Aburi de nebunie melancolică
iunie 29, 2009 at 12:51 pm | In Copilul din mine | 23 CommentsTags: cafea, ganduri, ironie, noapte, noi doi, tata
şi uite aşa vă salută pe voi Ale şi vă doreşte un început de săptămână cât mai plăcut 
cum azi noapte ( mă rog, era trecut de crepuscul demuuult) , pe la 4 , ea se plimba prin cameră şi-n pat se foia mai ceva ca o femeie gravidă ( chill, încă n-am bolunzit … chiar de tot) , azi s-a trezit cu o migrenă îngrozitare ( e una REALĂ) ce nu poate fi rezolvată decât cu . . . frumoasa cănoaie de cappuccino din imagine.
da, la mine nu merge cu cafea ( apelez la ea numai atunci când chiar sunt pe nicăieri şi nu mă poate ajuta nimic să-mi revin ), ci cu cappuccino. porţie dublă, plus 3 linguriţe de zahăr. mă urmăriţi, da ?! dacă încă sunteţi cu mine înseamnă că aveţi mari şanse s-o daţi într-o formă urâtă de diabet zaharat haha, câte dulcegării sunt în Iad 
aşa-i că n-aţi ştiut ?!
e timpul pentru un nou început, pentru ceva mai altfel. se cere o schimbare. să vedem cum evoluăm odată cu timpul, să nu ne grăbim să ne facem planuri măreţe. să o luăm încetul cu încetul, baby steps 
şi’om vedea noi ce’o ieşi de aici.
bă, să vezi fază, aberaţiile filozofice şi pline de sarcasm fac bine psihicului meu. îmi place să ciopârţesc conceptul ăsta abstract numit ” viaţă ” cu un om care habar n-are despre mine, despre cine-i şi cum e Ale. oare de unde atracţia asta ? . . . nu o dată mi s-a întâmplat să port cele mai faine şi captivante discuţii cu un om cu care ,poate, am vorbit o singură dată . . . suspans, dezinvoltură , siguranţă , orgoliu . . . ce poate fi mai frumos într-o dezbatere ?! e un pic “mai altfel” când personajul se apropie de tine , năvăleşte-n lumea ta şi ajunge chiar să-ţi ia lopăţica din mână şi să se joace pe propriul tău teren cu nisip. ironia sorţii sau . . .
în fine, baliverne. cred că am mai scăpat ceva în cappuccino, nu numai zahăr.
hai să ne jucăm de-a geniul . . . nebun !
—————————
La mulţi ani !
wish you were here ! 
why , why ,why . . . i’m still wondering myself . . . WHYYYYYY ???
ACUM !
iunie 27, 2009 at 9:40 pm | In Personal | 16 CommentsTags: nu contează
vreau să mă REintegrez în normalitate.
+ să evadez
+ să fug.
+ să mă ascund.
m-am săturat. nu mai pot.mă sufoc.
nu mai concretizez nimic.
nu pricep fotografiile astea neclare ce se interpun între mine şi . . .
cortina s-a redicat şi . . . e tare urâtă scena
plouă . . . cu gânduri mocirloase !
fiţi fără grijă, Ale se întoarce .. luni 
, veselă… aşa cum v-a obişnuit şi până acum.
Am realizat (că) . . .
iunie 25, 2009 at 3:06 pm | In Personal | 15 CommentsTags: Ale, BAC, carino, ciupa, comportament, examen, lacrimi, leu, Mama, noi doi, prieteni, psihic, suflet, viata, zodie
┌♥┘ pot fi o scorpie ( bine-mi zicea Nox ) chiar şi fără a mă strădui prea mult. Veninul îl am injectat încă din naştere, iar el erupe când mă aştept eu mai puţin, fie că eu îmi doresc una ca asta, fie că nu .
┌♥┘ trebuie să fiu mai atentă la trăirile interioare ale persoanelor dragi mie. Vreau să înţeleg – până nu-i prea târziu şi sfârşesc la 80 de ani cu 15 mâţe-n jurul meu – că nu toşi au tăria mea de caracter, motiv pentru care se cere URGENT o schimbare din partea mea . . .
┌♥┘ nervii nu aduc nimic bun la pachet cu ei. Cu toţii îi avem şi ne confruntăm zilnic cu ei, dar eu pe ai mei mi-aş dori să fiu EU cea care-i domină, în niciun caz invers !
┌♥┘ uneori ( nu-i regulă !) e mai bine să amâni momentul când va trebui să-i zici un adevăr dureros LUI sunt de părere că, decât să văd un om la pământ, amânarea e cea mai bune soluşie, aici intervenind TIMPUL, cel care mai ajută la îndulcirea “amarului”. Bineînţeles că Răul nu se va transforma peste noapte în miere, dar e mult mai “ digerabil “ dacă rana e cicatrizată.
┌♥┘fiecare dintre noi are ceva bun în el. Pe toţi trebuie să-i ascult ( chiar dacă opiniile noastre sunt total paralele ) şi să-i văd ca pe egalii mei ( am mereu tendinţa – ca aproape toţi nativii din zodia LEU – să mă văd superioară interlocutorului meu) , căci există o oarecare şansă ca eu să învăţ câte ceva din acea dezbatere.
┌♥┘, deşi o parsoană nu-i tocmai pe gustul meu, mă văd nevoită să o accept, cu bune, cu rele, din dragoste pentru o altă persoană. Cine ştie ( ? ), poate timpul chiar le vindecă pe toate . . .
┌♥┘ diferenţa dintre mama , care e o adevărată doamnă în relaţiile interumane ( şi nu, nu o laud eu doar pentru că-mi e mamă ), şi unii oameni. Ale, ia-i exemplul ! Aşa cum nici ea nu se coboară-n mocirla „ mahalalei ” , aşa nu trebuie s-o faci nici tu !
┌♥┘mentalitatea de campion te propulsează foarte tare atunci când eşti pe cale de a-ţi juca viitorul la „ loterie ”. Aşa cum zicea şi Carino meu, dacă pleci de la premisa că o vei da în bară, tot cobind, mai devreme , sau mai târziu, tot o vei nasoli rău de tot şi, la urma urmei, doar cei ce s-au obişnuit să stea ca sclavii cu capu’n pământ au de pierdut. ( respectul lor de sine e în jos şi , nah, ar fi mare păcat să-l mai piardă şi pe ăla)
┌♥┘norocul e şi el un factor de care depinzi în a obţine o notă mare la BAC. Poţi să ştii tu toată materia la perfecţie dacă, la un anume subiect X, tu „ şchiopătezi ” şi, spre ghinionul tău, fix ăla-l nimereşti.
Se ştie că la fiecare centru de testare există o comisie „rea” ( e cele mai multe ori profa’ de aici e „ Ză BITCH ”). Tot ce ai de făcut în nefericitul caz în care eşti repartizat la ea este să speri că ai o charismă ce „prinde” foarte repede chiar şi la cele mai mari scârbe de oameni
┌♥┘oamenii mă cred insensibilă. Să fie oare din cauză că, până acum, nu i-am lăsat să-mi vadă şi slăbiciunile ?! să fie oare ei obişnuişţi cu „ Ale cea tare ” şi mintea lor să refuze să perceapă că am şi eu unele momente în care chiar sunt la pământ şi mă zbat ca un peşte pe uscat ?! Who the fuck knows ?! I sure don’t !
┌♥┘ , atunci cânt e vorba de prietenie adevărată, greşelile trecutului trebuie uitate şi îngropate. Nu are niciun rost să ne învrăjbim unul împotriva altuia doar pentru a dovedi care are ( sau nu ) mai multă dreptate. Adevărul oricum e undeva la mijloc . . .
┌♥┘ pot fi mai răbdătoare şi mai iubitoare decât acum 8 luni . . .
┌♥┘ mai am mult de lucrat la comportamentul meu în cadrul unui grup. Mai trebuie să cedez ştafeta din când în când . . .
and . . . that’s all, folks !
asta am realizat eu în ultimele 3-4 zile
da, sunt mândră de mine !
Leapşa de la ora 7
iunie 23, 2009 at 6:33 pm | In Leapsa | 18 CommentsTags: Carte, ciupa, Mama, mancare, muzica, Nervi, noi, pisica, Pizza, Scoala, stiri, TV
vine de la Ramona şi de la Escu
ei, ei, cum complotează lumea împotriva mea.
e o întreagă conspiraţie, dom’le . . . parol !
ce ciudă mi-e pe mâţucu’ ăsta din imagine.
cum stă el tolănit acolo şi haleşte. de Pepsi mai are rost să vă mai zis ?! neaaah, mai bine mă întorc eu la fructele mele
ar cam fi cazul să mă apuc odată de leapşa asta, nu ?! cam da . . .
oricum, vă anunţ de pe acum că-i cam anostă
1) Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd:
“[...] Ceasurile de visare cu ochii deschişi după stinsul lumânării din vremea adolescenţei i le-am consacrat o vacanţă întreagă de Paşti numai ei [...]“ Adela – Garabet Ibrăileanu ( da, Gajico, ai avut dreptate. Nu mi-a plăcut. Deloc.)
2) Fără să verificaţi, cît e ora?
7 pm
3) Verificaţi!
6:54 pm
4) Cum sînteţi îmbrăcat?
Tricou laaaaaarg şi verde ( luv it ) + pantaloni de trening
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Am finalizat cartea mai sus amintită, Adela
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Culmea, îmi bate inima şi încă tare, oare de ce ?! habar n-am dar, acolo înăuntru, deep inside, clocoteşte ceva şi nu-i a bine…
o melodie Bliss – Wish you were there ( mdeah, de parcă ar fi posibil vreodată aşa ceva…aham . . .)
7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
M-am plimbat cu Ionuţ , am mâncat o banană ( am 9 zile de când n-am pus gram de pâine-n gură) şi mi-a făcut nervi ( ca de obicei 
)
8 ) Ce-aţi visat ieri noapte?
Hmmm, cred că nimic. Eram prea agitată. Cu siguranţă se anunţa enervanta zi de azi. Pam-pam . . . ce frumoooos ( da, să vomiţi , nu alta! )
9) Cînd aţi rîs ultima data?
Azi, cu mama. Mi-a povestit o fază comică dintr-o pizzerie clujeană.
Merge o tipă mai fandosită şi pe când vine chelneriţa să-i ia comanda, femeia cere o pizza, dar fără carne sau sos. Buuun, întrebată ce sortiment doreşte , „culta” spune prompt „ Quatro Carni” ( e o pizza excelentă, cu 4 sortimente diferite de carne) . . . Ha ha ha
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sînteţi?
Biblioteca. Atât. Nu-mi place să-mi agăţ icoane , iar de tablouri nu am suficiente fonduri. ( well, nu atâtea încât să-mi satisfac gusturile foarte pretenţiaose în materie de tablouri)
11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
O casă-n Cluj, dar nu orice casă, aia a mea, la care tot visez eu atât . . .
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
My Bloody Valentine
13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Oo daaa, un OM îngândurat, cu frământări, ascunzând numai el ştie ce în cotloanele minţii sale înceţoşate.
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Sinceră să fiu, nu-i văd rostul. Nu se prea leagă. Serios vorbind acum. Voi vedeţi mai multe decât mine-n el ?! be my guest şi luminează-mă şi pe mine !
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Vreau un nou început. Vreau să mă debarasez de tot şi de toate, să fug printre străini, s-o iau de la zero.
nu mai pot, e mult prea mult . . . chiar şi pentru mine
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Nu-mi place nici măcar gândul că eu aş avea o fetiţă. Vreau băiat. Oricum, luăm în calcul : Ştefana şi Carmen. ( cel mai fain nume mi se pare al meu – Alexandra – şi nu, nu-i narcisism. Dacă aş avea posibilitatea să-mi schimb numele, n-aş face-o nici în ruptul capului)
De asemenea mi se pare tare interesant şi cel de Cassandra ( hm, sună a regină)
17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Alex şi Radu
18) V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate?
DAAA! Păcat că doar la stadiul de gând adolescentin rămâne şi AŞA VA FI !
19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului?
Cineva vrea să te salute . . .
( băga-mi-aş, simt cum vrea o lacrimă să năvălească aici, de faţă cu voi. Shame on me ! )
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
La capitolul sănătate ar fi muuulte. Să vedem, aş impune un control ginecologic regulat ( o dată la 3 luni, să zicem) , aş preda săptămânal o oră de Educaţie Sexuală în şcoli şi licee şi . . . aş da toate medicamentele pe gratis mno, care mă votaţi la preşedinţie ?!
21) Vă place să dansaţi?
Yep,yep. Tot visez la un anume dans vara asta , dar . . . cu ochii-n zare rămân.
22) George Bush?
Ce-am eu cu el ?! deşi mi-ar plăcea să aibă el cu mine, ceva afaceri, treburi, socoteli, câteva miişoare de dolărei, alea alea
23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Coincidenţă ( sau nu, haha!), ceea ce a văzut şi Escu, o ştire în care se povestea despre un bărbat trecut de a 2 a tinereţe care i-a spart capul soţiei sale cu un par pentru că aceasta a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu el. Şi tâmpita asta, că altfel nu-i pot zice, n-a depus plângere împotriva lui nici până acum, plus că a refuzat să meargă la spital cu ambulanţa, dorind să rămână-n casă cu măgaru’ de bărbatu’so.
24) Care sînt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Dedeea , Vyio, Fructu’ şi . . . hm, Hime ( destul cu vacanţa )
O zi faină vă doresc . . . a mea-i cam ploioasă
Gândurile LUI la miezul nopţii
iunie 20, 2009 at 10:54 pm | In Personal | 14 CommentsTags: ciupa, declaratie, iubire, noi, surpriza, viata
N-am prea avut eu inspiraţia necesară pentru a scrie ceva pe blog zilele astea, dar tot am ceva de zis şi trebuie notat neapărat.
Esti tot ce isi poate dori o Ciupa….exact….o alta Ciupa…..una care sa il ….surprinda….sa ii dea siguranta…..o andrenalina in viata lui …..un impuls pentru a-si atinge visele …..un legiutor pentru a-si repara defectele
recunoaşteţi stilul său inconfundabil, nu ?!
o mică parte dintr-o maaare surpriză. restul .. păstrez pentru NOI
cu ce ocazie ?! hmm . . . nimic în special, doar o altă zi petrecută împreună, asta-i ” data specială “
tu, femeie, când ţi s-a zis ultima dată că eşti frumoasă ?!
dar tu, masculule, când ai avut o zi doar cu iubita ta ?!
chiar aşa întrebări încuietoare vă pun ?!
de ce vă uitaţi cu ochii ăia de mâţuc plouat la mine ?! ( da,da, ştiu că ne despart atâţia km, dar eu tot vă pot vedea, cu ochii minţii )
mă, oameni, de ce vă neglijaţi unul pe altul, de ce nu preţuiţi timpul puţin ce v-a rămas împreună ?!
voi realizaţi cum vă bateţi voi înşivă joc de propriile persoane ?! chestia asta doare . . . al dracu’ de tare . . .
ştiu că-s foarte norocoasă, dar gândeşte-te că şi TU poţi fi EU
weekend fain s-aveţi !
Mama (mă) întreabă . . .
iunie 18, 2009 at 9:28 am | In Uncategorized | 27 CommentsTags: dilema, factura, google, intrebare, mesaj, Prosti, soare, Telefon
. . . cum e posibil să primească ea mesaj pe telefonul ei mobil cu cartela ( asta înseamnă că numele ei nu-i înregistrat nicăieri. dacă mama se satură de el, îmi da cartela mie, eu ţi-o dau ţie şi tu, lui moşu’ Ilie) de la firma de cablu Astral cum că trebuie plătită factura până în 30 iunie ?!
plus că acolo scrie şi număr de client corect şi toate ?! iniţial eu am crezut că au trimis un mass la toţi abonaţii, dar nu, mama şi-a verificat seria şi corescunde cu cea de pe factura emisă. ( numărul ăla e unul singur. tu nu-l poţi avea pe al meu, aşa cum nici eu pe al LUI )
încă o chestie, noi avem ceva reducere din cauză că tata-i decedat. până şi aia e specificat acolo. ne cere să plătim nu suma întreagă a unui abonament obişnuit ( aşa cum ar face-o majoritatea abonaţilor), ci exact cât avem noi de plată lunar în mod normal.
mno 
cum vine una ca asta ?! de unde au numărul lui Carmelita mea 
abia aştept să mă duc acolo la sediu ( azi nu, că-i soare şi sper să ajung şi eu odadăăăăă la plajă, numai să vină prinţu’ ăsta. uff, ce m-am săturat ) şi să-i întreb, că-s tare curioasă.
aaa, da , până nu zbor de aici, mai am una tare pentru voi.
uite ce se caută pe nea’ Gogu :
mă şi duc înapoi în pat. măcar acolo am o protecţie de la perne şi nu se ia prostia unora pe mine 
)
o zi faină s-aveţi !
Otravă Nocturnă
iunie 17, 2009 at 11:49 am | In Aberatii Nocturne, Poveste | 10 CommentsTags: Alcool, barbat, bricheta, filozofie, foc, noapte, otrava, tigara, tort, vin
După numeroase tentative eşuate de a se lăsa de fumat, azi se putea mândri că se împlinea o jumătate de an de când n-a mai tras din ţigară, 6 luni de chin, caznă, tulburări psihice.
A avut o zi ieşit din comun de grea ; se simţea sleit de forţă de-a dreptul.nu a făcut cine ştie ce efort fizic, a fost suficient a socializa intens cu doi dintre oamenii cei mai enigmatici pe care-i cunoştea pentru a ajunge la capătul puterilor sale intelectuale ; asta nu se întâmpla cu regularitate – din fericire pentru cerebelul său – dar azi a gustat din cireaşa otrăvită de pe tort . . .
Ca un boem ce era considerat în cercul lui de cunoscuţi, acum stătea pe balcon cu gândurile rătăcite-n stele, încercând în goana lui nebună să găsească rezolvări la marea şi fantasmagorica nemurire a fiinţei umane.
Furat de mireasma îmbătătoare a nopţii, meditând asupra forţelor mistice pe care Temuta Doamnă le exercita chiar şi asupra micului filozof nocturn, realiză că-i lipseşte ceva . . .
Paharul de vin roşu, bineînţeles, de o femeie nici nu se punea măcar problema în acele momente profunde, intime de sine – alter ego.
După ce a turnat cu cea mai mare graţie posibilă-n paharul de cristal, degustând mai apoi licoarea halucinantă cu o măiestrie pe care orice mare degustător ar fi fost invidios, tot avea sentimentul acela frustrant că ar omite ceva, aşa că, de dragul vremurilor bune de odinioară, şi-a adus ultima ţigară păstrată ca amintire sfântă în cutia cu trabucurile cubaneze ( în stundeţie fuma şi d-astea doar pentru a avea un mai mare impact asupra damelor), timp în care se juca frenetic cu bricheta din argint primită-n dar de la EA cu ocazia aniversării a 2 luni de când erau împreună ( ce copilă putea fi şi mogâldeaţa asta de fiinţă, ea chiar îl credea orbeşte când el o minţea fruos că LE va fi bine împreună după ce el îşi va termina doctorarul . . . iluzii infantile pentru tânăra don’şoară, o altă EA pentru el . . . )
Valsând cu gândurile sale ca un adevărat artist, tremurând din cauza plăcerii-i lăuntrice, pur şi simplu nu şi-a dat seama ce face, astfel că nici nu a conştientizat când şi-a aprins ţigara şi, cu atât mai puţin, cu cât nesaţ trăgea din dânsa . . .
Mirat de însăşi purtările-i nefireşti, privea prelung chiştocul fumegând.
Iar medita, timp în care a mai luat o înghiţitură din dulcele venin, iar fix în următoarea fracţiune de secundă , a înţeles de ce era el unic în felul său , motivul pentru care el se diferenţia de prostimea din jurul său.
Tot atunci a realizat şi de ce-i trona rânjetul acela draconic şi pervers pe faţă . . . cum de nu-l observase mai devreme ?!
la fel ca Alle , noaptea mintea-mi debitează o grămadă de lucruri care mai de care mai ciudate , astfel că n-am starea necesară pentru a dormi, şi cum nu-mi place să-mi irosesc timpul preţios aiurea, sfârşesc prin a mâzgăli aberaţii nocturne de genul celei de faţa
Fana lui Teodor Tanco
iunie 15, 2009 at 8:41 pm | In Ale, Nu uita !, Carte | 8 CommentsTags: facultate, Familie, Mama, teatru, vis
Ştia că leul, oricât de îmblânzit pare, tot leu rămâne şi domesticirea lui e un simulacru, până în clipa când dresoarea, încrezătoare în arta ei şi naivă, ca toţi artiştii, îşi vâră singură şi curajos capul în gura leului, acestuia rămânându-i să îndeplinească doar o simplă formalitate.
. . . cam aşa şi personajul principal din romanul omonim, Fana.
Melinda, mama Fanei, grecoaică de modă veche, o lasă pe fată să viseze la şcoala de actorie , fără a se gândi măcar vreo secundă că fiica ei ar putea vorbi serios.
Bineînţeles că fata a crescut şi tot timpul a ţinut minte acea clipă magică, atunci când, la o serbare de sfârşit de grădiniţă, după ce a recitat o poezie foarte complicată, Melinda i-a zis de faţă cu toţi „ scumpa mamii artistă”. Cu toate că n-a înţeles ea prea bine ce presupunea titulatura de „artistă”, crescând, s-a pregătit temeinic pentru a da la Universitatea de la Bucureşti.
La examen s-a descurcat excelent, frumuseţea ei radiind deasupra tuturor. Până şi temuţii examinatori au fost impresionaţi de prestanţa Fanei.
Melinda, neagră de supărare, s-a dus la Bucureşti şi , făcând apel la unele relaţii foarte cunoscute în acea lume a Bucureştilor, a pus să fie scos dosarul fiicei sale, iar pe foaia de admitere ea sa fie trecută „Respins”.
Fana, crezând că a căzut examenul, întoarsă acasă, a căzut într-o depresie cumplită. Nimic nu o putea scoate din starea ei letargică, nici chiar dădaca Safta, cea care i-a fost ca o mamă atât Fanel , cât şi lui Ştefan, fratele acesteia. ( părinţii erau foarte ocupaţi cu munca)
Într-un târziu, şi-a revenit cumva, cumva şi dorea să se angajeze. Aici, iar a intervenit Melinda. Ea vroia ca fiică’sa să lucreze cot la cot cu ea într-o uzină, nicidecum la teatrul de la Casa De Cultură. Planurile Fanei sunt ruinate..iar..tot de către propria-i mamă.
În lungile ei plimbări prin parc, întâlneşte un bărbat despre care nu ştie nimic. Şerban, 37 de ani, specialist în inginerie, cade în mrejele fermecătoarei Fana. Niciunul nu ştie nimic de celălalt, dar nici nu dezvăluie misterul, lor plăcându-le acea atmosferă tensionată în care, din cauză că nu-şi ştiau numele, se adresau cu „regină” şi „majestate”.
Cu puţin timp de a o cunoaşte pe Fana, Şerban era amantul Melindei. Cam un an a durat idila dintre ei, bărbatul întrerupând totul când a intrat Fana în viaţa sa. Atunci când Melinda află de Fana şi Şerban, crede că onoarea fetei e pătată pe veci ( cu toate că, între cei doi, nu s-a întâmplat nimic mai mult decât nişte sărutări pătimaşe . . . nu că nu ar fi vrut fata, doar că bărbatul a fost prea tolomac încât să simtă când era momentul prielnic să acţioneze)
Romanul lui Teodor Tanco se finalizează cu plecarea Fanei la Bucureşti. Nu-i pasă de ce spune lumea sau mama ei ( realizează că nu se va putea înţelege niciodată cu aceasta în privinţa teatrului), drumurile i se despart definitiv de Şerban şi pleacă . . . pleacă să-şi trăiască viaţa . . . să-şi îndeplinească visul
.
.
.
asta-i cea de-a 2 carte pe care mama a citit-o atunci când era însărcinată cu mine, iar numele personajului principal era Ştefana
Oamenii vin şi . . .
iunie 13, 2009 at 2:34 pm | In Copilul din mine | 23 CommentsTags: Amintiri, colegi, diriginte, liceu, prieten, Scoala, zambete
În goana mea nebună după nişte leocoplast de pus la picior ( uneori mă jenează bareta din spate, plus că eu nu suport decât un anumit tip de bandaje pe care nu-l găsesc decât la 2 magazine din Turda), în zig-zag printre oamenii încărcaţi cu sacoşele pline, prin piaţa de ” de toate” ( sper că acceptaţi umila-mi cacofonie ), am dat nas în nas cu al meu iubit fost coleg, Feri.
Am fost azi în April , un magazin de fiţi-piţi şi m-au dat gata cu parfumul lor înecăcios de acolo. În mai puţin de 2 minute am ieşit, că nu mai puteam, mă luaseră ameţelile. Poate şi din această cauză nu l-am zărit mai repede pe Feri. El, nici aşa, oricum e mai tot timpul aerian. ( nu,nu-i genul de om care să facă pe nesimţitu’ şi să treacă pe lângă tine ca Vodă prin Lovodă. oricine, dar nu şi Feri)
Între mine şi el staţionau vreo 2 babe. Încercând să mă ridic peste ele să-i fac şi lui semn, m-a cuprins frustrarea că n-am cu 5 cm mai mult, aşa că am făcut ce ştiu eu cel mai bine : am urlat
Atâta m-am simţit de bine când, bezmetic, l-am văzut că se întoarce către mine şi-mi trânteşte un zâmbet d-ăla laaaarg şi sincer , ştrengăreşte, cum numai Feri ştie .
Am fost colegi în clasele 1-8. Dintre băieţi ( eu eram prietena tuturor, mai ales a băieţilor, ei îmi erau cei mai dragi), cu el mă înţelegeam cel mai bine. Bineînţeles că el era ” bad boy “-ul clasei ( să fie oare o coincidenţă această prietenie dintre noi ?! ), dar era şi cel mai simpatic. Avea acel as în mânecă cu care, chiar dacă erai supărat pe el, te făcea instantaneu să uiţi de toate.
Era al dracu’ de fain să-l ai pe Feri în banca din faţa ta. Ce presupunea asta ? Râs una-una, fără oprire. Ce dacă erau ore, ce dacă nouă capacitatea ne trăgea cu ochiu’ ? noi eram acolo, în bănci, Feri şi el, iar asta era tot ceea ce conta, trebuia să profităm de puţinul timp rămas împreună . . . admiterea la liceul îşi făcea simţită prezenţa.
Batjocoritor ? Da, ca mine. Amuzant ? cel mai. Altruist ? well, să zicem că mi-a picat tare bine când mi-a zis acum câteva luni că, orice problemă aş avea, pot apela la el ( n-am eu nevoie de intervenţii de genu’, da’ au fost foarte faine vorbele alea spuse de el) De încredere ?! Vrei să te sfătuiască cineva şi să nu sifoneze mai apoi ? Du-te la Feri. Mincinos ( nu-n sensul rău, doar că-i plăcea să înflorească tare mult, mai ales că vedea că prostuţii de la noi din clasă credeau pe atunci că tot ce zboară se mănâncă. haha, blegilor !) ?? Hell, yeah, that’s my bro
aseară mi-am amintit o fază tare. eram în clasa a 5 a ( ce miculuţi) şi, în ora de istorie, Feri s-a ascuns într-un dulap. a făcut profu’ prezenţa, Feri nimic. unde-i Feri, că doar lui îi place istoria ( doar aici ştia şi el cât de cât . reţinea ” din zbor” , că-n rest…) bolundu’ ăsta nici pâst nu scotea. la final, când domnea o linişte deplină, iese el într-un stil exploziv, făcând o larmă de nedescris. toţi au muţit pe moment ( mulţi dintre colegi credea că Feri e pe afară, să împartă pumni la careva..da, făcea într-o vreme şi box) , doar când profu’ a început să râdă taaare , s-au dezgheţat şi confraţii mei .
hahaha, vai ce râd numai când rememorez. aşa, dacă vă povestesc eu, nu e nu ştiu ce, mai tare era dacă-l filmam. aşa să vi-l imaginaţi ca pe o gorilă ieşind din dulapul ăla, gata,gata să devasteze tot.
ce admiram eu cel mai mult la el ?! felul în care el reaţiona la “corecţiile” lui dirigu’ ( Doamne, ce-l iubesc pe omu’ ăsta.)
Avea dirigu’ un mod destul de barbar de a-i pedepsi pe băieţi ( ai noştri erau cei mai răi din şcoală, veşnic se plângeau profii de ” 8B a lu’ Stoca “) şi îi prindea ca un cleşte de pielea aia fragilă de sub bărbie. Mă, aşa îi zgâlţâia, de pe mine mă durea sufletu’ cum vedeam că le zburau fălcile. De pălmoacele care le făceau dinţii-n gură să clănţăne mai are rost să zic, sau de perciunii smulşi ai lui Luci ?! neeeh, nu cred, sunt doar mici amănunte pe care le-am trecut cu toţii cu vederea şi mereu, în sufletele noastre, d-ul Stoca va fi ca un tată.
ei bine, Feri nu era ca toţi ceilalţi, el statea drept, cu privirea în pământ de ruşine, dar îndura bătaia cu multă demnitate, chit că-i zbura capu’ când în stânga,cât în dreapta ( pe Sima, de exemplu, şi acum mi-l amintesc cum se ghemuia-n colţ de frică. el chiar credea că dacă se piteşte acolo, mâna puternică a lui dirigu’ nu-l va ajunge. haha!)
În clasa 1 a , în prima zi de şcoală, Feri era în faţa mea, în bancă cu Andreea Vovea ( cea mai bună prietenă a mea de atunci ) iar,la finele lui a 8 a, tot în faţa mea era . . .
Mă, ce dor mi-e de generală. Toţi zic că anii de liceu sunt cei mai frumoşi,da’ mie tot 1-8 mi-s mai dragi.
Te salut, Tiristu’ meu drag, griji de tine, te pupă Ale.
( am simţit un gust amar azi când, după foarte puţinele vorbe schimbate cu Feri, am înţeles că drumurile nu ni se vor mai intersecta, că fiecare o va apuca într-o cu totul altă direcţie ce contează ? nu toţi sunteţi aşa norocoşi ca mine, nu oricine are un Feri ca al meu . . .)
azi am văzut un bărbat, dar eu mereu îmi voi aminti de copilul din el
Mă disperă
iunie 11, 2009 at 9:48 pm | In Aberatii Nocturne | 19 CommentsTags: ciupa, Draci, Nervi, parinti, pitzipoanca, Prosti, relatie
femeie asta. sper să nu mă prindă niciodată într-un moment mai nasol de-al meu..se va lăsa cu scântei. ştiu eu asta
părinţii care-şi desconsideră copiii. dacă tu nu crezi în potenţialul lui, atunci cum ai pretenţia ca el să aibă o mentalitate de învingător sau, mai trist e faptul că, el nu vine să discute cu tine.
oamenii căpoşi, ăia de văd ca măgaru’, înainte şi atât.
prunele care vin şi mă tot ” ling” şi Ale dragă, dragă şi iubită şi . . . ce mama mă-tii crezi că rezolvi dacă mai că nu dai o limbuţă gratis ?! oricum nu vei obţine nimic de la mine în felul ăsta, plus că nu-mi plac tipele care mă fac să le borăsc pe mutra lor acră.
mamele care-şi cocoloşesc băieţii şi nu-i cred în stare de nimic dacă viaţa bieţilor plozi nu gravitează-n jurul muierilor ăstora cretine. ( şi tu, soacra lui X, te mai miri că X îţi dă de mâncare mai ceva ca-n prima zi de Paşte ?! )
starea mea. zici că am limbrici. nu pot sta locului, dar nici nu ştiu ce Mamon aş putea face cu tot acest surplus de energie. ( aa, da , asta e şi o dovadă a faptului că-mi ţin mintea ocupată tastând aici, cu voi)
că îmi tot propun, de vreo 2-3 zile încoace, să scriu pe blog despre FANA ( mai am vreo 3-4 cărţi citite de care nu v-am pomenit nimic: PÂNZĂ DE PAIANJEN , ENIGMA OTILIEI, DONNA ALBA, INIMI CICATRIZATE, LORELEI)
că nu se iveşte niciun chef în care să-mi fac de cap, să-mi bag picioru-n toate legile nesrise ale societăţii şi să stau în cap aşa cum numai eu ştiu
faptul că nu ne-am mai dus la Braşov. uuu, cât vă urăsc pentru că nu m-aţi ascultat când am zis să nu mai tot ezităm, să ne suim curu’n maşină şi buuuu . . .
nu-mi place nici că am scris toate astea. ştiu că nu vă interesează, că nu vă pasă de nemulţumirile mele zilnice ( care, trebuie să recunoaşteţi şi voi, le maschez cât pot eu mai bine pentru a nu vă amărî cu ele şi vouă viaţa asta scurtă din on-line) dar, cu toate astea, mă simt mai bine şi, într-un oarecare fel, m-am mai consolat cu gândul că azi am fost o putoare ordinară de ultimă speţă şi nu v-am povestit despre FANA. 
aa, mi-am mai amintit ceva, aşa că nu scăpaţi de mine.
ieri, după lungi duşuri, mi-am văzut şi eu în continuare de viaţa mea obişnuită şi , azi, când mă întorc de la puşcărie, pardon, şcoală am vrut să zic, îmi văd inelul-verighetă pe masă. am muţit. din istinct m-am uitat pe mână şi..canci..nu era. ua dă faaac ?! şi după-mi zice mama că era în cadă, la baie, acolo pe sita aia pe unde se scurge apa. bă, ăsta-l am de câţiva ani buuuuni. dacă-l pierdeam ?! ce dracu’, că d-astea n-am mai păţit niciodată , plus că ăsta niciodată nu ieşea de degetul meu, nici chiar când eram cu tembeloizii mei în ştrand.
să vă mai zic că azi, de precaută ce-s mai nou, mi-am scos toate bijuteriile înainte de a intra la duş şi, pe când să le iau din nou, aveam un inel în mână ( inel de la mama, cred că fac şi crimă pentru el şi nu.nu glumesc) şi fix pe ăla-l căutam. deja mă panicasem şi nu puteam înţelege cum dracu’ l-am pierdut. ca şi cum o mână din umbră m-ar fi zgâlţâit şi mi-ar fi dat 2 pălmi să-mi revin,m-am deşteptat şi eu într-un târziu.
mă, mâine vreau soare, caaaaaaaaaald şi vreme bună. m-ai auzit ?! vreau şi nu-mi pasă cum vei face pentru că pielea mea are chef să stea tolănită la soare şi să înnoate. e clarrr ?!
( după ce-mi mai trece lenea asta acută ce mă încearcă momentan pun pe blog şi ceva poze cu ploaia cu gheaţă de azi )
^ mulţumesc, animalici.ro
-
comentarii recente
romania inedit on Fii frumos pe veci ! ar_de on Fii frumos pe veci ! DianaEmma on Fii frumos pe veci ! Copila on Fii frumos pe veci ! Ion on Soni – romanul lui Andre…
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
