Darnicul Escu
mai 30, 2009 at 9:53 pm | In Leapsa | 10 CommentsTags: Amintiri, ciupa, Familie, intim, Mama, noi doi, Personal
m-a cadorisit cu o altă leapşă. Mulţumesc, nene !
e drept că-i cam veche prin blogosferă dar , până acum , la mine pe blog n-a poposit, aşa că , să-i acordăm atenţia cuvenită.
Here we go now !
Sunt fiica părinţilor mei, sora fratelui meu nenăscut, iubita lui, colega lor, vecina altor “lor” , prietena tuturor, duşmanul nimănui, fata pe care ai vrea s-o cunoşti . . . în fine, sunt doar un copil plin de idei năstuşnice care-ţi fură atenţia preţ de câteva minute pentru a-i citit aberaţiile. Go kid, you’re damn good 
!
Aş vrea să ştiu ce te aduce aproape zilnic pe pagina mea virtuală. de ce-ţi pasă aşa mult de gândurile mele încât eşti curios să afli ce a mai debitat peste noapte mintea mea bolnavă ?!
Păstrez o grămadă de lucruri care, zic unii, la prima vedere, par inutile. spre exemplu, eu încă mai am un lănţişor primit de la primul meu prieten, sau ambalajul de la ciocolata pe care mi-a cumpărat-o acum un an Ionuţ şi cu Daboc, am şi pixul de la mama lui Ionuţ, în diferite cărţi am câteva flori presate . . . hârtii, să vă zic eu câte hârţoage am ?! pfaaai, săracii copaci cât au de suferit din cauza mea. asta e, deal with it, n-am ce face, nu le pot duce la reciclat pt că , fiecare-n parte, pentru mine are o semnificaţie deosebită.
Aaa, să nu uit. prima mea păpuşă. e de-o vârstă cu mine. are şi ea aproape 18 ani ( da,da, peste 2 luni tragem un chef fain).
Aş dori să ştiu concret ce-mi doresc de la viaţă. mulţi veţi zice probabil că-s împrăştiată-n gândire nefiind sigură ce-mi trebuie. a, da ?! atunci permiteţi-mi să vă dau peste nas. voi, ăia care ştiţi concret ce vă doriţi, spuneţi-mi şi mie, 100 % vi s-a îndeplinit ?!
nu-s perfecţionistă, dar tind spre perfecţiune . cu toate astea, prefer să iau viaţa aşa cum e, să mă învăţ s-o accept şi să trăim în armonie 
Mă tem de singurătate. mai bine mor decât să ajung un om fără viaţă socială, fără vreo persoană care să fie dispusă să mă înţeleagă, să mă accepte ( deşi nu-i va fi deloc uşor) aşa cum sunt eu.
o altă temere de-a mea e cea de eşec. pur şi simplu mi-e frică să nu cumva să mă dezamăgesc pe mine însămi. de ceilalţi nu-mi prea pasă. sunt oameni, trebuie să se obişnuiască cu gândul că, la un moment dat, Ale cea tare şi puternică, tot îi va dezamăgi şi-i va dracului. are şi ea sentimente, dom’le, în caz că nu ştiai :p
Aud ” that bitch ain’t a part of me” şi vocile din bibilica mea 
Îmi pare rău că nu-mi ţin întotdeauna promisiunile faţă de mine. Sowwy , ALE 
!
Îmi place viaţa mea. nu mulţi pot afirma asta, aşa că-s o mare norocoasă.
Nu sunt un om slab. oricine, dar nu eu, plus că n-am să decad niciodată în halul ăla. mi se pare prea low pt buna părere ce mi-am format-o despre propria persoană.
Cânt la şcoală în ore când mă loveşte damblaua. falsez pe note de Operă, timp în care profesorul se întreabă pe care dracu’ tre’ să-l interneze la bolunzi. hi hi !
Niciodată nu am să mă opresc din minţit. asta-s eu. e parte din mine. n-am ce-i face. nu pot lupta împotriva “ceva”-ului ăsta. sinceră să fiu, nici nu vreau 
Rar plâng. din punctul meu de vedre, raportându-ne doar la persoana mea, e o dovadă de slăbiciune acută şi , în acele momente în care clachez, prefer să fiu singură, să mă ascund de toţi
Plâng atunci când viaţa-mi dă câte un K.O nu.i stres, mereu regăsesc acea forţă lăuntrică ce mă ajută să mă redresez
Nu sunt mulţumită de sistemul de învăţământ din ţara asta.
Sunt confuză atunci când Ionuţ , cu imaginaţia lui labirintică ( nu-s sigură că există cuvântul, dar mie-mi place aşa că, dacă nu e în DOOM, cer drepturi de autor) încearcă să îmi explice ceva.
ca să pricepeţi şi voi, Ionuţ, ce eu îţi pot zice-n 2 cuvinte, el îţi povesteşte într-o oră, după care habar nu mai ai nici cum te cheamă cu buletinu-n mână.
Am nevoie de aer şi de NOI
Ar trebui să închei leapşa asta că tare mi-e sete.
un weekend fain s-aveţi
aaa
nu uitaţi
SĂ FIM COPII !
( că tot vine 1 Iunie iupiiiii )
__________________________
Ciupă , Nebunel , Rozza luaţi şi voi şi încântaţi-ne cu gândurile voastre.
Ştefana mamei . . .
mai 28, 2009 at 5:54 pm | In Carte, Personal | 11 CommentsTags: adolescenta, Copii, iubire, Mama, noi, nume, Vescan, viata
Cu floarea-soarelui la butonieră
De Oana Chelaru
De foarte mult timp mi-am dorit să citesc această carte, încă de când mama mi-a spus că mi-a pus numele de Ştefana după personajul principal. Îmi puneam tot felul de întrebări despre tipologia în care se încadrează Ştefana, eram tare curioasă dacă noi două semănăm, la ce se gândise mama când a luat acea hotărâre . . . în fine, o grămadă de lucruri pe care doar azi le-am elucidat şi, cu toate astea, tot n-am priceput titlul cărţuliei . . . dacă era o garoafă roşie, hai că mai înţelegeam, dar aşa . . . doar cealaltă Ştefana ştie. 
Autoarea, Oana Chelaru, absolventă a facultăţii de Litere, şi-a publicat primul roman, cel mai sus amintit, la frumoasa vârstă de 17 ani. Culmea, la fel am şi eu ( în mai puţin de 2 luni voi fi majoră.uff, ce nasol. NU vreau asta! Totuşi, îi mulţumesc lui Daboc pentru faptul că refuză un concert cu Prodigy în favoarea mea) ş i nu cred că ar fi fost un moment mai indicat de a citit cartea decât ăsta.
În principiu, e o carte uşoară, ar zice ochii trecuţi prin tone de file, e genul de carte care „ nu prinde ” la oricine ; vreau să zic că mulţi dintre voi, dacă ar citi-o, n-ar înţelege-o pentru că nu aţi trăit, poate, acele momente din viaţa de adolescent la care face referire O. Chelaru.
E vorba de o tipă dintr-a 11 a, Ştefana Şandru , pasionată de română ( hmm, ca să vezi, uite-o pe Ale! ), olimpică la această disciplină, elevă conştiincioasă la şcoală, copil cuminte acasă, prietenul dorit de oricine din gaşcă, acea fată faină care surprinde prin inocenţa şi prin simplitatea gesturilor sale feminine.
Ştefana asta, cum am zis, ieşea în evidenţă peste tot , aşa că , presupune moi, nu mare vă va fi mirarea când vă voi zice că vreo 2-3 băieţi umblau după ea pentru a-i intra-n graţii. Eee, n-au avut ei norocul ăsta pentru că Clai ( îl cheamă Claudiu, dar are aere de şmecheraş, aşa i se zice „Clai” ) Alexe îi suceşte minţile şi tot el e cel ce o învaţă cum ar trebui să fie dragostea şi cum e să verşi primele lacrimi pentru un baiat.
Tipa ( mi-e ciudat să-i zic pe nume , căci mi se pare că ş vorbi în numele meu, chiar dacă doar mama şi Ionuţ mă mai alintă uneori aşa) vrea să braveze, să dea impresia că-i tare pe poziţii şi că pe ei nu-i prea flutură-n stomac nimic atunci când e-n preajma lui Clai, cu toate că-l urmăreşte, pe sub gene, pas cu pas atunci când dansează cu diferite tipe.
Clai ăsta , hm, mare figură. E tipul de băiat „ cool ” dar care, în adâncul său, are un suflet mare , părticică din el cunoscută doar de don’şoara Ştefana.
Prietenii o iau la 11 m şi o întreabă dacă-i sigură de „ relaţia ” ( întâlniri fugitive şi vorbe mari spuse de 2 copii) cu Făt-Frumos Clai ăsta. Nu le dă mare atenţie, dar aceste gânduri o macină şi, într-un final, spusele băieţilor, colegi din anturajul lui Clai, se adeveresc din păcate, clipa adevărului sosind când acesta-şi cere iertare că a făcut-o să se îndrăgostească de el, pe când el, distinsul „ prinţ ” ( aşa-i zic eu lui Ionuţ când îl iau peste picior şi suntem certaţi) o place doar, fără alte sentimente mai profunde.
Da, bou’ dracului, recunoaşte că el e prea egoist pentru a iubi pe cineva, aşa că nu neagă nici că, pe lângă Ştefana, au mai existat alte fete cu care s-a şi culcat. Ruşine, băăă! Orice ai fi făcut, asta nu trebuia să i-o zici ei în faţă! La ce folos că, după aia, ai zis „Dumnezeule, bine că nu m-am culcat cu tine”
Sunt multe chestii-n cartea asta care-mi seamănă. Prefer să nu vi le zic vouă, sunt ale mele, fac parte din viaţa mea personală pe care, sinceră să fiu, acum nu am dispoziţia necesară pentru a v-o prezenta.
Vă e destul să ştiţi că Clai ăsta nu-i chiar aşa de zmeu precum pare el şi că, în fond şi la urma urmei, mare greşeală el nu a făcut, pentru că a avertizat-o din timp pe Ştefana că, mai devreme sau mai târziu, el o va nasoli rău de tot şi că atunci ea va fi rănită, lucru care el nu ar fi dorit să se întâmple.
Iubiri de copii . . . vorbe mari . . . planuri măreţe . . . toate astea se năruiesc atunci când cresc copiii şi conştientizează ce infantili erau odată . . .
Fii om !
mai 27, 2009 at 1:16 pm | In Copilul din mine | 17 CommentsTags: ajutor, Bucuresti, cadou, campanie, Copii, fericire, Oameni
Bravo, LiaLia.
n`o cunosc pe tipa, dar tare`mi mai place de ea doar din ceea ce am citit.
e o initiativa faina. merita tot ajutorul nostru.
ma, astia, bucurestenii, ce ziceti ?! mergeti sa`i ajutati ?! hai, va roooog eu frumos, miscati`va ass`urile si faceti un bine. voi si asa aveti o gramada de lucruri care nu va mai trebuie.
nu fiti rai, nu fiti egoisti, invatati sa va ajutati intre voi, ca oamenii
Virus periculos !
mai 26, 2009 at 3:20 pm | In Uncategorized | 16 CommentsTags: calculator, furt, hot, mancare, mata, pc, pisica, windows
s-a aciuat şi pe la mine şi mi-a formatat hardu’. ( neruşinatu’, a uitat să-mi instaleze windows-ul)
al dracu’ virus, nu poţi scăpa de el, îţi intră şi-n inima, iar de acolo chiar că nu-l mai scoate nimeni
griji de voi şi de pc-urile voastre..că mie tare-mi mai trage cu ochiul DELL-ul ăla. plăcinta…v-o las vouă sau, mă rog, ce-a mai rămas din ea..aa, scuze, DACĂ a mai rămas ceva
Regele Proştilor
mai 25, 2009 at 5:28 pm | In Poveste | 9 CommentsTags: Alcool, cearta, cuplu, dragoste, Fum, hotel, relatie, Sex, Vescan
De trei zile trăia monotonia asta morbidă. Începuse să-i placă oarecum. Cam 
sadic, lucru ce-l ştia şi el prea bine. Se complăcea în situaţia asta. Parcă întreg creierul îi îngheţase, la fel ca toate simţurile. Un cadavru viu, asta devenise . . .
Părăsit de iubită, abandonat de prieteni, cu moralul la pământ, se cufunda-n vapori de alcool. De 72 de ore el bea fără-ncetare. Nu-i pasă de ficatul său, nu-i era frică de ciroză, nu-l interesează mahmureala de după, nu-l îngrozea nici măcar coma alcoolică . . . toate astea, la ce bun ?! De ce n-ar fi aşa şi ar fi altfel ? De ce tocmai pentru el ? De ce acum, când nu mai are nimic ? E mulţumit cu nimicul lui. E tot ce are nevoie . . . şi aşa va rămâne pentru mult timp de acum înainte . Aşa se amăgea el pe sine însuşi.
Scruteatză cu privirea camera. Pierdut, se uită pe cei 4 pereţi reci şi ei la fel ca amorul pe care l-a făcut împreună cu EA acum 4 zile. Atunci i se păru ceva de vis, desprins din basmele fraţilor Grimm . . . acum, totu-i doar fum.
Ea s-a dus şi nu mai vine. L-a lăsat singur, cu frigul ce-l înconjoară. Ştie şi el că , de data asta, EA a plecat definitiv. Chiar de aia bea. Şi bea, bea şi iar bea . . . să uite, să şteargă imaginea ei din mintea lui bolnavă însetată de dragoste, dornică de iubire dar, atâââât de puerilă.
Ăsta a fost şi motivul pentru care l-a lăsat de izbelişte. în camera asta ieftină de hotel.
Mocirla de la periferia Parisului o simţea de 3 ani de ztile, acea dată nefastă când emigrase în speranţa unei slujbe bine plătite, unei poveşti de dragoste cu o pariziancă focoasă, o viaţă de noapte dominată de lux . . . Ce ţeluri deşarte ! Câtă amărăciune sălăşluia acum în sufletul său, acum că-şi dădu seama că a fost un prost , dar nu orice prost, nu unul oarecare , ci REGELE PROŞTILOR !
C ‘ est la vie . . . 
A pierdut tot nimeni nu vede cum traieste
Toata lumea il ocoleste si totusi zambeste
A pierdut tot..uite cum imbatraneste
Si acum nici macar soarele nu-l mai incalzeste
Noaptea, un puzzle enigmatic
mai 23, 2009 at 1:19 pm | In Poveste | 16 CommentsTags: Alcool, bataie, betie, EL, injuraturi, iubire, noapte, Telefon, tigara
Deranjată de razele fierbinţi ale soarelui care-i invadase cu mult tupeu teritoriul, sleită de puteri, încerca din răsputeri să se lupte cu cearceaful de mătase şi să se descătuşeze din ghearele ce-o aveau ca prizonieră.
După lupte seculare, ea câştigă bătălia pe viaţă şi pe moarte şi trânteşte la pământ învelişul ce-o protejase noaptea trecută.
Asemeni unui liliac, orbită de lumina puternică ce dădea buzna pe fereastră, a orbit pentru un scurt interval de timp, încerca să se adapteze, să-şi facă ordine-n gânduri şi să înţeleagă ce se petrecea cu ea.
Foarte rapid, a conştientizat că se afla în căminul ei cel de toate zilele, şi-a recunoscut rochia trântită pe covor, geanta aruncată pe birou, aparatul foto zăcea şi el undeva-n vasta dezordine familiară…telefonul, el îi era cel mai aproape.
Cuprinsă de o groază teribilă, fără a se mai pune la socoteala starea generală de disconfort ce i-o oferea migrena aceea îngrozitoare, aruncă o privire de ansamblu prin cameră, iar în secunda următoare constată că e singură . . . şi goală.
Cum a ajuns ea aşa ? Ce s-a întâmplat azi noapte ? Cu cine şi unde a petrecut ? Ştia sigur că nu a stat acasă, că n-a fost singură şi, judecând după zâmbetul ei tâmp ce trona pe faţă, cu siguranţă a fost o noapte luuungă.
Hmmm . . . shot-uri de tequila . . . fum, mult fum, Kent 8 . . . tipu’ în alb, tipu’n negru ( avea o problemă în a le reţine numele oamenilor fugitivi prin viaţa ei), ăla-n costum,cel puţin cam pitzy , EL . . . care dintre ei o adusese acasă ? cum a ajuns ea-n starea aia încât îşi amintea foarte vag anumite detalii minore şi lipsite de importanţă ?
La naiba cu toate astea. Era prea obosită pentru a-şi tortura cerebelul încă de dimineaţă. Plecă rapid în căutarea a 3 lucruri esenţiale dimineţii respective : ţigările, sticla de Angeli şi boxerii. ( oare acel EL mai există încă-n viaţa ei, sau era şi el o altă amintire nocturnă ? nici de asta nu putea fi sigură.)
Observă o sticlă goală de şampanie. De fapt, s-a împiedicat de ea, motiv pentru care a şi bubuit prima din lungul şir al înjurăturilor. Capşune..frişcă…bă, înseamnă că s-a îmbătat grozav.
Niciodată nu stagna-n relaţii d-astea siropoase şi nu avea ea suficiente sentimente pentru o cină romantică, un desert plin de sentimentalisme. Nu, ea nu era aşa dar, cu toate astea, ea-i cea care a fost la limita diabetului noaptea trecuta, fără să ştie cine a fost „prinţul”.
Girofare . . . salvare . . . comă alcoolică . . . un bou . . . tort . . . zâmbete, atingeri nu tocmai ortodoxe . . .ploaie măruntă şi rece . . . fulgere care brăzdează cerul negru ca smoala . . . bliţuri enervante . . . sunete de pălmi trosnite-n capetele unor străini . . . săbii, cuţite . . .
Opa, chestii noi. Cum avea ea să le lege pe toate astea ? cum, dacă ea nu-şi amintea nici unde a fost ?
Ceva vibra în pat şi nu, nu era vibratorul ei. Nu a avut niciodată aşa ceva, ea ştiind mereu unde poate găsi plăcere. Aaa, telefonul. Se mira că nu-l pierduse la cât era ea de zăpăcită.
- Mulţumesc pentru noaptea trecută, iubito !
tăcere . . .
„iubito” ?! ea, iubita cuiva ?! no way, dude. Poate greşise numărul. Aşa spera, dar se mintea de una singură, pentru că respectivul îi rostise numele şi-o invita mai spre seară la o cină romantică la Plaza.
Bineînţeles că nu avea să meargă. Îi era mult prea teamă de iubire, se speria doar la gândul că EL avea s-o facă să se îndrăgostească din nou, să spere la un ceva frumos, să creadă-n „noi”.
Cu naturaleţea-i caracteristică, îşi aprinse o ţigară, trase cu nesaţ din ea, se cufundă-n aşternuturile mătăsoase, motănelul se ghemui rapid la pieptul ei moale şi uite aşa a uitat ea rapid de vocea străină ce-i tulburase dimineaţa.
it just ain`t gonna work this time
mai 21, 2009 at 9:34 pm | In Poveste | 12 CommentsTags: amor, Copii, cumicu, doi, iubire, relatie, Sex
PURĂ FANTEZIE, nimic din ceea ce veţi citi în continuare nu e adevărat sau, cel puţin, nu mi s`a întâmplat mie.
( mi`a plăcut doar tare mult postarea lui Nebunel şi`am vrut să v`o prezint şi voua din perspectiva unui personaj feminin)
Ce`am avut noi, a fost un “ Ceva ” infantil, dar frumos . . . păcat că a fost doar “ cândva ”. Asta e, creştem, iar viaţa ne obligă să ne maturizăm, să nu mai dam aşa multă atenţie tuturor fleacurilor sentimentale care, credeam noi la vremea aia, aveau să ne patronize destinele tot restul vieţii . . . vorba vine . . . împreună.
Da, aşa ne minţeam noi reciproc. Ne încăpăţânam să credem că suntem sortiţi unul altuia, că e scris Acolo Sus ca noi doi să ne contopim, să formăm un întreg . . . ce baliverne. . . uf, cât puteam fi de copii. (Silly us)
Te priveam şi te vedeam ca pe un frate mai mic după care veşnic trebuia să umblu, să fac să`i fie bine, să`i şterg lacrimile abundente . . . uneori era aşa de obositor să fiu a ta, dar tu ştiai mereu cum să mă împaci, cum să mă faci să`mi uit convingerile care, fără ca tu să ştii, te excludeau încetul cu încetul, oarecum, din viaţa mea. Toate treceau atunci când mă luai în braţe.
A fost fain. Ne plăcea amândurora. Ne iubeam. Ne doream. M`ai avut. Ai fost al meu dar…eternul şi amarul „dar” . . . m`am văzut nevoită să mă descătuşez de tine, să`mi iau zborul, să`mi desprind aripile şi să zbor spre zări mai însorite . . .
Ştiu că te`a durut, că te`ai victimizat până`n pânzele albe şi că , în faţa prietenilor tăi, eu am fost personajul negativ, ca de obicei. Tu nu ştii însă faptul că nici mie nu mi`a fost tocmai uşor. ( pentru aia eu nu-mi expuneam viaţa ca pe o carte ieftină expusă pe tarabă în faţa unui auditoriu aleator) Nu`i nimic. Am avut puterea să zic „stop” mai târziu decât ar fi trebuit, dar tot eu am fost şi cea care azi poate ieşi cu fruntea sus în faţa tuturor, fără să`i fie ruşine că ar putea fi acuzată că şi`a bătut joc de tine.
2 ani şi jumătate n`aş prea zice că au fost aşa, în bătaia vântului …
Dacă tu crezi exact opusul…asta e…să fii fericit…să fii iubit…din partea mea, toate cele bune.
Aaa, da, multumesc şi pentru sms`ul cu „ La Mulţi Ani ” tocmai în ziua în care noi, acum 3 ani, ne`am văzut prima oară. Nu trebuia să te deranjezi, chiar nu era nevoie să`ţi amărăşti zilele cramponându`te de mine, o nălucă prin viata ta ( vorba lui Nebunel ) . N`am vrut s`o terminăm aşa. E de vină numai încăpăţânarea ta conform căreia tu nu vrei să accepţi că nu voi mai fi niciodată ce am fost.
Sper să găseşti şi tu tăria necesară de a trece la următorul nivel şi de a păstra în mintea ta -construită din labirintul acela complicat- doar o pasională iubire din copilărie.
vorba lui Cumicu . . . griji de tine, bă, te pup.
Leapşa Oamenilor
mai 19, 2009 at 1:50 pm | In Leapsa | 14 CommentsTags: Ale, ciupa, Familie, film, Hoatza, noi, prieteni, prof
Am o datorie şi nu-mi place sentimentul ăla că cineva ştie că mă are cu ceva la mână şi tot pândeşte momentul când să-mi impună ce, cum şi când să fac
ce datorie ?! chill, nu m-am băgat în afaceri necurate …încă şi nici nu am apelat la cămătari. aseara am vorbit cu o spioană care, apropo, e cu ochii pe Ciupa ( teme-te, omuleeee ! haha!) mi-a zis că nu mă uită că-i sunt datoare cu o leapşă. e fain să-ţi onorezi şi pariurile, dar mai ales datoriile, nu ?!
well…sa vedem ce avem noi aici. Oana-mi cere să scriu despre ” Oameni care m-au impresionat ( femei + bărbaţi, nu sau unii sau alţii, şi şi) “
actori ( el ca actor, ca viaţă ) : aici m-ai prins. nu mă pasionează genul ăsta de oameni. de ce ? pentru că, la fel de bine ca ei, pot fi şi eu un actor în relaţiile de socializare cu tine, cu el ş.a.m.d doar pt faptul că eu nu deţin o diplomă care să-mi ateste calităţile actoriceşti , asta nu înseamnă că eu aş fi mai prejos sau că n-am dreptul să apar la Hollywood ( bineînţeles, toţi putem măcar să-l vizităm dacă dispunem de capitalul necesar )
chestia asta nu-i valabilă numai pentru mine. nu, nu, actorul vieţii tale poţi fi chiar tu, şi tu şi el . . .
personaje (filme, carti, teatru, reclame) : pe mine m-a impresionat Suad, din Arsă de vie. ştiu că am mai pomenit de această carte pe blog, dar tot n-am reuşit să scriu ceva despre ea. pentru cei ce nu ştiu despre ce vorbesc, hai că vă povesteşte Ale pe scurt despre ce-i vorba . . .
filme..înaine nu mă prea uitam eu pt că nu aveam suficientă răbdare. da, ştiu, vechea problemă. de când sunt cu Ionuţ am învăţat să mă uit la un film cap-coadă. da, aşa rezist pentru că ştiu că e cineva lângă mine şi că ar fi de-a dreptul o dovadă de nesimţire din partea mea să tot opresc filmul pe motiv că eu n-am stare şi nu pot sta locului vreo oră şi jumătate. cel care m-a impreionat ( e şi vizionat în ultima vreme) e I AM SAM din 2001. se povesteşte despre un bărbat care rămâne singur cu un nou-născut, fiica lui, Lucy. toate bune şi frumoase, doar că el e retardat şi, după controale numeroase si evaluări riguroase, s-a stabilit că are inteligenţa unui copil de 7 ani. duc o viaţă liniştită până ce fiica lui merge la şcoală. ea îi este luată de către Protecţia Copilului şi-n film ni se prezintă toate eforturile pe care el le depunde pentru a-şi recupera copilul. ( se străduieşte să înveţe noaptea cot la cot cu ea doar pentru a nu părea prost când fata vine şi-i pune o întrebare X)
oameni din istorie : mama şi tata. ei au schimbat cursul banal al istoriei atunci când m-au conceput pe mine. uraaaaaaaaaa pentru părinţii mei.
profesori : d-na învăţătoare, d-nul diriginte din şcoala generală ( d-nul Stoca. aşa mi-e de dor de el de numa. în prima zi de liceu eu încă speram, ca bleaga, ca el să intre pe uşă şi să-mi zâmbească aşa cum numa dânsul o ştie face. mi-e dor de omul ăsta mi-e dor de el ca profesor, ca prieten . . .) d-nul Chicinaş ( mi-a fost profesor de geografie până într-a 6 a când, subit, într-o noapte, a decedat şi mi-a părut tare rău că mă rugase să mă duc la olimpiadă la educaţie civică şi eu l-am refuzat. Feri a zis că am plâns frumos la el la priveghi ), profa Laura şi profu’ Rigman, cel de istorie, care, deşi i-am zis la final de a 9 a că nu-i suport materia de faţă cu toată clasa şi că nu-mi place stilul lui de predare, mă rabdă de 3 ani încoace şi-mi dă o senzaţie de bine atunci când se uită la mine şi la Ionuţ şi zâmbeşte călduros
on-line friends : m-am ars o dată cu o moldoveancă şi când se vorbeşte de moldoveni tot timpu’ mă gândesc la târfa aia. da-n rest n-am treabă cu ei, că-s chiar de treabă, lucru dovedit de Watzap, ( altă moldoveancă în afară de ea şi de Roxy chiar nu ştiu -> ) d3v şi Noxy ( mă rog, ăsta-i ardelean de-al meu, da’ a dat el o fugă până-n Moldavia şi acolo a ramas ). mdft şi-al său nume ciudat iar e un personaj fain în lista mea de mess. Carnal, prietenul meu din Câmpeni ( ” Dani” pentru Godzy) cu care m-am şi văzut de 2 ori şi nu a reuşit să mă înece . haha ! Hotzu ( de unde mi se zice şi mie Hoatza. ee, că p-asta poate n-aţi ştiut-o :p ) . . . ce atâta mediu virtual. hai afară să ne cunoaştem !
mie mi-e cam somnic. vouă ?! mă duc să o citesc IAR pe Otilia cea enigmatica aş vrea să ador, dar nu pot. ştiu că aşa sunteţi şi voi, aşa că vă invit să aruncaţi un ochi aici şi să-i amintiţi copilului din voi ce faine erau poveştile ( yep,yep, added to blogroll. why ?! just because that guy has something special )
care mai doreşte, care mai pofteşte…e liber s-o ia şi s-o savureze..leapşa oamenilor..pentru oameni ( Oana, scuze că ţi-am contorsionat niţel leapşa )
O zi faină s-aveţi !
Sufocă-mă-n braţele tale !
mai 16, 2009 at 9:09 pm | In Personal, Poveste | 19 CommentsTags: ciupa, copil, iubire, noi
Furtuna se potolise. Tot ceea ce a fost rău în ultima vreme a trecut. Lucrurile păreau a intra pe făgaşul lor normal. Era atât de ireală realitatea ce-i înconjura. Habar nu avea de ce sau când se petrecuseră toate transformările, dar simţea că-i e bine. Ştia că exact în acel loc trebuia să se afle . . . acolo . . . lângă EL .
Un sentiment de bine-i invadase încetul cu încetul inima . Era cald acolo, deep inside . O frumuseţe sufletească o învăţa cum să trăiască din nou, cum să ţină capul sus chiar şi atunci când urletele spărgeau gratiile inimii sale şi se încăpăţânau să iasă la suprafaţă şi să zică lumii TOT.
O uşoare ezitare o măcina. Nu dorea să arate asta, dar ea totuţi exista. Era nesigură pe ziua de mâine ; nu o interesa . . . era importantă doar ceea ce se petrecea în momentul vorbirii. Aia era tot ceea ce conta . . . şi era de bine . .
O luă în braţe, toată mogâldeaţa aia de fiinţă o cuprindea în mâinile lui puternice şi o strângea la pieptul lui mare. O simţea a lui, ştia că nimeni şi nimic nu i-ar fi putut-o lua de acolo. Fragilă ca un fulg, era acolo, lângă EL . . . ce sentiment frumos. Oare de ce nu se gândise mai repede să procedezte aşa până acum ?! ce frumoasă era, ce copilă . . . radia de bucurie şi lucrul ăsta pe el îl bucura şi mai tare.
îi plăcea să creadă că va putea eterniza clipa aceea. aşa visa ea cu ochii deschişi. chiar se încăpîţâna la faza asta.
era toată a lui şi el al ei. doar ei contau. zâmbetul ei şi braţele lui ce-o ferecau în sufletul lui. torcea încet. doar el ştia s-o atingă-n felul ăla. numai el îi trezea acel cântec lăuntric.
şi era bine . . . nespus de bine . . . ireal de bine . . .
Stiinta Azi – noi te ajutam sa descoperi ce inseamna stiinta astazi
mai 12, 2009 at 7:52 pm | In Uncategorized | 17 CommentsTags: furt, online, promovare, site
O echipa de tineri liceeni si studenti va ofera magia stiintei fara formule, examene, note, teze si alte traznai. Va ajutam sa intelegeti fascinantul progres al stiintei, in cuvinte simple, pe intelesul tuturor.
- Oferim stiri si articole de stiinta. – Organizam concursuri de eseuri si prezentari de stiinta.
- Trimitem matariale educationale gratuit catre lice. Hai si cu liceul tau la parteneriat! www.StiintaAzi.ro/licee
- Dar nu in ultimul rand, va ajutam cu sugestii de stiinta la problemele pentru teme. Nu rezolvam mura in gura, dar oferim sugestii. http://www.stiintaazi.ro/Forum/index.php?board=23.0
- Nu in ultimul rand, oferim sugestii despre studiile la facultate si mai ales despre studiile in strainatate.
http://www.stiintaazi.ro/Forum/index.php?board=27.0
Veniti la www.StiintaAzi.ro si www.StiintaAzi.ro/Forum!
Si tu te poti alatura echipei noastre de succes. De ce ai face-o?
- Ai contribui cat si cand ai vrea tu
- Ai face parte dintr-o echipa de succes, facandu-ti prieteni ca si tine
- Ai castiga diplome, premii si ai pune asta la CV!
- Ai invata lucruri multe noi (de stiinta, de jurnalism, de proiecte) ce iti vor folosi intreaga viata
- Ai ajuta comunitatea din care faci parte sa inteleaga mai bine stiinta si rolul ei in viata noasta de zi cu zi
Cum poti ajuta?
- Devenind voluntar! (articole, PR, webdesign si html/php www.StiintaAzi.ro/voluntari)
- Promovand siteul nostru! (puneti logoul nostru pe blogul vostru www.StiintaAzi.ro/logo)
- Donand sau aducand sponsori! (pentru a putea oferi premii la concursuri si la voluntari si asa mai departe)
Haideti alaturi de noi! www.StiintaAzi.ro, www.StiintaAzi.ro/forum
Va multumesc,
Adrian Buzatu, fondator si coordonator Stiinta Azi
.
.
.
ummm…ce ziceti ? mie mie se pare o munca laudabila. n`am mai intalnit asa ceva [ e drept si ca nu ma`nvart eu prin astfel de cercuri] dar, daca pot ajuta in promovarea unei astfel de idei [mai ales ca se axeaza foarte multe pe tineri si`i sprijina pe acestia in a`si imbunatati cunostiintele in domeniul de care ei sunt interesati], dar de ce sa nu ma implic, de ce sa stau ca simplu spectator ?! nu`i frumos. chiar nu e , mai ales ca ei aduc in discutie varii probleme care ne intereseaza pe fiecare individ in parte.
spre exemplu, pe Adi B. l`am cunoscut ieri, in urma unui comentariu pe care eu l`am lasat la articolul lui Liviu referitor la furtisagul din on-line.
voi ce ziceti ?! care`i mai de condamnat ?! X ca “fura” de pe torente tot felul de programe care`i simplifica viata”impreuna cu” pc`ul sau ( melodii, filme, doc`uri, programele fara de care ar fi aproape imposibil sa reziste in mediul asta virtual) sau cel ce copiaza cu nerusinare mot a mot un articol intreg semnat de mine, tine sau de oricare dintre voi ?! aaa, si`n plus FARA A MENTIONA SURSA 
-
comentarii recente
Dedeea on NU-mi place toamna ! Cata on NU-mi place toamna ! Alex`andra on NU-mi place toamna ! hime on NU-mi place toamna ! Anne on NU-mi place toamna !
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
