, Vacanta, mancare, Leapsa, iguana, lap-top, tatuaj, mp3
Hop – ţop , din blog în blog, am ajuns ( nu mai reţin cum, dar nu cred că ar avea prea mare importanţă ) şi am găsit postul ăsta. Hm, interesantă idee de articol . . .mi-am zis eu. Hai s-o încersc ( să sperăm că nu-i supărarea mare
) ! Aşezaţi-vă la masă tastatură şi serviţi. Ale vă „ găteşte” azi
Ştim cu toţii cât e de greu să trăim în epoca tehnologiei, să fugim prin viaţă, odată cu invenţiile noi scoase la fiecare secundă preţioasă din existenţa noastră efemeră.
Uite ce ne scenariu ne propune Iguana ( şi uite aşa mi-am amintit ce mult mi-ar plăcea una tatuată pe gâtul meu. H m m . . . sweet dreams)
Daca ati sti ca saptamana viitoare veti fi nevoiti sa stati incuiat in casa, singur, fara acces la telefon, internet si televizor, ce v-ati propune sa faceti, cum ati pregati aceasta… evadare in singuratate? Plecam de la premisa ca, printr-un concurs de imprejurari, ideea de a sta “incuiat” ati acceptat-o, nu este ceva “impus”.

Bună întrebare având în vedere că-s o grămadăăăăă de dependenţi în on-line-ul ăsta. Eu p-ăştia nu pot să-i înţeleg de ce se crizează aşa când n-au net vreo 3-4 zile. Aaa,da, cei mai penali sunt cei care, chiar dacă nu-s ceva mari scule prin lumea afacerilor, tot îşi cară lap-top-ul cu ei când pleacă în vacanţă . . . ce relaxare, evadare din cotidian, departe de zgomotele infernale ale maşinăriilor ăstora ce ne facilitează nouă viaţa . . astea-s chestii demodade – zic unii – aşa că trăiască net-ul, jocurile cu împuşcături, killărit, alea alea .. . ooo, da, bineînţeles că am făcut uimitoarea greşeală să uit Messengerul. Pfffiuuu, tocmai pe el l-am scăpat din vedere. A dracului, huoooo Ale, ruşine să-mi fie !
Well, eu ( înainte ) să fiu captivă-n propria-mi locuinţă, fără nimeni care să-mi futilizeze creierii . . .
În primul rând, aş da o fuguţă până la Kaufland-ul nostru cel de toate zilele. Ce-aş lua ?! Foarte simplu : caşcavaaaal ( ăsta nu-mi lipseşte veci din casă. Tocmai mi-am amintit cum, într-o excursie, pe la 3 dimineaţa, eu umblam în toată cabana aia ca disperata după caşcaval. Pusesem de acasă, dar bucatareasa a închis dulapurile cu mancarea. Ăia-s draci aduşi pe pământ de crizele mele), şuncă din piept de pui, Chefir ( e un fel de iaurt mai uşor pt stomacul tău), ulei, peşteeeee ( d.ăsta aş mânca la orice oră din zi şi din noapte), Ketchup + Pateu ( alte 2 alimente ce nu-mi lipsesc veci. Eu mănânc ketchup cu orice, toţi prietenii mei se crucesc când mă văd năvălind la deliciul ăla de sos) şi fructeeeeeeeee, muuuuuulte.
Apoi m-aş aproviziona cu un toc de hârtie şi pixuri ce scriu gros. Sunt sigură că-n 7 zile, între 4 pereţi, singură cu gândurile mele criminale , aş putea rescrie blogul de faţă , atâtea aberaţii mi s-ar ivi mie prin tărtăcuţă.
Cărţi, da’ multe, hai să nu fim zgârciţi tocmai la acest capitol. În timpul săptămânii ( cu precădere nopţile) , citesc foarte cu spor, chiar am observat lucrul acesta lately. Cam o carte pe săptămână. Vă daţi seama câte aş da gata în 7 zile de izolare totală ?!
Carioci / creioane colorate şi o cărticică de colorat
dada, mulţi zâmbiţi citind asta acum, dar pe mine tare mult mă relaxează treaba asta. La şcoală, în vacarmul ăla, chiar şi-n timpul orelor plictisitoare, eu îmi scoteam cărticica şi da-i să sune, frate !
NU mi-ar mai trebui nimic altceva, poate vreun mp3 pt muzica dar , neeh, mai bine nu, că şi ăla ţine tot de tehnologie and stuff.
(mă, voi ştiaţi că . . . cică . . . cine stă toată ziua cu căştile –n urechi . . . zic psihologii . . . nu-şi suportă gândurile şi de aia încearcă să le înlăture prin tot felul de zgomote ?!)
Cam atat mi-ar trebui mie. Da, sunt puţine, dar e strictul necesar. O săptămână cu mine . . . şi cu Ale
!
Tu ce vârstă ai ?!
iulie 15, 2009 at 6:57 pm | In Copilul din mine | 12 CommentsTags: Amintiri, ani, copil, Joc, student, varsta, zambet
Singurul om din blogosfera asta pe care Ionuţ îl citeşte zilnic e Makavelis. Habar n-am de unde am poposit iar pe blogul lui ( ori de câte ori intru acolo – cam răruţ, ce-i drept – mi se afişează un zâmbet de bebe pe făţucă. îmi place la el acolo
) Tot răsfoind, încercând să mai recuperez una-alta, am ajuns la postul ăsta.
Makavelis ne pune să ne calculăm noi înşine vârsta. Staaaai, grăbitule, nu sări 3 m în sus, ştiu că ai buletin, că ai oglindă şi alea alea. Wait a sec and back off.
Să-ţi arăt eu cum se face
( bineînţeles că demiurgul care a inventat jocul ăsta e Makavelis, nicidecum eu)
Eu, A.R ( da. Bă, aşa mă semnez eu, aşa că ţine minte aceste 2 iniţiale pt că le vei auzi /citi foarte des de acum încolo), în ziua ( mă rog – chiar o fac, în fiecare noapte – seară
)de 13 Iulie 2009 ( moaa, zici că duc doc-ul ăsta la notar. Mai ceva ca un testament), simt că am :
- 18 ani pentru că privesc cu jind sticlele de băutură din balcon pe care mama le-a cumpărat pentru majoratul meu
- 22 ani deoarece mă mănâncă palmele să-mi iau cartea începută acum 2 nopţi ( Cartea Mironei) şi s-o finalizez, dar nu o fac . de ce ?! ei bine, sunt sigură că, pe final, mă va dezamăgi, aşa că-mi mai prelungesc niţel clipele de visare.
- 7 ani. Deşi am lentilele ochelarilor murdare de cremă pentru plajă, mi-e cumva ( folosesc termenul ăsta când am un lapsus şi nu ştiu să-mi indic exact starea din acel moment ) să le şterg. Ţin să precizez că am cutia de şerveţele la mai puţin de 15 cm de mine . . .
- 14 ani. E vreo 7 şi ceva ceasul, iarm ie mi se închid ochii de somn, exact cum păţeam într-a 8 a, după vreo 10 variante la română. Mnezo, când mă gândesc că , la anul, vine a 12 a cu atâââââtea bătăi de cap, îmi vine să plonjez direct în pat.
- 2 ani . zâmbesc tâmp uneori fixându-mi privirea pe te miri ce chestiuţe banale care, pe mulţi dintre voi, v-ar lăsa rece.
- vreo 25 de ani. Ascult Usher şi deja mă visez cu negrotelul ăsta bunoc ( păcat că-i căsătorit şi are o scumpete de băieţel) într-un separeu din ceva club luxos.
- 19 ani.. vreau în Cluj, vreau să scap, să plec, să mă iau la trântă cu marele oraş. Bă, tu pricepi, Ale vreaaaa !
- 17 ani şi că-mi bubuie capul din cauza atâtor gânduri. Habar n-am ce să fac cu viaţa mea, încotro s-o apuc azi m-am ocoşit şi am intrat pe net pentru a mă interesa de facultăţi ( mă-sa de BAC, tot bate lşa geamu’ meu şi vine cu preeeea multe shcimbări pentru psihicul meu fragil. Aa, da, bomba mmminunată, cică, la anul, voi fi obligată să dau din istorie, materie pe care eu n-o pot nici cum înţelege. Mai bine aş da din mate decât aşa.) dar, după o oră de search-uri entuziasmate, m-am lăsat păgubaşă. Întă tot nu ştiu dacă să dau la Litere sau la Admin. Publică ( Relaţii Publice)
- 16 ani. Anul trecut , pe vremea asta, plănuiam să-mi serbez ziua la mare, cu prietenii mei.
- 40 de ani. Mi-e lene să mă îmbrac, să iau autobuzul, să înjur ca birjarii lucrătorii de la drumuri ce întorc circulaţia ( care şi aşa era vai şi amar de capu’ ei) cu curu’n sus şi să mă duc înaintea lui Ionuţ.
- 50 de ani. Vreau să am terasa mea, cu vedere spre lac ( da,Ionuţ , sper să-ţi îndeplinesc şi visul ăsta), să beau un pahar de vin bun de casă şi să trag liniştită din ţigara mea.
- mă uit pe geam şi-mi amintesc cum, la vreo 13 ani, am tras primul fum. Hmmm, ce savoare.
- 61 de ani, la fel ca mama Aurica, bunica mea. S-o vedeţi cum pontuleşte ( aşa se zice la noi în Ardeal. Joacă, frateee! Aia face muierea asta) . Fac pariu cu voi că, dacă o veţi provoca, veţi ieşi ruşinat din „ring”. Ştie juca atât ca fata, cât şi ca băiat. Haha, ce-aş râde să văd cum îl învârte de-l ameţeşte pe-un mascul.
- 73 de ani, ca cealaltă bunica a mea care, ori e prea leneoasă, ori nu mai vede praful ce s-a aşternut pe mobilă. Văd şi eu aceste particole fine din aer ce valsează-n faţa-mi, dar stau mult prea bine încât să le mai deranjez acum.
- 10 ani, la fel ca plozii din faţa blocului. Toată ziua aleargă şi-şi văd de copilăria lor în tihnă. Tot respectu’. ( dada, bine, dar tot aceşti copii, anu’ ăsta, vorbeau despre whisky, winamp şi modernisme de genu’)
- 25 de ani, să fiu o tipă bine şi să-mi iau viaţa-n mâine, să-mi trântesc de-un apartament fain în Cluj şi să mă gândesc că mâine e o nouă zi la muncă, în acel cerc atââât de prietenos.
- 20 de ani. Vreau să ştiu şi eu cum e în s(tr)esiune
- 9 ani, ca atunci când m-a mituit mama cu o casetă Andre pentru a-mi tăia părul. Când mă gândesc că săptămâna viitoare trebuie să mă duc la coafor, să mă pensez, să caut o a 2 a rochie, mă ia somnul.
- mai puţin de 1 an. Am văzut ieri pe Discovery un reportaj despe naşteri. Instantaneu m-au apucat durerile. Consider că-i cea mai dureroasă experienţă posibilă. Acum, na, habar n-am, nu ştiu, dar îmi permit să-mi dau şi eu gratuit cu presupusu’ .
- 3 ani. Ştiu eu de ce, aş mai vreo încă o singură dată să am parte de acele ultime 6 luni ![]()
să facem socoteala :
18+22+7+14+2+25+19+17+16+40+50+13+61+73+10+25+20+9+1+3 = 445 / 20 = 22, 25
so, am 22 de ani şi un piculeţ.
al dracu’ joc, deşi în curând împlinesc 18, mulţi îmi spun că am mintea cam de 20 şi ceva de ani . . . hmmm, cine ltie ce vrăji ne-a făcut Makavelis
)
curioşii să-şi calculeze şi ei adevărata vârstă ! ![]()
9, vine Bebe !
iulie 10, 2009 at 1:24 pm | In Personal | 17 CommentsTags: 9 luni, Ale, Bebe, bunica, cadou, ciupa, Crini regali, flori, noi doi, poezie, surpriza, te iubesc
Niciodată nu mi s-a mai întâmplat ca ieri. De câte ori am în minte vreun subiect ce l-aş putea dezbate în faţa ochilor voştri critici, îi dau bice imaginaţiei şi nu mă opresc din aberat decât atunci când ” problema zilei ” nu mai prezintă nicio enigmă pentru mine.
Well , ieri, adică 9 Iulie ( la mulţi ani, Alina ! ), am înţeles ce e panica scriitorului. Habar nu am de ce, dar pur şi simplu nu puteam lega mai mult de 5 fraze. Le stâlceam în ultimul hal ; acum să nu înţelegeţi că m-am făcut matol , nu nu, dar nu-mi plăcea ce ieşea din tastatură , cel puţin, nu era aşa cum mi-am imaginat eu.
Am început în Drafts un articol. NU mi-a plăcut. L-am lăsat baltă. Am încercat din răsputeri să-mi reiau ideile într-un al 2 lea post, nici aia n-am izbutit , totul era în zadar.
Până să mă trezesc eu din frustrarea-mi scriitoricească, mă sună Ciupa. Mi s-a părut mie că e cam mult ecou în convorbirea noastră, dar el a minţit, spunând că-i de la telefon. Stau ce stau, iar mă sună prinţu’, cu o voce d-aia de copil abandonat : ” Nu vii să-mi deschizi ?” Măăă, m-am înmuiat pe loc
ignoranta de mine, stăteam la pc, ascultam ca nebuna muzica You know it’s fredom when bad things feel so damn good ( mesc, Daboc ! I own you one!), n-am auzit nici bătăile în uşă, nici soneria. Asta e, ghinion!
M-am trezit cu el la uşă, cu un buchet foarte fain de crini regali ( dada, pentru cine nu ştie, sunt florile mele preferate) şi cu EL, al meu

cum să nu radiezi de fericire când ai un aşa iubit ? hai, dă-mi un singur motiv pentru care nu aş face-o. aa, da, plus că a fost încântat de o anumită piesă vestimentară de a lăudat-o până ce m-am săturat ( nu-s genul de persoană căreia să-i placă să i se tot repete ce faină eşti, ce bine-ţi stă şi ala bala d-astea. îmi zici o dată şi gata!)
aaa, ochelarii mei de poliţistă. Beyonce de Turda
( mă refer că şi ea are unii asemănători în clipul ei cu If I were a boy ). nu-s piţi să stau cu ei în casă să mă vadă lăbarii la web ( tocmai pt că nu-mi place să se zgâiască lumea la mine, nici nu posed unul), doar că atunci eram pe punctul de a ieşi, când hop ţop poza

voi nici nu vă imaginaţi cât e de bine să stai cu capul pe pieptul lui.
încă o dată, am demonstrat că nu-s eu aşa cum zice el, adică ” miculuţă ” , ci el e prea mare. uite,nici în poza nu încapi, ursule
) haha !

evident că şi eu i-am făcut ieri pe plac şi i-am gătit. cartofi prăjiţi cu caşcaval şi ficăţel pane. pam paaaam ! bineînţeles că dragul Ketchup nu putea lipsi de pe masa mea.
ce râde gura lui, se evde că a dat de mâncare
)

na, a trebuit s-o pun şi p-asta . e preferata lui, n-am ce-i face. las’, fie el fericit ! eu oricum, de câte ori mă uit la poza asta, îmi amintesc de desenul ăla animat pe care l-am văzut în copilărie. mai ştiţi voi ăia 2 căţeluşi ce mâncau spaghete aşa, ca noi ?!

9 luni !
poftim, stimabile ! asta am sărbătorit noi ieri !
nuuu, nu 9 luni în sensu’ ăla . . . perverşilor . nu vine Bebe . . încă
vorba lui Scooby : Mă privesc în ochii tăi . . . mă pierd zâmbind . . .
cu toată părerea de rău, acum trebuie să mă îmbrac şi s-o ştergem la bunica. Ne face plăcinte. Yummmmy ! ha, că v-am făcut poftă şi de data asta.
promit să vă arăt şi vouă poezia primită ieri, dar toate astea numai după ce mă întorc.
so . . . ce recitim mai spre seară
! griji de voi !
later edit :
Draga mea Ciribirică
scrisă de . . . ăla NUMA a Tău
Draga mea ciribirica
Hai sa iti zic o poezica
Ca esti tare dragutica
Si tare…tare fumusica
Te iubesc mult tu iubirica
Si stiu ca acum te furnica
Si ca esti tu prapadita
Dar macar esti fericita
De 9 luni incoace
Eu tot te iubesc
Si vad cum timpul se intoarce
Si eu tot mai mult te doresc
Acum vine bebele
Si ne umple sufletele
Si ne sterge lacrimile
Si le inlocuieste cu dragoste
O dragoste pura
Ce rezista si fulgera
Printre crize de gelozie
Evident…crize datorata mie
Si stiu ca acum zambesti
Si ca ai vrea sa ma dragostesti
Dar din vis o sa te trezesti
Pentru ca EU o sa fiu acolo ca sa te imbratisez
Si sa iti dau si eu siguranta
Cum mi-ai dat si tu mie
Esti ultima mea speranta
Esti prima mea dorinta vie
Uite iubirea mea descrisa
Agata de un o floare
Tu este reteta mea prescrisa
Fara de care sufletul meu moare
Ar fi cazul sa inchei
Deja am 9 strofe
Oricum….puteam sa iti zic mai mult
Dar cand dragostea vorbeste….tuot Pamantul e mut !
Gelozia, o mare curvă !
iulie 7, 2009 at 2:16 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 25 CommentsTags: adulter, Ale, citat, ciupa, incredere, inselat, iubire, noi doi, relatie

Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie
ne zicea Mircea Eliade în Nuntă în cer . . .
ieri am terminat cartea respectivă şi m-am oprit să meditez niţel asupra citatului de mai sus.
Gelozia, e sau nu o curvă ?!
mi-am torturat mintea în speranţa că, la finele exerciţiului de gândire, voi putea fi în stare să spun clar şi răspicat dacă ” dama “ de care vorbim noi azi e una oarecare, sau e de lux.
hm, cam ciudată problematica asta, nu ştiu sigur cum să pledez. hai să încercăm împreună.
să nu vă faceţi vreo idee greşită, sau să mă catalogaţi drept misandrină ( tipa aia dură şi bunoacă ce joacă bărbaţii în picioare doar pentru simplul fapt că nu-i poate suporta
) , eu vă spun de pe acum că nu cunosc gelozia feminină. n-am fost geloasă în viaţa mea. ştiu, nu mulţi sunteţi cei ce mă credeţi. asta e, nu încerc să conving pe nimeni.
pe de altă parte însă, am văzut ce poate face gelozia dintr-un bărbat, chiar şi atunci când partenera sa nu îi dă acestuia motive reale pentru care să fie îndreptăţit să reacţioneze într-un mod . . . ăăăă . . . hai să zicem nu tocmai plăcut
ca femeie, mai ales dacă ştii că n-ai călcat strâmb, te simţi foarte rău ştiind că eşti bănuită de unele chestii chiar de către persoana ce-o iubeşti.
ca bărbat gelos, n-ai somn nici noaptea şi nu ştii pe ce părţi să o întorci pentru a te convinge întâi pe tine însuţi dacă ea te înşeală sau nu. asta-i marea bubă. n-ai tupeul să-i artunci nimic în fată ( bineînţeles că eşti conştient că dacă supoziţiile tale se adevederesc a fi false şi tu ai făcut-i pe ea cu ou şi cu oţet te-ai dus pe p…lută
) până ce n-ai dovezi clare.
o altă ipostază este cea a bărbatului orbit de gelozie, maniacul însetat de dreptate care, fie că are sau nu motive, vrea cu orice preţ să-i demonstreze partenerei sale că el e regele suprem, că el are întotdeauna dreptate şi că ea nu-i decât o altă cârpă pe care el a încercat să o ridice la rangul de doamnă ( vezi să nu, băă !) permiţându-i stimabilei ( haha, fraierici, şi când te gândeşti că tu erai în limbă după ea şi că mai că nu o implorai să accepte să stea cu un înfumurat ca tine. mori, măă !) să împartă patul/casa cu el.
ce-ar mai fi de zis . . . aa, da . . . acele cazuri în care tipul e gelos pe cai verzi pe pereţi. de ce te uiţi la ăla ?… de ce ţi-ai luat decolteul ăsta, vrei să atragi privirile ălora, aşa ? ….lasă că te ştiu eu pe tine ! ….unde mergi , în oraş, aşa, cu fetele, daaaaaa şi normal bullshit! . . . învăţaţi pentru licenţă, nu ? şi practica o faceţi în dormitorul lui, sau cum stă treaba ? . . .
mă, sinceră să fiu, eu n-aş putea trăi cu unu’ d-ăsta pentru că nu pot baga mâna-n foc că nu i-aş da în cap cu ceva până ce n-ar mai zice nici pstt. şi cum nu vreau să-mi pierd tinereţea prin ceva celulă, mai bine-şi frânge un stimabil EL sufletu’ pierzându-mă pe mine
cum stă treaba la noi, adică la mine şi la Ciupa ?! păăăi . . . el e posesiv şi nu poate percepe că el ar putea să mă împartă cu cineva ( în sensu’ că tipu’ X îmi zice că mă place, deşi ştie de Ionuţ). bun , omule, eu ce să-i fac ăluia dacă i-am căzut cu tronc ?! atâta timp cât tu eşti sigur pe mine şi pe tine – împreună – nu prea am ce zice şi consider că tu nu ar trebui să-ţi îngreunezi mintiuţa cu aşa ceva.
e un copil încă. nu a învăţat să preţuiască trimful lui în faţa ăluia ce mă vrea. eu, în schimb, dacă aş fi bărbat, aş avea ditamaaaaaaaaaai inima să ştiu că femeia mea e râvnită şi de altii şi, cu toate astea, ea tot a mea e
mno, fraţilor, eu încă-s prea mică să vorbesc de chestii d-astea prea mult. problemicile astea ( închipuite şi ele ) sunt ale adulţilor. ei au destul timp liber pt a-şi frământa cerebelu’ cu ele.
dar, oricum, eu rămân la părerea mea : gelozia-i o mare curvă !
voi, ce ziceţi ?
hai,hai, bagă mare, că pe tine te dă experienţa afară din casă, nu pe minora de moi
*** am ales poza asta cu Ionuţ pentru că pe deviantart.com nu am găsit nimic care să-mi placă. poză-i de anu’ trecut, de pe când începea el să simtă una-alta mai altfel pentru mine
mulţumesc, modelule ! haha, acum tre’ să-mi plăteşti şi onorariu după ce că tot eu ţi-am folosit imaginea. aham, I’a a business woman ! ***
Protejat: Empty
iulie 6, 2009 at 1:26 pm | In Personal | Introdu parola pentru a vedea comentariileTags: ciupa, noi doi
Copil de 1 an !
iulie 2, 2009 at 7:54 pm | In Personal | 37 CommentsTags: Blog

am trăit, am scris şi-am crescut
. . în ochii mei, cei ai criticului aspru . . .
a trecut un an de la primul meu articol pe acest blog. 12 luni.
hm, copilul meu e bătrân ; alături de el, eu am făcut fix invers. e tare plăcută convieţuirea asta, ciudată-n felul ei. la noi nu se pune problema de codependenţă, chiar deloc, el mă înţelege dacă-l neglijez uneori şi uit pentru puţin timp să-i mângâi filele însetate de aberaţii.
prin el, am explorat . . . mult. aici am refulat, uneori adevăratele mele trăiri fiind frumos ambalate sub mincinoasa categorie Poveste. da, recunosc că, în fiecare scenariu pe care am reuşit să-l creez, deep inside, era şi o parte din mine, doar că, din pricina metamorfozării voite, voi nu aţi realizat asta tot timpul, voi încăpăţânundu-vă să mă îndrumaţi în scrierea unei cărţi. bă, să fim serioşi, eu să scriu o cartea ?! haha, you’re so funny. v-am mai explicat de ce n-am s-o fac niciodată, aşa că nu mă obosesc încă o dată.
te rog, nu-mi cere să-ţi dau definiţia adevărată a blogărului, chiar dacă mâzgălesc aici de un an de zile. habar n-am cu ce se mănâncă blogosfera asta. nu m-a interesat, pur şi simplu aveam nevoie de o pagină virtuală pe care să-mi păstrez gândurile labirintice şi . . . voila . . . s-a născut blogul de faţă.
în urmă cu vreun an şi jumătate, am auzit pentru prima dată de ” blog ” ( nu, nu eram atât de prostuţă încât să confund cu ” bloC “). de pe un forum ( n-am nicio legătură cu formaţia, doar aveam şi atunci, ca şi acum, chef de discuţii, aşa că am dat buzna) am făcut cunoştiinţă cu Adela şi cu Vyio. blogurile lor le-am citit primele. după aia, am dat cumva de Raperboy ( nici acum nu ştiu de la cine şi cum). mi-a plăcut cum scrie şi-l citeam zilnic. aveam eu o oarecare reţinere în a-i scrie un comentariu. mi-am dat seama că nu.i place pupincurismul şi nu aveam ce altceva să-i scriu în afară de faptul că-mi plăcea modul lui de a-şi transcrie gândurile şi, na, nu vroiam să înşeleagă greşit “lauda” mea. până la urmă, am postat un “comm” ( ce seacă e abrevierea asta şi ce proşti sunt românii că au adoptat-o) şi gata
de la el i-am descoperit pe Watzap ( avea omu’ un blog al dracu’ de greu de găsit-. ţin minte că s-au dus buu odată link-urile mele, iar pe el l-am “regăsit2 abia după 1-2 săptămâni) şi pe eQuilibra ( o vreme o aveam în blogroll, dar după aia a dispărut fără urmă. nici nu mai ştiu dacă are blog sau nu.)
şi uite aşa, în noaptea dinspre 1 spre 2 iulie, Adela ( săru’mâna, Gajico !) mă ajuta să finalizez chestiile alea tehnice ale blogului
bineînţeles că eu eram moartă de oboseală ( cred că am fost atunci, ca şi ieri – de aia n-am postat ziua anterioară- la ştrand) , aşa că ea a fost tare drăguţă şi m-a trimis la culcare, a 2 a zi dimineaţa eu având toate gata pentru a mă putea apuca de ” joaca de-a viaţa ” . . .
mno, gata ! destul v-am zis ( am ochii obosiţi, azi am citit jumătate din ” Nuntă în cer “, am continuat tot cu Eliade după ce am finalizat ” Maitreyi ” .mi-a plăcut taaare mult
)
altceva vreau eu să vă întreb acum . . . aşa, ca bilanţ de final de an . . .
de ce mă citiţi voi pe mine ?! ( eu ştiu de ce scriu, dar vreau să cunosc şi partea voastră de merit)
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.